În ultimele luni, modificările legislaţiei fiscale au reuşit să ţină prima pagină a ziarelor şi au fost generic numite „revoluţie fiscală”. Principalele schimbări care ar putea fi văzute ca o revoluţionare a sistemului fiscal sunt mutarea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat şi introducerea split TVA. Pe lângă acestea au fost şi alte modificări: cele privind impozitarea microîntreprinderilor sau transpunerea directivei europene privind normele împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale (ATAD). Majoritatea prevederilor au intrat in vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.
Primele efecte ale implementării lor au impus emiterea a două ordonanţe de urgenţă, iar a treia se află în pregătire, toate fiind necesare pentru a corecta doar una dintre măsuri, într-adevăr şi cea mai amplă: transferul contribuţiilor sociale. Restul pachetului se află în Camera Deputaţilor şi are premise să fie modificat înainte de a-şi produce efectele. Amendamentele propuse de Senat, promovate inclusiv de actualul ministru al Finanţelor atunci când era senator şi susţinute în continuare, sunt mai favorabile mediului de afaceri decât varianta fostului guvern.
Pentru a preveni situaţia creată de transferul contribuţiilor, celelalte măsuri importante – preluarea directivei ATAD şi regimul microîntreprinderilor - ar trebui să fie votate de Camera Deputaţilor înainte de închiderea primului trimestru din 2018, astfel încât companiile să aplice prevederile finale atunci când depun declaraţia de impozit, având în vedere că ordonanţa de urgenţă este în vigoare şi va trebui aplicată dacă legea nu este votată în timp util.
Exces de legiferare prin OUG în detrimentul dezbaterii
Acesta este foarte pe scurt, din perspectivă legislativă, stadiul actual al revoluţiei fiscale demarate în urmă cu un an. În acest răstimp mediul de afaceri s-a confruntat cu măsuri discutate şi uitate, promovate şi retrase, ordonanţe de urgenţă aplicate şi modificate în Parlament înainte de a intra în vigoare sau ulterior, aşa cum se întâmplă cu transferul contribuţiilor.
Mediul de afaceri a pus în joc energii uriaşe pentru a analiza propunerile/prevederile legislative şi efectele lor, asupra cărora a şi atras atenţia în nenumărate rânduri. Din păcate dezbaterea publică a fost la cote minime. Ritmul în care au fost anunţate, aprobate, implementate măsurile nu a respectat niciuna dintre cerinţele de transparenţă legislativă.
Legea fiscală are impact major în economie şi ar fi de dorit ca experimentele legislative ale diverselor guverne post-revoluţionare să înceteze. Potrivit principiului separaţiei puterilor in stat, Parlamentul este cel care trebuie să emită legi, pe baza unor dezbateri democratice şi profesioniste, prin implicarea în discuţii a părţilor interesate – Ministerul de Finanţe şi ANAF, reprezentanţi ai mediului de afaceri, sindicate etc -, dezbateri care vor duce la o lege mult mai clară şi cu mai puţine probleme la aplicarea în practică.
Mai mult, existenţa unor studii de impact, care să justifice schimbările, şi a unui termen rezonabil de la modificarea legii până la intrarea ei în vigoare (conform Codului Fiscal acest termen este de şase luni), care să permită contribuabililor pregătirea implementării acestor modificări, ar duce la un sistem fiscal mult mai prietenos mediului de afaceri şi economiei în ansamblu.
Cum răspunde economia?
În acest ultim an, efortul contribuabililor, dar si al administraţiei fiscale, de a înţelege toate modificările şi de a reacţiona faţă de ele, a fost la propriu de Sisif. O muncă epuizantă care a frânat procesele normale de business şi a inhibat apetitul de a investi. Mai devreme sau mai târziu această stare se va vedea în mersul economiei.
Pe baza semnalelor emise de mediul de afaceri în ultimele luni şi intensificate la începutul acestui an, precum şi analizând indicatorii macroeconomici, se pare că economia nu a răspuns pozitiv. Modificările de fiscalitate au impulsionat consumul şi, implicit, importurile care au adâncit deficitul de cont curent. La deteriorarea indicatorilor care arată sănătatea economiei a contribuit substanţial şi politica de cheltuieli publice - majorarea salariilor şi reducerea investiţiilor (cele din urma au fost, cel mai probabil, la un minim istoric). Alte semnale vin de la BNR care a majorat dobânda cheie pentru a contracara inflaţia în creştere. De unde vin presiunile? „Din direcţia unei posibile creşteri mai ample a costurilor firmelor, concomitent cu o restrângere a marjelor lor de profit, în principal sub influenţa noilor măsuri fiscale şi a tensionării pieţei muncii”, arată banca centrală.
Cum raţiunea acestor modificări fiscale nu a fost bine explicată şi continuă să fie, în mare parte, neclară, este dificil să înţelegem care sunt efectele pe care legiuitorii le-au dorit. Privind ansamblul măsurilor atât fiscale, cât şi bugetare şi analizând ultimele declaraţii ale miniştrilor de resort pare să rezulte că politicile bugetare (legea salarizării, deficitul la bugetul de pensii etc) au impus deciziile fiscale. Este prematur să analizăm dacă aceste obiective vor fi îndeplinite. Deocamdată un efect destul de vizibil îl reprezintă tensiunile crescute între diversele categorii de participanţi în economie, tensiuni care sperăm să fie diminuate, dacă nu chiar eliminate, la trecerea prin Parlament a ordonanţelor de urgenţă.
Ar fi mai bine să revenim la situaţia anterioară, anulând toate modificările legislative din ultimul an? Poate în unele cazuri ar fi de dorit (spre exemplu cu TVA split), dar, cel puţin în cazul transferului contribuţiilor de la angajator la angajat, o revenire ar avea probabil implicaţii mai grave acum, după ce mulţi angajatori l-au pus în practică – scăderea salariului brut ar fi aproape imposibilă atât in cadrul legislaţiei actuale a muncii, dar şi din perspectiva raportului de negociere între angajatori şi angajaţi.
La ce să ne aşteptăm
Din acest motive este necesară clarificarea urgentă in Parlament a prevederilor fiscale aprobate prin ordonanţe de urgenţă. Atât parlamentarii, cât şi ministrul Finanţelor susţin în declaraţii reconectarea cu mediul de afaceri şi stabilizarea fiscalităţii. Ar fi o revenire la parcursul legislativ firesc într-o democraţie - dezbateri cu toţi partenerii implicaţi - şi o intervenţie limitată prin ordonanţe de urgenţă.
Mai sunt şi alte discuţii în spaţiul public, spre exemplu cele privind reintroducerea impozitului pe venit global. Dacă va fi vorba doar de o simplificare administrativă, aşa cum se subînţelege din declaraţiile publice, ar fi de dorit să se întâmple cât mai repede.
În concluzie, o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în domeniul fiscal ar trebui să fie o lecţie din care să învăţăm cu toţii. Predictibilitatea legislativă, analiza impactului înainte de a pune măsurile în aplicare, cerinţe repetate ale mediului de afaceri, se dovedesc a nu fi simple lozinci, ci reguli necesare şi obligatorii care pot preveni efecte negative pentru economie.
Sperăm că noua abordare a autorităţilor, aşa cum am văzut-o recent în parlament şi în declaraţiile ministrului de Finanţe, va aduce o ameliorare a dialogului înainte de a lua decizii cu impact în economie. În perioada următoare, ar trebui să vedem o aşezare a fiscalităţii pe un făgaş normal şi mai multă precauţie înainte de a aduce schimbări majore, deoarece stabilitatea legislaţiei fiscale reprezintă o condiţie esenţială pentru creşterea economică şi, astfel, pentru apropierea României de standardele europene la care aspirăm.
