Opinie Cosmin Alexandru: Psihologi obsedaţi de manageri psihopaţi

2 apr 2014 Autor: Cosmin Alexandru

A spune că unii manageri de top sunt psihopaţi e un truism inutil. Aşa sunt şi unii avocaţi, preoţi, profesori sau artişti. Chiar şi unii psihologi. A spune că majoritatea managerilor de top sunt psihopaţi e o aroganţă gratuită. Obsesiile nu fac diferenţe, sunt la fel de păguboase indiferent de meseria gazdei. Când ele devin, însă, măsura lucrurilor şi, în special măsura profesională cu care evaluăm stările de fapt, intrăm pe o gheaţă foarte subţire.

Adina Borta, psiholog: Ca să fii CEO trebuie să ai profil de psihopat. Trebuie să nu ai remuşcări când iei decizii dificile

Probabil că, prin natura meseriei, mulţi psihologi intră în contact mai degrabă sau doar cu manageri cu o simptomatologie de psihopatie acută. În cei peste 20 de ani de când mă învârt în lumea business-ului autohton am avut şansa unor interacţiuni ceva mai bogate. Da, există oameni cu probleme de comportament la vârful ierarhiilor din companii. Însă, în egală măsură, există oameni care sunt modele de comportament pentru cei din subordine. Între aceşti poli dăm de o majoritate de manageri care se străduiesc din răsputeri să-şi îndeplinească obiectivele pentru care sunt plătiţi şi să-i ajute şi pe alţii să facă asta.

Acest efort e guvernat, cel mai adesea, de presiuni al căror număr şi intensitate psihologii nu le pot nici măcar visa, darămite trăi. În lumea reală accesul la o funcţie de conducere nu e o plimbare în parc sau o reverie pe canapea. Nu există un consiliu de înţelepţi zen care îi invită în capul mesei pe cei mai atenţi, mai sensibili, mai pricepuţi şi mai devreme acasă dintre noi. E o luptă pentru putere care are în centru performanţa şi în jurul ei capacitatea de crea şi menţine relaţii productive. Adică în stare să producă valoare.

Lumea ar fi trebuit să fie mai bună? Posibil, dar sunt situaţii şi când ar fi bine să nu ningă. Ba chiar sunt multe în care, în acelaşi loc şi în acelaşi moment unii ar vrea să plouă, altora le e indiferent, iar alţii vor cu disperare să nu plouă. Cam aşa e şi în organizaţii. În conducerea oamenilor arareori există un răspuns universal şi irevocabil bun. Distanţa între teorie şi practică e adesea lungă şi întortocheată. Aspiraţiile de mai bine sunt esenţiale, dar ele trebuie ancorate temeinic în context. Altminteri există riscul să obţii altceva sau pe dos decât ţi-ai dorit.

Pendulul care ordonează excesele se mişcă în continuu. Există perioade şi domenii în care managerii certaţi cu echilibrul fac legea şi lumea are de suferit (vezi criza financiară produsă de ei în 2008). Apoi însă, vin alţi manageri, care trebuie să fie mai mulţi şi mai buni ca să poată restabili un mediu de business sănătos. O dovadă foarte bună că omenirea nu e condusă de psihopaţi e şi faptul că perioadele ei de echilibru relativ sunt mult mai lungi decât cele de criză acută. La fel e şi în cele mai multe companii. Psihologia organizaţională e un domeniu nou în România şi sper că va progresa cât mai rapid. Avem nevoie unii de alţii, dar nu ca să ne arătăm cu degetul unii altora defectele, ci ca să construim împreună soluţiile cele mai bune.

Nu sunt un specialist în psihologie, dar nu sunt nici străin de domeniu. Am trecut printr-o analiză, am citit mult, am învăţat şi am aplicat. Psihologia e una dintre cele mai mari cuceriri ale modernităţii. E păcat să o coborâm la nivelul stereotipurilor care contravin însăşi menirii ei. A conduce oameni mai bine începe cu a te conduce mai bine pe tine însuţi. Psihologia oferă cele mai bune căi de a ne înţelege şi de a ne dezvolta înspre ce ne dorim să devenim.

Pentru cine crede că psihopatia e cu precădere apanajul managerilor recomand câteva călătorii cu taxiul în Bucureşti sau cinci minute de talk-show în prime-time. Ca să nu mai zic de o campanie elctorală. Oricare. Cred că ne-ar prinde bine tuturor să umblăm mai uşor cu pianul pe scări şi cu etichetele generalizatoare. Mai ales că, atunci când te duci la psiholog, ultimul lucru pe care ţi-l doreşti e să-ţi pună o etichetă. Asta găseşti mult mai ieftin, pe toate drumurile. Şi mi-e perfect indiferent dacă nu sunteţi de acord cu mine.

Cosmin Alexandru - consultant în dezvoltare organizaţională

 
Cuvinte cheie:
manageri
, refuz
, oameni
, top
Vizualizari:
Printeaza
Momentan sunt 3 comentarii Comenteaza si tu
Comentarii (3):
Geisha din recrutare - 09 aprilie 2014, 22:42

Un psihotic spune ca tu ai o problema nu el, un nevrotic crede ca are o problema dar nu are putere s-o rezolve singur si eventual cere ajutor iar un psihopat stie exact care e problema lui dar o ridica la rang de calitate (desi problema il/o transforma intr-un/o disfunctional/a). La nivel de organizatii managerul psihopat priveste prin tine, se crede un D-zeu, nu existi decat cand si doar pentru a-i satisface lui nevoile si capriciile dupa care esti din nou "invizibil" sau "straveziu". Considera ca i se cuvine orice si i se permite orice. Cand e contrazis are niste reactii mai mult decat penibile (de la aruncat cu lucruri in subalterni, jignirea acestora, concedieri abuzive indiferent ce repercursiuni ar avea, uneori actiuni vindicative (razbunatoare) care duc pana la falimentarea propriului business sau oricum punerea acestuia in situatii "jenante" doar pentru ca nu i-a fost recunoascuta "calitatea" sau apreciata disfunctionalitatea). In fata unui…

Adina Borta - 02 aprilie 2014, 22:11

Afirmatia din titlu apartine autorilor articolului si nu reprezinta opiniile mele. Nu am facut acele afirmatii si daca urmariti inregistrarea emisiunii pe ZF live , situata intre titlu si restul articolului, veti putea sesiza ca nu am facut generalizari sau etichetari si am afirmat in mai multe randuri ca generalizarile sunt nepotrivite. Linkul pe care l-ati inclus in articol nu conduce la inregistrarea propriu-zisa si astfel perpetueaza asocierea numelui meu cu o afirmatie falsa si extrema care nu imi apartine. Poate doriti sa reveniti asupra acestui aspect.

istrate - 02 aprilie 2014, 19:48

cred ca v-ati atacat in mod gratuit. ceea ce este caracteristic pentru un psihopat este inexistenta trairilor afective, acestia fiind incapabili de empatie. probabil doamna psiholog la aceasta trasatura a facut referire, gandind probabil ca, pentru a fi CEO unei companii trebuie sa nu te lasi sensibilizat de factorul uman ci sa ai in vedere doar interesul companiei pe principiul "pe natura nu o intereseaza fericirea, ci existenta". tind ca cred ca ati interpretat intr-un mod eronat afirmatie, dar nu vreau sa ma pronunt in ceea ce priveste cauza interpretarii eronate.

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide