Dan Matei Agathon, fost ministru social-democrat în guvernulNăstase, este, în ultimele zile, unul dintre cei mai vocaliapărători ai patronatelor româneşti. Din poziţia de secretargeneral şi purtător de cuvânt al Confederaţiei Patronale dinIndustria României (CONPIROM), confederaţie reprezentată înConsiliul Economic şi Social (CES), Agathon şi-a dat mâna cusindicatele şi împreună au plecat la luptă împotriva proiectuluinoului Cod al muncii, care, cel puţin în intenţie, ar urma să aducăo mai mare flexibilitate pe piaţa muncii - probabil concedieri mairapide, dar şi angajări mai facile, de vreme ce nu vor mai existaconstrângeri importante în momentul efectuării concedierilor.
Nimeni nu se aşteaptă ca sindicatele să aplaude astfel demăsuri, dar care este motivul pentru care dl Agathon şi patronateledin CES resping proiectul cu o aşa teribilă mânie? Răspunsul îl dăchiar Dan Matei Agathon: "Eu nu m-am dus în America să le spun cumsă regleze piaţa muncii!".
Ce poate însemna o astfel de frază? Noul Cod al muncii esteelaborat la recomandările Consiliului Investitorilor Străini (CIS)şi ale Camerei de Comerţ Româno-Americane (CCRA). CIS şi CCRA nufac parte din CES-ul d-lui Agathon, iar acesta răbufneşte: "Eu num-am dus la Washington să le spun americanilor cum să-şi reglezepiaţa muncii. Codul muncii trebuie făcut pentru români (...) Cefacem atunci? Să vedem cum ar vrea şi cei din Burkina Faso să fieCodul muncii din România? (...)
CIS şi CCAR, dacă ar fi vrut, ar fi discutat cu noi şi,eventual, noi am fi putut înainta Guvernului anumite propuneri."Noi? Care noi? Patronatele din România nu s-au înţeles între elenici măcar pe ultima măsură a fixării salariului minim în sectorulprivat. "Am fi făcut propuneri Guvernului?" De ce nu le-au făcutpână acum?
Pe piaţă sunt atât de multe patronate, încât nu ştii care estemai reprezentativ şi cu care să vorbeşti. Ce vrea unul nu vreacelălalt şi tot aşa, iar Guvernul îi ascultă pe toţi şi înrealitate pe niciunul. De partea cealaltă, sub presiunearezultatelor companiilor membre, Consiliul Investitorilor Străini afost forţat să vină cu idei şi propuneri la problemele de care seizbesc în fiecare zi.
Realitatea României s-a schimbat dramatic în ultimii doi ani.Investitorii au venit aici când o economie emergentă, dar în plinavânt, încă virgină, le oferea randamente mari ale investiţiilor,fără a plăti mult pe capitalul uman.
Aceste randamente au mai scăzut, iar costurile salariale aucrescut.
În noile condiţii, România cu ce a rămas? Cu o piaţă a munciiinflexibilă. O piaţă în care unii patroni angajează muncitori lanegru pentru că actualele condiţii legislative le impun ca odată ceangajează pe cineva cu acte, să-i ia, eventual, şi măsura lacostumul de ieşire la pensie.
Firmele intră pe piaţă, dar nu pot ieşi la fel de rapid dinmoment ce condiţiile de investiţii nu mai sunt prielnice.
Dar România are nevoie de locuri de muncă, bugetul statului arenevoie de aceste locuri de muncă, pentru că de aici îi vin bani. Dealtfel, orice om politic susţine că acesta este supremul săuobiectiv în campanie - locurile de muncă. Dacă s-ar aduna toatelocurile de muncă promise, România ar trebui să aducă forţă demuncă de prin vecini. Dar aceste locuri de muncă nu se fac fărăinvestitori, fie că sunt străini, fie că sunt români, şi fără olegislaţie flexibilă. Retorica "să nu vină alţii să ne înveţe cumsă facem" nu ţine loc de investiţii şi joburi.
România nu este în poziţia de a-şi alege investitorii. Nu există"noi", cei din CES şi "ceilalţi", străinii, care ne tratează culipsă de respect. România trebuie să-i facă curte fiecăruiîntreprinzător care ar crea fie şi un singur job. Dar cum să-lcreeze dacă în relaţia cu el tu nu ţii seamă că totul trebuiereadaptat condiţiilor de piaţă?
Cum să procedeze un investitor care ştie, de pildă, că ar puteasă facă o afacere în România, dar pe termen scurt, un an de pildă,de vreme ce Codul muncii îl obligă să păstreze un angajat pentru operioadă mult mai mare sau să nu mai angajeze un altul odată ce l-aconcediat? 1,5 milioane de români muncesc la negru, a susţinut ieriministrul muncii - sunt oameni care au dispărut din statisticileşomajului şi nu-i mai regăseşti nicăieri, dar ştii că nu au murit.O legislaţie mai flexibilă i-ar ajuta pe aceştia să intre înlegalitate şi pe ei şi pe patronii lor, chiar dacă doar pentrucâteva luni sau un an. Muncitorii ar câştiga drepturile sociale, arcâştiga şi bugetul.
Dacă CES sau confederaţiile din el nu văd aceste lucruri sau facafaceri în alt mod, atunci măcar să-i lase pe alţii să le vadă.Aceasta este realitatea pe care domnul Agathon o cunoaşte, dar nu oexprimă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
