Exact acum un an, la începutul anului 2011, au văzut lumina tiparului în Ziarul Financiar câteva rânduri cu rol de dorinţă a subsemnatului, ca paşi înainte spre o normalitate îmbrăcată prea des în haina himerei în România zilelor noastre.
O altă dorinţă viza stoparea sau măcar limitarea exportului de profit realizat de către multinaţionalele din România către societăţile-mamă. Vise. Opinia publică s-a concentrat pe sistemul bancar scăpând faptul că formele de concretizare pot fi diverse. Un exemplu şi în acest caz: Zentiva România finanţează Sanofi-Aventis Franţa prin intermediul unui împrumut de cca. 25 de milioane de euro pe care îl tot rostogoleşte de aproape un an de zile la costuri absolut preferenţiale ca să nu le numesc altfel: ROBOR - (minus, sublinierea autorului!) 0,15%. Export de capital în toată regula pe relaţia România-Franţa. Contează cumva faptul că interesul acţionarilor minoritari este afectat direct, precum şi faptul că Zentiva este încă cotată pe bursa de la Bucureşti? Mă îndoiesc...
La capitolul dorinţe împlinite se cuvine a menţiona scăderea semnificativă a inflaţiei în 2011: anul agricol bun a influenţat în bună măsură acest lucru. Probabil că şi ponderea cartofului în coşul zilnic al românului.
Ziarul Financiar a promovat adesea explicit necesitatea implicării active a oamenilor de bună-credinţă, fie ei profesori, medici sau oameni de afaceri în actul politic, considerând că astfel lucrurile se pot mişca mai repede în direcţia dorită. Este adevărat că implicarea socială este redusă în România, apetenţa pentru rolul spectatorului fiind ridicată. Să nu uităm însă că un rol major în încurajarea atitudiniii pasive l-a avut tocmai factorul politic care, printre altele, a anihilat complet mişcarea sindicală, lucru nemaiîntâlnit în alte ţări. Or, tocmai mişcarea sindicală reprezintă un mijloc de echilibrare a raportului de forţe din economia reală, un mod de protecţie împotriva exceselor la care sunt predispuse structurile de tip monopolist caracterizate prin putere ridicată de negociere în raport cu partenerii de afaceri: salariaţi, clienţi etc.
România anului 2011 arată după chipul şi asemănarea clasei politice care o guvernează. Şi pentru că anticipez replica cititorului la fraza anterioară, închei cu un citat din Petre Ţuţea: "În democraţie numai întâmplarea naşte un mare şef".
Eduard Dinu este prof. univ. dr. la Academia de Studii Economice din Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels