Opinii

Opinie Mihai Ghyka: Tot la CNN se va rezolva si criza gripei porcine

12.05.2009, 00:00 41
La 1835, intr-o carte binecunoscuta si plina de substanta, Alexis de Tocqueville explica europenilor esenta democratiei si a valorilor societatii americane. "Despre democratie in America" este cu atat mai apreciata astazi cu cat poporul american si-a pastrat in mare parte caracteristicile surprinse de autor. Ele nu mai constituie insa un diferentiator fata de Europa. "Modelul american" de democratie, cu plusurile si minusurile sale, a fost replicat cu obstinatie in Europa de Vest cea a lui Tocqueville. Regasim, insa, mai accentuat ca in Europa, anumite trasaturi evocate de autorul francez: non-conformismul in adresare, individualismul si declinul ierarhiei familiale.
Doua sute de ani mai tarziu, europenii intra in contact cu America, de regula, in cadrul generos, luminos si aseptizat al unui aeroport, parca mereu acelasi, oricare ar fi el. Primul american intalnit este reprezentantul politiei de frontiera. Omul care, conform instructajului primit de la US Travel Association, ar trebui sa schiteze un suras si sa ne spuna: "Bine ati venit in Statele Unite!". Avem insa parte de un "Hello, how are you today?", pronuntat concomitent cu scanarea pasaportului.
Urmeaza un scurt interogatoriu, precipitat si nu tocmai binevoitor, menit, cred eu, nu doar sa colecteze informatii, ci si sa testeze sinceritatea si stapanirea de sine a calatorului. In buna traditie a interogatoriilor, ti se iau amprentele digitale si ti se baga lumina in ochi. Tehnologia a evoluat, amprentele sunt scanate pe un ecran verzuliu, iar lumina din ochi nu mai este data de un bec incandescent, ci de un fascicul albastru jucaus. Conform datelor US Travel Association, experienta ramane de neuitat, politistii de frontiera americani fiind motivul principal pentru care o parte din turisti evita sa-si petreaca o a doua vacanta in Statele Unite.
Mult mai prietenoase, zborurile interne americane sunt o experienta de alt tip. Calatorii sunt in vasta lor majoritate americani de toate tipurile si varstele, la care se adauga cativa turisti straini. Mai intai, procedura de imbarcare e stricta, in ordinea locurilor de la coada avionului incepand, dandu-ti impresia si siguranta unei armate care se incoloneaza. Oricat de lung este zborul, ti se ofera cu titlu gratuit, o bautura carbogazoasa si o minuscula punguta de alune sau biscuiti. Atat. Tentatiile si asteptarile culinare fiind astfel suprimate, calatorii motaie, citesc ori asculta muzica pe I-Pod. Arareori socializeaza. Deunazi, am luat avionul intre Seattle si Los Angeles. Voiajul intre orasul in care ploua mai-mereu si insorita Californie i-a facut pe multi sa-si arate nerabdarea in vestimentatie: mai bine de jumatate din pasageri erau in picioarele goale, cu "flip-flops". Pe romaneste, slapi de plaja. Flip-flops sunt foarte la moda peste tot in America. Se poarta in campus, la cursuri, pe strada, la bere, la stadion, in orice ocazie si pe (aproape) orice vreme.
Dar sa revenim in micul avionul de California. 40 de locuri, calatorii incolonati, doi cate doi, pe doua randuri de scaune mici. Ajuns la locul meu, locul de la culoar, constat ca am fost repartizat langa o blonda cu parul lung si carliontat, fara flip-flops, ci cu colanti si cizme. Poarta un sal de matase fina infasurat in jurul gatului si permanent tinut cu mana dreapta peste fata, pana sub nas. Privirea tintuita in tetiera scaunului din fata. Fac presupunerea ca tanara este probabil o personalitate din show-bizul american care nu doreste sa fie recunoscuta de publicul larg. Cum eu nu as fi recunoscut-o nici pe Britney Spears, nici pe oricare alta, ma cufund in lectura lui Tocqueville.
Pe acelasi rand cu mine, peste coridor, o tanara de 28-30 de ani, cu flip-flops si rochie de vara citeste o carte cu titlul graitor: "Mai intai EU, si abia apoi NOI - ghid de viata si casatorie". Imi spun ca Tocqueville avea dreptate: "Individualismul e un sentiment matur si calm de care fiecare membru al comunitatii americane dispune spre a se separa de semenii sai, a se distanta de familie si prieteni".
Cu coada ochiului, observ cum vecina mea, artista, continua sa-si acopere fata, pe alocuri ascunzandu-si cu totul chipul in hubloul avionului. A sosit insa momentul unic si mult asteptat al calatoriei: bauturile carbogazoase si punguta de alune. Amabila, stewardesa ii intinde punguta si inevitabilul servetel vecinei, care ignora gestul. Incercand sa mediez o apropiere intre cele doua parti, tusesc putin, semnificativ zic eu. Artista mascata isi vara cu totul capul in geamul avionului, cautand izolarea totala. Acum inteleg! Gripa porcina era cauza izolarii, tusea mea fiind interpretata ca un posibil simptom. Realizez ca de la declansarea alertei despre potentialul pericol, vecina mea de scaun e prima si singura persoana intalnita de mine pe Coasta de Vest a Statelor Unite care a luat in serios avertismentele mass-media.
Odata ajuns la Los Angeles, un bun prieten roman, naturalizat american, avea sa-mi explice cu umor: "Ne-am obisnuit cu pericolele supra-mediatizate. In ultimii zece ani, in California, am avut vaca nebuna, SARS, viespea africanizata, gripa aviara si pitonul care patrunde prin conducte in closete si te poate musca. Am ajuns la concluzia ca virusii se nasc, traiesc si mor la CNN. Tot la televizor se va rezolva si gripa porcina".
Redeschid cartea: "O societate care cuprinde toate natiunile lumii (...), intr-un cuvant, o societate fara radacini, fara memorie, fara prejudecati, fara rutina, fara idei comune, fara caracter national, si totusi, cu o bucurie de viata de 100 de ori mai mare ca a noastra".
 
Mihai Ghyka
Eisenhower Fellow 2009
Ghyka este fostul director executiv al InBev Romania

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO