Marti 2 februarie, la pranz, rata de schimb leu-euro, calculatasi comunicata de Banca Nationala, nu a provocat nici nervi, niciemotii.
Numerosii analisti ai pietei financiare, referindu-se la cursulinregistrat, de 4,0877 lei pentru 1 euro, nu au fost deloc socatide schimbarea de sens. Faptul ca marti, fata de luni, s-ainregistrat o usoara depreciere a monedei noastre, de la 4,0805 leila 4,0877 lei pentru un euro, n-a fost socotit un eveniment. Dealtfel, nimeni nu s-a grabit sa traga vreo concluzie. Analistiisi-au spus ca, in cazul de fata, asteptarea e mamaintelepciunii.
Aveau motive sa considere miscarea de marti un eveniment?Nicidecum. Nici macar nu era o premiera. De la 4 ianuarie 2010,prima zi bancara din acest an, si pana marti 2 februarie, rataleu-euro s-a miscat asemenea dintilor de ferastrau: a urcat si acoborat fara incetare. Piata valutara si-a afirmat astfel gustulpentru imprevizibil, surprinzandu-i pe operatori, cu deosebire pecei preocupati de presiunile speculative asupra monedeinoastre.
Sa privim cifrele. Anul a inceput cu o intrare in forta amonedei unice europene: 4,2265 lei pentru un euro in prima zibancara. Apoi, marti 5 ianuarie am vazut o pierdere de altitudine:4,2077 pentru un euro. Si cu asta - cel putin pana in prezent -pragul de peste 4,2 lei pentru un euro a iesit din joc. Efectulpendulului a functionat si euro a inceput sa piarda puncte. De la4,22 lei s-a ajuns la 4,08 lei pentru un euro. Totusi, uniiprezicatori, ce in 2009 vedeau cursul la 4,7 sau chiar 5 lei pentruun euro, au schimbat macazul. Altii, insa, au ramas fideli pozitieilor si au continuat sa bata toba anticipand deprecieri pana la4,5-4,7 lei pentru un euro. Razboi psihologic? Neintelegere amersului pietei valutare? Cert este ca numarul celor care suferacand se redreseaza leul nu-i tocmai mic. In primul rand, sufera ceicare au acumulat valuta: euro sau dolari. Ei viseaza odestabilizare a leului, care le-ar aduce enorme castiguri. Sufera,apoi, cei care in afacerile din export, incetinite din cauzacrizei, nu mizeaza pe competitivitatea marfurilor, ci pe curs. Eiasteapta un euro in urcare (si, deci, un leu mai ieftin) ca sacastige din acest joc.
Speculatorii - cei care au mizat pe caderea leului - spera incontinuare sa traiasca implinirea visului. Si, desigur, spera sa-iajute economia inca in criza, ce se dovedeste a fi o succesiune defenomene complexe, a caror dinamica nu este deloc lineara. Seinchid companii, scad salarii, creste somajul, sunt preturiadministrate care urca peste media inflatiei. Numai ca, desieconomia suporta criza, multe piete functioneaza, asa ca se reducenumarul supracapacitatilor de productie nefolosite sau prostfolosite; se restrang structurile de cost supraincarcate; continuareducerea personalului supraponderal, care in intreprinderiafecteaza productivitatea muncii, iar in institutii contribuie lacresterea deficitului bugetar. Cursul leului scapa, in acest fel,de o serie de presiuni. Si, in primul rand, a scapat de presiuneadeficitului extern.
Cert este ca rata de schimb leu-dolar o stabileste piata, tinandseama de realitatile din acest moment: cata valuta e ceruta, catavaluta e oferita la schimb, contra lei, cum evolueaza deficitulbalantei de plati si rata inflatiei, ce tendinte au eficienta,productivitatea, PIB-ul si asa mai departe. Toti acesti factoriinfluenteaza direct cursul valutar, determinand atat directia demers si nivelul pana la care urca sau coboara, cat si momentul incare se produce o miscare sau alta. Daca decizia pietei ar ficonvenabila tuturor jucatorilor, piata si-ar pierde unul dintreprincipalii factori de stimulare a eficientei: concurenta.
Atata vreme cat, in Romania, inflatia isi calmeaza ritmurile,iar deficitul de cont curent sufera o ajustare drastica, apreciereamonedei nu poate fi surprinzatoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
