Fără să bravez, o spun mereu: criza ne-a ajutat să câştigămcâţiva ani buni pe toate planurile! Într-o companie de training cumai mulţi parteneri ar trebui ca fiecare partener să aducă între600.000 şi 800.000 de euro/an, pentru că altfel nu îşi merităstatutul de partener. Un freelancer "bun" şi muncitor ar trebui săajungă la o cifră de afaceri de 100.000 euro/an - chiar şi înaceste vremuri. Unul local de excepţie şi muncitor ar trebui să seapropie de 200.000 euro/an. Companiile de training ar trebui sătreacă de 500.000 euro/an - altfel nu merită costurile cuinfrastructura şi managementul acestora, iar printr-un rol de"freelancer" antreprenorul ar fi mai profitabil.
Pe piaţa furnizorilor de training lucrurile s-au simplificatmult. Nu mai contează ce ai făcut înainte de 2008 - cu toţii amavut aceeaşi şansă la începutul lui 2010, după ce am înţeles în2009 cum stau lucrurile.
Deciziile luate la final de 2009 privind "cine doresc să fiu" înviitorii 10 ani au început deja să-şi lase amprenta pe identitateaprezentă a fiecăruia, în identitatea şi caracteristicileproiectelor şi clienţilor cu care fiecare dintre noi lucrăm înacest moment. Modul în care lucrăm acum, cine suntem acum, valorileşi aspiraţiile care transpiră acum sunt lucrurile care ne vordefini în următorii … mulţi ani! Cei care nu şi-au construit dejanoul proiect nu au încă o identitate proaspătă, care să trăiască înritmul noii societăţi care începe să se formeze, îşi vor resimţipropria "bătrâneţe" în viitorii 2 - 3 ani.
Specializarea furnizorilor va face şi mai mult diferenţa înperioada care urmează: se vor clarifica şi mai mult preferinţeleclienţilor serioşi de a lucra cu furnizori care şi-au dezvoltatcapabilităţi specifice şi de calitate înaltă: pe vânzări şi"customer service", "leadership development", teambuilding etc.
Ce se întâmplă cu consumatorii
Mirajul fondurilor europene pentru dezvoltarea organizaţionalăcred că a cam trecut - majoritatea celor cu care vorbesc văd maimulte "minusuri" decât "plusuri" - nu vreau să le enumăr aici. Certeste că acest ajutor mult aşteptat, prin blocajele pe care le-agenerat, i-a frânat pe mulţi din cei care voiau cu adevărat să-lfolosească. Alte companii şi-au folosit într-o măsură mult maimare, mai creativă şi neconvenţională resursele interne, pentru aoferi programe de instruire angajaţilor fără poziţie managerialăsau managerilor din "front line".
Organizaţiile mari şi care au know-how consistent au reuşit săaibă un impact mare cu astfel de iniţiative. Cele care au crezut căse descurcă singure, dar nu aveau o capacitate internă demonstratăîn timp - au realizat ineficienţa acestui efort şi au observat cănu au făcut decât să consume resursele care erau şi aşa puţine.
Cel mai mare salt l-au făcut companiile care au trecut de laprograme ce reprezintă doar sesiuni de instruire în sală laproiecte în care componenta majoră a devenit asistenţa înimplementare: prin facilitare şi coaching la nivel individual, deechipă sau organizaţional. Au fost curajoase, şi-au căutatparteneri competenţi, respectaţi, pe care să se poată baza - şiintervenţia astfel făcută a demonstrat că poate aduce o eficienţăoperaţională crescută a proceselor de business adresate, princreşterea vitalităţii şi energiilor pozitive ale zonelor în cares-a lucrat sau crearea spaţiului pentru ţintirea unor obiective maiîndrăzneţe, cu resurse mai puţine!
Mai mulţi indivizi decât în alţi ani îşi caută surse propriipentru a participa la programe de dezvoltare: au profitat depreţurile scăzute ale furnizorilor, au negociat mai bine cuaceştia, şi-au refăcut priorităţile personale - una peste alta e unsemn sănătos, din ce în ce mai frecvent, odată ajuns la un punctcritic ar putea deveni un curent specific profesioniştiloradevăraţi.
Colaborarea dintre furnizorii de pe piaţa detraining
Coincidenţe sau nu, ca urmare a nevoii de consorţii întrecompaniile de training, pentru a accesa proiecte cu fondurieuropene - sau nu, 2010 a fost anul în care s-au încercatparteneriate între diferite companii de training: oricum s-aufinalizat ele, a fost o ocazie excelentă de a ne cunoaşte mai bineîntre noi, de a vedea unde am putea colabora şi unde nu, undesuntem complementari şi unde "nu", cu cine "da" şi cu cine "nu",adică am mai făcut un pas în creşterea şi clarificareainterdependeţelor din acestă piaţă.
Foarte multe întrebări vor veni în această perioadă, în primulrând din presă, în legătură cu volumul pieţei de training dinRomânia: continui să spun că nu este relevant! Relevante vor fiînsă strategiile de consolidare ale furnizorilor, de adaptare amodelelor de business pentru a face faţă unui context economic şisocial în care organizaţiile vor trece de la accentul pe volum laaccentul pe calitate - unde principiul de bază este "less is more",adică "mai puţin înseamnă mai mult"!
Viorel Panaite este managing partner al companiei detraining şi consultanţă în dezvoltare organizaţională HumanInvest
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
