Un divorţ între Zona Euro şi Grecia este posibil. Dar un astfel de deznodământ ar fi rezultatul nefast (dacă nu catastrofal) al unor mari erori. Unele de natura celor ce ar putea fi generatoare, la rându-le, de şiruri de alte greşeli cu efecte greu controlabile. Le-ar putea săvârşi Grecia. Veştile care vin dintr-acolo ne dau destule motive de îngrijorare. Şi, nelăsându-se mai prejos, chiar dinspre Vest, de la autorităţi din Zona Euro pornesc păreri neliniştitoare. Şi pe aici paharul e doar pe jumătate plin cu judecăţi sănătoase şi umplut cu închipuiri în cealaltă jumătate. Mai mult, Europa întreagă ar putea deveni victima unor erori de gândire ale ambelor părţi. Sigur, omenirea a mai trecut prin astfel de împrejurări nefericite, când aglomerările de erori grave au produs dezastre istorice. Dar atunci lucrurile au luat-o razna pentru că greşelile au fost dublate de capcane pe măsură. Nu cred că trecem acum printr-o astfel de conjunctură.
Un lucru e evident: lumea actuală nu are nicio şansă de a înainta spre timpuri mai bune pe aripile unor idei fie ele şi geniale. Soluţia e una şi numai una: să fie redus drastic numărul de greşeli în marile ori micile decizii politice, economice şi sociale. Cu siguranţă, actuala criză, ce se stinge greu, a tras un puternic semnal de alarmă cu privire la pericolul capcanelor al căror număr e în creştere pe planetă şi mai cu seamă în Europa. Şi cred că inclusiv grecii, potrivit ştirilor recente care vin de acolo, şi-or fi amintit de Ulise şi de cântecele ucigător de frumoase ale Sirenelor din Strâmtoarea Messina, unde Scylla şi Caribda ademeneau corăbierii. Ulise a trecut astupându-şi urechile.
Ce fel de cântece ademenitoare aud azi urechile grecilor? Aud, de fapt, cântând un cor parcă venit din alte timpuri. Un cor asemănător cu acela care cântă în America anilor 1890, exprimând interesele proprietarilor de mine de argint, ce-şi doreau să despartă ţara lor de moneda grea şi sănătoasă, de aur, ce impunea rigoare monetară, pe care s-o înlocuiască rapid cu bani "mulţi şi ieftini", de argint. Solistul corului, un mare orator al timpului, William Jennings Bryan, într-un celebru discurs care i-a adus candidatura la preşedinţie din partea Partidului Democratic, a clamat că "omenirea nu va accepta să fie răstignită pe o cruce de aur". America a înţeles atunci că "banii mulţi şi ieftini" nu-i vor aduce decât sărăcie şi inflaţie. Şi nu i-a dat votul. De ce ar vota grecii astăzi pentru întoarcerea la drahme, un fel de "bani de argint", care cu cât ar putea fi mai mulţi cu atât ar aduce mai multă sărăcie şi inflaţie.
Dincolo însă, la cealaltă margine de Europă, în vest, Sirenele cântă după o altă partitură: "Zona Euro, fără Grecia, ar scăpa de o gaură neagră care înghite continuu bani şi astfel ar putea liniştită să caute un nou drum spre bunăstare". Pe cât de periculos, pe atât de confuz raţionament. Şi de iluzorie rezolvarea. Plecarea Greciei din Zona Euro ar produce valuri atât de mari, încât Europa întreagă ar suferi un şoc îngrozitor, pentru că haosul produs ar fi imens. Iar şirul de consecinţe drastice în toate planurile - cu siguranţă greu controlabile chiar şi pe termen scurt - nu ar aduce mai puţină nelinişte nici în scenariile de lucru pe termen mediu şi lung.
Dar nimic asemănător nu se va întâmpla. Europa n-a înnebunit încă. Să fi înnebunit Grecia? Nici vorbă. Îmi amintesc de începutul anilor 1980. Eram în Grecia, într-o documentare. Se pregătea intrarea în Uniunea Europeană. Avioanele duceau şi aduceau întruna, de la Atena în capitalele vest-europene, oficiali greci. Ofensiva diplomatică era uluitoare. Un jurnalist grec mi-a spus atunci: "Dacă ratăm intrarea în Uniunea Europeană, istoria Greciei se va întoarce în mormânt". Şi acum? Dacă Grecia ar rata căsnicia cu Zona Euro, din care a câştigat imens, fără îndoială că istoria Greciei s-ar întoarce în mormânt. Dar n-o va rata. Ar fi o uriaşă eroare!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
