„Ion şi Gheorghe fug în gară după tren, însă îl pierd. Spune Gheorghe: No’, Ioane, vezi dacă n-ai lucrul tău?“
Ştirea lunii iulie nu este că marile puteri ale lumii cumpără cu plata în avans miliarde de doze de vaccin anti-Covid (care încă nu există) lăsând mai mult ca sigur fără vaccin sau cu cantităţi ridicole celelalte ţări, date fiind capacităţile globale deocamdată limitate de manufactură.
Ştirea lunii iulie este că s-a dat startul la on-shoring, marile puteri începând să readucă în ţară fabricile de medicamente şi materii prime care „au plecat“ în ultimii 10 ani către Asia, la costuri mai mici şi poluare mai mare.
Stocurile de medicamente făcute de unele ţări europene în luna martie care au lăsat Italia şi Franţa fără produse vitale, dezmembrarea lanţurilor de aprovizionare din cauza închiderii graniţelor, absenţa cronică a unor medicamente absolut banale precum paracetamolul sau a celor injectabile pentru urgenţe: cortizon, adrenalină, morfină, vitamina K, diazepam, midazolam, antibiotice de spital, etc. - tot atâtea lecţii învăţate din pandemie care arată cât de fragile sunt sistemele medicale din SUA şi ţările europene şi cât de ineficientă a fost solidaritatea în uniune.
Aşadar, Guvernul Trump dă aproape 800 mil. dolari lui Kodak (în faliment din 2012) pentru a o reoperaţionaliza ca să producă ingrediente active pentru industria farmaceutică. Preşedintele Macron a vorbit răspicat despre on-shoring, dând că prim exemplu producţia de paracetamol, de readus în Franţa până în 2022.
Ceea ce nu apare în presă românească este că şi Rusia, China şi India îşi întăresc capacităţile de producţie, inclusiv pentru vaccinuri, şi dau prioritate achiziţiilor de la proprii manufacturieri.
România este complet captivă importurilor de medicamente, vaccinuri, produse biologice, etc, pentru că nu a avut niciodată o politică sustenabilă în domeniu. Politicile guvernelor care s-au succedat erau invariabil:
1) medicamente noi pe listă şi
2) scăderea preţurilor la medicamente. Nimic despre întărirea industriei locale. Vedem acum unde am ajuns cu genul acesta de politici.
Trăgând linie, avem două opţiuni. Prima, stăm în aşteptare cu mâna întinsă la marile puteri crezând în mecanisme care ne vor da şi nouă vaccinuri şi medicamente şi dezinfectante, desigur, dacă mai rămâne ceva după ce ele îşi rezervă (pe bună dreptate) stocuri pentru proprii cetăţeni.
Şi a două, ne facem lucrul nostru. O fabrică de vaccinuri de 100 milioane doze pe an, una de injectabile de 150 milioane de doze şi una de alcool izopropilic.
Punem la bătaie 100 milioane euro, echivalentul a mai puţin de 3 granturi din schema de ajutor de stat pentru investiţii greenfield din planul de relansare economică sau a 0,12% din cele 80 miliarde pe care România le va primi de la UE. Sau le accesăm din cele 9 miliarde de euro din programul EU4Health pus la dispoziţie de Comisia Europeană tocmai pentru a întări rezilienţa şi răspunsul sistemelor sanitare la pandemii.
Strângem o echipa de 10-20 specialişti din ţară şi străinătate - manageri din industria farmaceutică şi chimică, dezvoltatori de proiecte industriale, finanţişti, experţi de la agenţia medicamentului. Exclusiv oameni care fac dovadă că au conceput, construit, inspectat şi avizat, dat în folosinţă şi condus situri de fabricaţie.
Facem analizele, studiile, proiectele, modelul financiar, şi trecem la execuţie. Vor fi dificultăţi şi obstacole uriaşe, dar putem încerca să dăm fabricile la cheie în 24-36 de luni de la primirea tuturor autorizaţiilor. Costurile mari, pe lângă echipamente, vor fi generate de licenţele de fabricaţie şi transferul de tehnologie, dar se pot rezolva prin plata de drepturi în tranşe multianuale către producătorii internaţionali.
Nu numai că românii vor avea acces neîntrerupt la vaccinuri şi medicamente esenţiale, dar vom recupera rapid investiţia exportând în ţările în curs de dezvoltare. Şi vom avea un sector economic strategic în ţară.
Domnilor, nu fac decât să ofer o soluţie de a pune în operă cele declarate la nivel de principiu de consilierii dumneavostră, Dl. Cosmin Marinescu: „România are uriaşe oportunităţi de reaşezare strategică pe harta regională a lanţurilor valorice (...) din industria dispozitivelor medicale şi cea farmaceutică.“ şi Dl. Tănase Stamule: „Reindustrializarea României trebuie să treacă mai puţin prin reşaparea unor vechi fabrici şi uzine, şi mai mult prin inovare şi ajutor pentru companii“.
Domnule Iohannis, Domnule Orban, eu ştiu 10 specialişti din farma şi chimie care sunt gata de treabă. Cu încă 10 ai dumneavoastră ne suflecăm mânecile şi ne punem la lucru.
