Opinie Sorin Pâslaru: Aduceţi economia pe creştere cu orice preţ

26 iul 2010 Autor: Sorin Paslaru

Lansarea în discuţia publică a modificării taxelor arată că oamenii care conduc acum România au o listă separată de priorităţi faţă de cele ale mediului de business.
Nimeni nu discută despre cea mai importantă chestiune - crearea de noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente, despre numărul uriaş de firme insolvente, despre problemele companiilor - mai ales a celor cu capital românesc - în a rămâne pe piaţă.
Că revenim la impozitul progresiv, că nu revenim, că impozităm pensiile sau nu, că suprataxăm bogaţii - numai iniţiative şi strategii pe lângă subiect. Mulţi nu pricep că suntem în toiul unei furtuni de gradul 7, că businessurile alunecă cu viteză şi că nu se văd semne rapide de redresare.
Specialişti în macroeconomie care nu au dat nas în nas niciodată cu piaţa predică "atingerea echilibrelor" înainte de revenirea la creştere economică. Tot ei ne spuneau, doct, în 2008, că România nu poate fi atinsă de criză, pentru că ponderea exporturilor este redusă în PIB pentru ca apoi să ne explice iar cum a venit totuşi criza, pe "patru canale".
Nu este de mirare că sunt oameni care de 20 de ani lucrează numai la stat şi totuşi spun că se pricep la economie. Economia înseamnă risc şi iniţiativă, cunoaştere a pieţei şi a mecanismelor din organizaţii pentru atingerea unor obiective de vânzări şi profit, nu studii făcute din birou pe care nu le citeşte nimeni. Dacă se pricep, cum de am ajuns să împrumutăm 20 mld. euro peste noapte, tot atât cât toată datoria publică pe care o aveam în acel moment?
Dacă se pricep, de ce nu am putut şi nu putem folosi avantajul că nu avem o datorie publică mare raportată la PIB, faţă de Grecia sau Ungaria, pentru a relansa economia?
Ni se tot predică de la nivel înalt despre echilibre. Mai mult, tocmai am fost anunţaţi că România era în pericol "de faliment" dacă nu luam împrumutul de la FMI.
Chiar aşa? Cu atâta nonşalanţă vorbiţi despre faliment? Demult trebuia să fiţi judecaţi dacă aţi fost 20 de ani plătiţi din bani publici şi nu aţi fost în stare să ţineţi ţara departe de faliment după nouă ani de creştere economică consecutivă.
Tot vorbim de echilibre în loc să vorbim despre locuri de muncă şi despre dezvoltare, despre productivitate şi despre investiţii. Ce echilibre poate atinge o economie unde o treime din populaţie, rurală, trăieşte din autoconsum în gospodării cu 1-2 vaci şi 1-2 hectare în exploatare? Vom fi noi vreodată în echilibru cu ţări care au 100 de ani de industrializare înainte?
În loc să aibă în fiecare zi în cap cum să mai aducă un investitor care să creeze măcar 10 locuri de muncă, premierul Boc vine în fiecare zi cu o idee despre noi taxe.
În loc să ceară cu orice preţ băncilor programe de creditare şi tăierea costurilor interne pentru reducerea dobânzilor, guvernul acceptă fără nicio problemă reducerea expunerii băncilor străine pe România.
După trei ani de restricţii bugetare, dar şi de scădere economică, Ungaria a considerat că se poate lipsi de FMI pentru a-şi finanţa deficitul bugetar. România poate folosi neînţelegerile dintre Ungaria şi FMI pentru a-şi asigura un spaţiu de manevră în relaţia cu instituţia financiară de la Washington. FMI nu-şi permite în acest moment să plece cu un eşec şi din România.
Autorităţile trebuie să lase la o parte orice sfială şi să negocieze dur un program cu FMI care să readucă România pe creştere economică. Cu orice preţ.