Recentele alegeri au condus la instalarea unei forţe politice cu o largă majoritate în Parlament, care are toată puterea de a schimba ceva în economie şi nu numai.
Alegerile nu au fost câştigate de o anumită ideologie politică, de un anumit program de guvernare, de o anumită campanie electorală, de calitatea oamenilor politici sau de anumite promisiuni electorale, ci de criza economică şi măsurile dure de austeritate luate până acum.
Criza economică nu a iertat pe nimeni, de la politicieni la oameni de rând, de la cei cu venituri mari la cei cu venituri reduse, de la marile companii la micii întreprinzători, de la bănci la debitori, toţi au avut de suferit mai mult sau mai puţin.
După patru ani de criză în care au crescut cele mai importante impozite, datoria publică s-a dublat, veniturile au scăzut semnificativ, circuitele economice s-au deteriorat, iar dezechilibrele structurale s-au accentuat, speranţele şi aşteptările sunt foarte mari, iar câştigătorii sunt condamnaţi să reuşească dacă vor să supravieţuiască din punct de vedere politic.
Ce ar trebui să facă actuala forţă politică pentru a schimba ceva?
În primul rând, să oprească jaful banului public. Este o boală grea, întâlnită în cadrul tuturor cheltuielilor publice şi care s-a manifestat în timpul tuturor guvernărilor de până acum. În toate instituţiile de stat, de la cele centrale până la cele locale, de la întreprinderi de stat până la agenţii, se manifestă acest fenomen îngrijorător care îmbracă diverse forme: licitaţii trucate, supraevaluarea achiziţiilor, achiziţii inutile, salarii imense, bonusuri nemeritate, scheme supradimensionate de personal, instituţii sau departamente inutile, investiţii supraevaluate, investiţii nejustificate, inutile sau de slabă calitate.
S-a ajuns ca joburile cele mai căutate, stabile şi bănoase să fie cele de la stat, ocupate, în general, pe criterii clientelare. De asemenea, cele mai profitabile afaceri în perioada crizei economice (şi nu numai) se dovedesc a fi cele cu statul. În schimb, mediul de afaceri care nu are contracte cu statul se confruntă în această perioadă cu marje mici de profituri sau cu pierderi, insolvenţe sau falimente, cu scăderea cifrei de afaceri sau cu lipsa de oportunităţi de investire. Avem unul dintre cele mai scăzute grade de eficienţă şi transparenţă a cheltuielilor publice din UE, cu efecte negative asupra creşterii economice. Oprirea jafului banului public este o măsură care poate fi realizată fără să ne mai împrumutăm, fără să mai tăiem din pensii sau salarii, fără sacrificii sociale, fără creşterea impozitelor. Dacă România ar reuşi să oprească satisfacerea interesului clientelar şi ar creşte eficienţa şi transparenţa cheltuielilor publice, ar putea să aibă excedent bugetar şi creştere economică chiar pe actualul nivel al veniturilor publice.
În al doilea rând, să întărească statul prin centralizare, prin consolidarea sau crearea unor instituţii suple, dar puternice şi eficiente, precum şi prin adoptarea unei legislaţii clare, neinterpretabile şi care să fie aplicată uniform. Este nevoie de o adevărată reformă administrativă a statului pentru a creşte eficienţa, transparenţa şi independenţa acestora. Fără instituţii puternice România nu poate progresa, nu poate colecta mai multe venituri la bugetul de stat, nu poate reduce evaziunea fiscală, nu poate creşte eficienţa cheltuielilor publice, nu poate atrage investiţii, nu poate accesa mai multe fonduri europene etc.
Dar, pentru a avea instituţii puternice este nevoie şi de persoane promovate pe criterii profesionale şi nu pe criterii clientelare. Iar acest proces trebuie să pornească de sus, de la miniştri şi secretari de stat şi să continue până la nivelul ultimului funcţionar public.
Este inadmisibil ca într-o perioadă de criză economică să nu avem la conducerea Ministerului de Finanţe, cu excepţia ultimelor şase luni, un specialist. Este inadmisibil ca în funcţii publice, uneori de importanţă naţională, să regăsim persoane numite pe alte criterii decât cele profesionale, care nu au nicio legatură cu domeniul respectiv şi care se "specializează" la locul de muncă. În contextul formării noului guvern, se poate transmite un semnal important în acest sens prin promovarea specialiştilor. Lăsaţi orgoliile politice şi interesele personale la o parte şi realizaţi o listă scurtă cu cei mai buni profesionişti din fiecare domeniu de activitate pentru ocuparea posturilor din guvern şi ministere.
Nu în ultimul rând, trebuie să realizeze reforme de natură structurală de care este nevoie în aproape toate domeniile de activitate. În învăţământ, aşa-zisele reforme nu au condus la creşterea promovabilităţii la bacalaureat şi nici la corelarea cu cerinţele pieţei muncii. În acelaşi timp, privind pe structura ratei şomajului în rândul tinerilor, aceasta depăşeşte pragul de 20%. În sănătate, "reforma" a însemnat închideri de spitale, dezechilibre între contribuitori şi beneficiari, tăieri de salarii şi exod de medici cu pierderi de miliarde de euro pentru economia românească (în ultimii ani au plecat în jur 15.000 de medici iar economia are o pierdere potenţială de aproape 2 miliarde de euro). Dezechilibrele structurale din aceste două domenii probabil ca nu se resimt pe termen scurt şi astfel sunt uitate de guvernanţi dar, pe termen lung, efectele lor pot fi devastatoare pentru economie. În agricultură, preponderentă este componenta de subzistenţă cu pondere mare a autoconsumului în PIB (7%) iar exploataţiile agricole se caracterizează prin segmentare puternică. Agricultura are cea mai mare contribuţie la PIB (6%) din UE (de aproape trei ori mai mare decât media europeană) dar care se realizează cu aproape o treime din forţa de muncă ocupată. De asemenea, agricultura a devenit o variabilă decisivă pentru creşterea economică iar ţara noastră este importator net pe cea mai mare parte a produselor agroalimentare. Structura exporturilor denotă o dependenţă mare de UE (70%) iar capitalul autohton este aproape inexistent (doar 3 exportatori autohtoni în primii 100, cu o contribuţie mai mică de 3%). Prin exportul de materii prime şi importuri de produse finite se înregistrează o pierdere mare de valoare adaugată, de impozite şi taxe. De asemenea, există o corelaţie puternică între exportul şi importul de materii prime şi componente care, în mare parte, sunt doar prelucrate, respectiv asamblate în România. Dependenţa finanţării economiei (mai mult de două treimi) de creditarea bancară este "asigurată", în acest moment, de un sistem care este dependent de capitalul străin (în proporţie de aproape 90%) ale cărui interese nu coincid cu interesele economiei. Capitalul autohton are o pondere redusă în economie dar concentreaza cea mai mare parte (aproape 80%) din forţa de muncă ocupată. Şi exemplele pot continua.
Acestea ar fi doar câteva dintre măsurile pe care noua putere ar trebui să le ia. Ele presupun o puternică voinţă politică, se pot realiza cu costuri reduse iar beneficiile pot fi imense pentru societate şi economie. Este nevoie mai mult ca oricând de realizarea unei strategii pe termen mediu şi lung de reechilibrare a societăţii şi a economiei, de realizare a unor reforme reale care să nu rămână la stadiul de intenţie. Aveţi toată puterea să le puneţi în aplicare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
