Regretatului academician Grigore Moisil, considerând că mediile statistice sunt iluzii matematice, îi plăcea să tot repete: "Dacă stăm, deodată, pe o plită fierbinte şi pe un bloc de gheaţă, ar trebui ca în medie să ne simţim bine". Iată însă că, analizând veniturile şi cheltuielile gospodăriilor populaţiei, Institutul Naţional de Statistică trage concluzia că… în medie nu stăm bine. Moisil e contrazis: chiar nu stăm bine.
E rău că se petrec aşa lucrurile? Da, e rău. În primul rând, e rău că într-o ţară în care agricultura e o speranţă de viitor, veniturile în bani din vânzarea produselor agricole sunt de numai 3,1 la sută din totalul veniturilor. Vedem, deci, că numai o mică parte din producţia noastră agricolă intră în circuitul comercial, în timp ce partea cea mai mare e consumată în gospodării. E rău, aşadar, că în locul unei agriculturi comerciale domină încă agricultura de subzistenţă. Iar dacă la 70,9 la sută (venituri din muncă salarizată şi din prestaţii sociale) adăugăm 20,3 la sută (venituri în natură pentru autoconsum) suma va fi de 91,2 la sută. O sumă mare, foarte mare. Ceea ce înseamnă că, în gospodăria medie, din totalul veniturilor, numai 5,6 la sută au ca sursă activităţi economice aducătoare de bogăţie: 3,1 la sută venituri din vânzarea produselor agricole în circuitul economic, 2,3 la sută venituri din activităţi independente şi 0,2 la sută venituri din proprietate. Alte 3,2 procente constituie venituri din dobânzi bancare, activităţi bursiere, bani trimişi acasă de românii plecaţi în lume. În total, 8,8 la sută. Atât reprezintă câştigurile din iniţiativa economică liberă.
Să vedem, acum, structura cheltuielilor. În două grupe de cheltuieli, ambele exprimând participarea gospodăriilor populaţiei la dezvoltarea avuţiei naţionale, cifrele sunt îngrijorător de mici: 11,4 la sută cheltuieli de producţie şi 0,4 la sută (aţi citit bine: 0,4 la sută!) cheltuieli pentru investiţii. Dovadă că, în gospodăria medie, spiritul de investitor e o pasăre rară. Şi asta într-o economie în care dominante au devenit activităţile de piaţă liberă.
De unde însă bani pentru investiţii? Să mai facem o adunare. Impozitele, taxele înghit şi ele 15,8 procente. Iar consumul adună 68,7 la sută din venituri. Din totalul cheltuielilor de consum, de aproape 70 la sută, peste 40 de procente sunt consumate pentru hrană. Iar alte 7,6 procente pentru băuturi alcoolice şi ţigări. Procentele sunt copleşitoare. Mai departe, un alt strict absolut necesar, compus din consumuri de apă, electricitate, gaze şi combustibil, se ridică la 16,3 procente. Mai adunăm: 6,2 la sută pentru transport, 4,6 la sută pentru telefon sau telefoane şi pentru alte mijloace de comunicaţii. Aşa că pentru sănătate mai rămân doar 4,5 procente, pentru îmbrăcăminte 5,9 procente iar pentru educaţie… 0,7 procente.
Vorbim de 22 de ani, de dimineaţă până seara, până la demonetizarea subiectului, despre restructurare. Dar reformele se mişcă încet. Dacă vrem restructurare, şi dacă vrem bunăstare, începând de aici trebuie reformate lucrurile: de la structura veniturilor şi de la structura cheltuielilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
