Dan Şucu: Comisionul de rambursare anticipată este echivalentul modern al legării de glie a iobagilor din secolul 17

8 aug 2010 Autor: Dan Sucu

Nu credeam că voi ajunge vreodată să apreciez munca în favoarea cetăţeanului făcută de o instituţie a statului român, Consiliul Concurenţei. Atunci când au atacat cu succes cartelulul cimentului, am spus că este o întâmplare. Când au intervenit în înţelegerile anticoncurenţiale din telecom, mi-am pus întrebări. Certitudinea am avut-o însă când au atacat monopul bancar la rădăcină, la comisionul pentru rambursarea anticipată.

Fidelizarea clienţilor este visul oricărei afaceri. Dar această fidelizare se face prin calitate, inovaţie, competitivitate şi în principal prin respectul pentru client. Băncile au inventat însă ceva nou. Acest comision pentru plata anticipată, adică modul pervers în care o bancă îşi poate fideliza forţat pentru 20-30 de ani clienţii deja existenţi chiar şi în condiţiile în care le creşte acestora costul de creditare cu 3-4 puncte procentuale este modul prin care orice competiţie bancară în fa­voa­rea clientului este eliminată din start şi este echivalentul modern al legării de glie al iobagilor din secolul 17.

Nimic nu este mai neconcurenţial în sistemul bancar decât acest comision. Consiliul Concurenţei a sesizat pericolul pentru client şi a intervenit declarându-l anticoncurenţial şi scoţându-l în afara legii din toate contractele prezente şi viitoare. Clienţii cu istoric bancar bun, nemulţumiţi de costurile creditelor lor existente aveau astfel cale liberă să renegocieze condiţii mai favorabile. Costurile renegociate puteau compensa o parte din pierderea de nivel de trai, venită din micşorările de venituri şi creşterea de TVA. Chiar şi bugetul ar fi avut de câştigat din posibilele cheltuieli suplimentare făcute din banii economisiţi.

Chiar eram mândru că guvernanţii ţării mele au răspuns lăcomiei corporatiste bancare cu mijloace concurenţiale, adică pragmatice, pe când cei din Ungaria, confruntatţi cu aceeaşi problemă, au făcut-o prin mijloace administrative abuzive cu rezultate incerte, adică o taxă suplimentară pe profitul băncilor ungare. Toate bune până acum câteva zile când am citit în ziarul dvs. pe prima pagină cum preşedintele ţării mele se adresa în termeni duri sistemului bancar acuzând băncile de lăcomie şi fugă de răspundere, iar în pagina trei cum Guvernul numit de dânsul anulează în negocierea cu FMI singurul mod în care abuzurile băncilor pot fi eliminate. În prezent, Guvernul a acceptat eliminarea comisionului de rambursare anticipată doar pentru contractele viitoare, când principala bătaie erau contractele trecute. Acest lucru interesează în principal băncile.

Înţeleg că lobby-ul bancar a făcut ca FMI, bancă şi ea, să reprezinte în discuţiile cu Guvernul punctul de vedere al sistemului bancar, dar pe noi, cetăţenii României, cine ne reprezintă în aceleaşi negocieri dacă Guvernul şi preşedintele nu o fac? Pe noi ne apără cineva vreodată de abuzuri sau trebuie la nesfârşit să ne mulţumim cu declaraţii de intenţii niciodată concretizate? În ciuda a ceea ce în mod evident cei ce ne conduc consideră, cetăţenii României sunt în majoritatea lor responsabili: pot fi de acord cu renunţarea la drepturile lor dacă li se explică beneficiile viitoare. Poate că Guvernul are în vedere aceste beneficii când a acceptat prevalenţa punctului de vedere bancar în faţa punctului de vedere al alegătorilor săi. Dar unde sunt explicaţiile? Unde este dezbaterea democratică, schimbul de idei? De ce societatea află întotdeauna de deciziile luate şi nu de intenţia de a le lua? Dan Şucu este preşedintele Mobexpert, cel mai mare jucător din industria mobilei