Opinii

Opinie Dan Bădin, Partener Deloitte România: Noua lege offshore: Modificările esenţiale aduse regimului fiscal şi implicaţiile lor

Opinie Dan Bădin, Partener Deloitte România: Noua lege...

Cum în ultimii ani au fost descoperite zăcăminte importante de gaze naturale în Marea Neagra, există un interes crescut asupra subiectului din partea autorităţilor române, a companiilor implicate sau interesate de explorare şi exploatare, a cetăţenilor români precum şi a ţărilor din jur, fiecare dorind ca exploatarea acestor gaze să răspundă unor nevoi şi să aducă beneficii. Ţinând cont de  investiţiile mari necesare în special pentru explorare şi dezvoltare, dar şi pentru exploatare, în ultimii ani s-a discutat mult despre o legislaţie specifică care să le ofere un cadru stabil investitorilor pentru a continua investiţiile necesare.

În acest context a pornit elaborarea legii offshore* adoptată de Parlamentul României pe 9 iulie, aflată acum la promulgarea de către preşedinte. Având în vedere sumele implicate (investiţii sau impozite), precum şi durata de aplicabilitate a acestei legi, era de aşteptat ca rezultatul dezbaterilor din forul legiuitor să conducă la aplicarea unor reguli clare în acest domeniu. Totuşi procesul legislativ s-a precipitat în prima săptămână din luna iulie, iar varianta adoptată şi transmisă spre promulgare a suscitat discuţii, motivul fiind că modificările de ultim moment au fost prea puţin analizate. Subiectul cel mai dezbatut a fost cel referitor la regimul fiscal, subiect la care ne vom şi referi în continuare.

Analizând prevederile propunerii legislative observăm că există anumite formulări neclare şi care pun sub semnul întrebării calculele privind impactul financiar pe care îl generează atât pentru titularii de acorduri petroliere, cât şi pentru bugetul de stat.

În aceste condiţii este dificil de estimat dacă intenţia declarată a legiutorilor de a obţine un echilibru între beneficiile obţinute de fiecare dintre părţi, companii şi stat, se va materializa. Două modificări esenţiale aduse fiscalităţii aplicabile titularilor de acorduri petroliere în perimetre offshore ridică probleme de interpretare şi, pe cale de consecinţă, incertitudine fiscală şi financiară.

Clauza de stabilitate fiscală

Una dintre schimbările substanţiale vizează clauza de stabilitate fiscală.  Noua lege off shore abrogă Ordonanţa de Guvern 160/1999 şi, implicit, clauza de stabilitate fiscală conţinută de aceasta. Conform acelei clauze titularii de acorduri petroliere beneficiau de regimul fiscal existent la momentul semnării acordurilor petroliere şi de eventualele regimuri mai favorabile ulterioare.

Totuşi noua lege offshore îşi propune să introducă o noua clauză de stabilitate care se referă strict la regimul redeventelor existent la momentul intrării în vigoare a legii.

Formularea acestei prevederi este însă discutabilă de vreme ce nu precizează exact la care dintre elementele formulei de calcul a redevenţelor se referă: cotă sau/şi preţ de referinţă al gazelor naturale. Prin urmare pot apărea două interpretări, fie că se menţin atât cotele de redevenţe, cât şi preţul de referinţă, fie că se menţine cota şi se va modifica preţul la fiecare ajustare a mecanismului de calcul al acestuia (care se face de obicei printr-un ordin al autorităţii de reglementare în domeniu). Astfel, în acest moment, nu se poate anticipa efectul acestei clauze pentru titularii de acorduri petroliere. Deşi la o primă vedere pare să îi favorizeze, se poate ajunge, cel putin teoretic, în situaţia să plătească redevenţe mai mari sau mai mici în funcţie de evoluţia variabilelor mai sus menţionate.

Impozitul suplimentar şi deducerea investiţiilor

A doua noutate cu impact vizează neaplicarea în cazul concesiunilor offshore a Ordonanţei de Guvern 7/2013 emisă cu scopul impozitării veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţului la gazele naturale. În schimb, legea offshore impune un impozit suplimentar utilizând un mecanism oarecum similar cu cel din actul normativ menţionat.

Practic, prin introducerea unei alte metodologii de impozitare suplimentară se creează un regim fiscal specific pentru offshore. Principalele modificări faţă de OG 7/2013 sunt cotele diferite de impozitare (cuprinse între 15% şi 50% pentru nouă paliere de preţ), respectiv de deducere a investiţiilor (de 60%). În ceea ce priveste deducerea investitiilor, se pare că intenţia legii a fost de a permite deducerea tuturor investiţiilor. Totuşi, ţinând cont de textul anexei legii, respectiv: “procentul de deducere se aplică la valoarea investiţiilor în segmentul upstream realizate în luna în care s-a efectuat vânzarea fizică a gazelor naturale pentru care se calculează impozitul asupra veniturilor suplimentare”, rezultă că tocmai investiţiile semnificative care se realizează în fazele de explorare si dezvoltare nu se vor putea deduce. În acelaşi timp, nu este prevăzută nici posibilitatea de a reporta aceste investiţii realizate în trecut pentru deducere ulterioară, aşa cum este prevăzut în OG 7/2013.

În concluzie, existenţa unei legi care să reglementeze şi să stabilizeze cadrul aferent operaţiunilor în perimetre offshore este un lucru pozitiv, deoarece va duce la creşterea nivelului de investiţii directe pentru explorarea şi exploatarea de gaze naturale în perimetrul românesc al Mării Negre. Pe de altă parte, legea are o serie de formulări eliptice şi interpretabile asupra carora ar fi de dorit ca legiuitorii să revină, astfel încât neclarităţile observate să fie eliminate în forma finală care va intra în vigoare.

* Proiectul de lege 33/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, adoptat de Parlament pe 9 iulie şi transmis spre promulgare preşedintelui României

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO