Au trecut trei ani de la publicarea Legii 220 şi în ultimul timp se pare că lucrurile încep să meargă în direcţia aplicării integrale a acesteia. Deşi unele dintre prevederile sale (precum preţurile reglementate mai ridicate pentru certificatele verzi faţă de vechea reglementare) sunt aplicabile încă din anul 2008, sistemul de promovare diferenţiat, bazat pe tehnologia utilizată, care constituie de altfel prevederea cea mai interesantă şi aşteptată de către investitori, nu este încă aplicabil. Dată fiind natura implicaţiilor eventualului ajutor de stat, procedura de autorizare din partea Comisiei Europene a durat o perioadă mai îndelungată, însă aprobarea finală a Uniunii Europene a fost obţinută în iulie 2011, iar ordonanţa de urgenţă de modificare a legii a fost publicată pe data de 19 octombrie.
Conform deciziei, schema de promovare este compatibilă cu piaţa internă, iar Comisia Europeană a decis să nu ridice nicio obiecţie cu privire la măsura notificată.
Data finală până la care beneficiarii vor putea să intre în această schemă este 31 decembrie 2016, iar bugetul total notificat şi estimat de către autorităţile române este de 80,713 miliarde RON (aproximativ 19,5 miliarde EUR). Se preconizează de asemenea că pentru producătorii care au beneficiat de certificate verzi înainte de intrarea în vigoare a acestui sistem de suport notificat, durata suportului se micşorează cu perioada în care beneficiarul a primit deja certificatele verzi.
Decizia certifică sistemul de promovare diferenţiat al schemei de ajutor în funcţie de tipurile de tehnologii, de exemplu, producătorii de energie eoliană vor primi 2 certificate verzi per MWh până în anul 2017 şi 1 certificat verde începând cu anul 2018, pe o perioadă de maximum 15 ani, producătorii de energie solară - 6 certificate verzi per MWh pe o perioadă de 15 ani, producătorii de hidroenergie - de la 0,5 la 3 certificate verzi, după cum centrala este nouă, modernizată sau nemodernizată etc.
Conform calculelor realizate de autorităţile române, nu ar fi vorba despre o supra-compensare, în condiţiile unor rate interne de rentabilitate de 9,9% până la 11,8 % bazate pe diverse tipuri de tehnologii (Rata Internă de Rentabilitate pentru centralele hidroelectrice nemodernizate este mult mai scăzută, estimată la un nivel de 2,1%). Autorităţile române s-au angajat să monitorizeze costurile de producţie şi veniturile anuale, iar nivelurile de suport pentru noii beneficiari vor fi adaptate în caz că se identifică un risc de supra-compensare (e.g., prin reducerea numărului de certificate verzi acordate noilor candidaţi).
Schema de suport poate fi cumulată cu alte forme de ajutor de investiţii (e.g., fonduri europene), însă în acest caz numărul certificatelor verzi va fi redus la un nivel care va garanta doar ratele de profit menţionate mai sus. În plus, pentru centralele regenerabile având o capacitate instalată ce depăşeşte 125 MW, ajutorul va trebui notificat individual către Comisia Europeană.
Comisia Europeană a autorizat această schemă de promovare doar pe o perioadă de 10 ani, deşi, în conformitate cu Legea 220, operatorii pot beneficia de pe urma sa pe o perioadă de până la 15 ani. Deoarece aceşti operatori pot accesa schema până la data de 31 decembrie 2016 (şi din acel moment pot primi certificate verzi pe o perioadă de până la 15 ani), pare că există o perioadă de timp în care schema va trebui să fie re-aprobată de către Comisia Europeană.
Ca urmare a mult-aşteptatei autorizări din partea Comisiei Europene, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă de modificare a Legii 220 care a fost publicată în Monitorul Oficial pe 19 octombrie.
Ordonanţa de urgenţă este în concordanţă cu poziţia aprobată prin decizia de autorizare a Comisiei Europene, însă conţine şi anumite prevederi care pot părea neatractive pentru investitori. Una dintre aceste prevederi se referă la autorizarea individuală din partea Comisiei Europene pentru centralele cu o putere instalată care depăşeşte 125 MW. Se pare că, dintre statele care au un sistem de promovare bazat pe certificate verzi, numai România a adoptat o astfel de prevedere.
Mai mult, contrar variantelor de modificare publicate anterior, ordonanţa pare să extindă această autorizare individuală şi la centralele care au fost deja puse în funcţiune şi care sunt în prezent în operare. Astfel de centrale vor primi acreditare temporară din partea ANRE, pentru o perioadă de 2 ani, pentru a se adapta la sistemul de promovare (şi să primească un număr diferenţiat de certificate verzi pentru fiecare MW, faţă de unul singur), însă în termen de 3 luni de la eliberarea acesteia, respectivul operator va trebui să depună toate actele necesare pentru a obţine autorizarea individuală.
În urma analizei individuale, oficialii europeni ar putea considera anumite proiecte ca fiind în situaţie de supra-compensare şi în consecinţă să refuze autorizarea. Nu este încă clar care ar putea fi consecinţa refuzului acordării autorizării în acest caz, dacă respectiva centrală va rămâne în continuare autorizată să primească doar un singur certificat verde (conform schemei de suport înainte de implementarea sistemului diferenţiat) sau ar putea chiar să se decidă să nu fie inclusă deloc în sistemul de promovare. Mai mult, ordonanţa prevede că dacă este refuzată autorizarea, întregul surplus de certificate verzi acordate până în acel moment va trebui returnat.
Deşi nu este expres prevăzut în ordonanţă, este puţin probabil ca instalaţiilor care sunt deja în funcţionare anterior intrării în vigoare a acestor modificări să nu li se acorde dreptul să primească cel puţin un certificat verde pentru fiecare MWh, astfel cum este reglementat prin schema de suport aplicabilă în momentul de faţă.
De asemenea, Legea 220 nu defineşte clar noţiunea de "centrală" în sensul aplicării acestei limite de 125 MW, şi anume dacă are ca referinţă proprietatea asupra respectivei centrale sau mai degrabă dacă această limită se raportează la punctul de conexiune cu reţeaua electrica. Cu alte cuvinte, ar fi util şi interesant de văzut cum văd autorităţile de reglementare această problemă, pentru că în practică pot exista situaţii când acelaşi investitor dezvoltă mai multe proiecte, localizate geografic în vecinatate unele de celelate, dar cu puncte de conexiune la reţea independente (şi evident dacă ar fi luate împreună, depăşesc limita de autorizare individuală). Evident că situaţia şi mai plauzibilă în practică este asocierea mai multor investitori pentru dezvoltarea de proiecte energetice care au acces comun la reţea. Investitorii ar putea lua în considerare redimensionarea proiectelor care nu sunt încă complet autorizate. Totuşi, clarificarea acestui aspect este esenţială pentru a determina dacă un anumit proiect investiţional s-ar încadra la obligaţia de autorizare individuală descrisă mai sus şi ar trebui reglementată expres în legislaţia secundară.
Este fără îndoială o perioadă plină de provocări pentru piaţă şi pentru toate părţile implicate, de la dezvoltatorii de proiecte, până la operatorii centralelor de energie regenerabilă, băncile finanţatoare şi autorităţile de reglementare. Ţinând cont de stadiul actual al cadrului de reglementare (mare parte din pachetul legislativ secundar necesar pentru operarea schemei de suport trebuie reanalizat sau aprobat), trebuie admis că există încă unele aspecte de clarificat privind mecanismul de stimulare a energiei regenerabile şi va mai dura până când schema de promovare va fi pe deplin funcţională, dar ANRE analizează deja dosarele depuse de operatorii centralelor aflate în exploatare pentru emiterea noii decizii de acreditare.
Ioana Talnaru - counsel Clifford Chance Badea (FOTO-d)
Marius Berariu - associate Clifford Chance Badea (FOTO-s)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
