Privatizările şi dereglementările pe scară largă, inspirate deideologia prevalentă în epoca Reagan-Thatcher, au produs rezultateamestecate. Chiar în circumstanţele cele mai favorabile, ca în cazul Marii Britanii, rezultatele au fost dezamăgitoare şi s-ausoldat cu mai multe eşecuri. Căile ferate britanice suntadministrate de sectorul privat, dar subvenţionate de guvern; căileferate franceze sunt de stat. Nu-i greu de ghicit care dintre celedouă state are un sistem feroviar mai bun. Aeroporturile britanicesunt privatizate; cu toate acestea, performanţa aeroportuluiHeathrow este deplorabilă ( investitorii care au cumpărat acţiuniau făcut însă o grămadă de bani în momentul privatizării sale).
Remarcabilă, chiar după criza financiară, care a bătut în cuie coşciugul presupuselor virtuţi ale "pieţei libere" şi "eficienţeide piaţă", este prezenţa remanentă a unor grupări ideologice (şiindivizi cu o agendă proprie) care promovează privatizarea cutoptanul a companiilor de stat din ţările în curs de dezvoltare sauîn tranziţie.
Guvernul României, la presiunea FMI-ului, conform presei dinRomânia, intenţionează să lanseze un al doilea val de privatizăripe scară largă a marilor întreprinderi de stat care au mai rămasîn picioare după primul val. Una dintre cele mai spinoaseprivatizări este cea a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC),singura mare bancă românească comercială universală care nu se aflăîn mâinile străinilor. CEC-ul are 3,4 milioane de clienţi, active(assets) în valoare de 3,1 miliarde de euro şi deţine cea maiextinsă reţea de sucursale; practic, din cele 1.000 de sucursalecare deservesc regiunile rurale din România, CEC-ul deţine 870 !(Roland Berger Consultants, 2010).
Guvernul României a încercat să oprească sau să amâne procesulde privatizare, în acest caz căutând modalităţi de creştere acapitalului Casei de Economii şi Consemnaţiuni, dar UE şi FMI s-ausituat pe poziţia fermă că fondurile publice nu trebuie să fieîndreptate către capitalizarea CEC-ului.
Desigur, aproape toate băncile austriece, irlandeze, spaniole,germane, britanice, fie ele private sau de stat, au primit injecţiide capital (equity injections) şi credite garantate de guvernelelor a căror sursă au fost deseori fondurile de urgenţă europene şifinanţările FMI puse la dispoziţia ţărilor respective. De exemplu,băncile austriece Erste Group şi Raiffeisen Internaţional, caredeţin şi controlează cele mai mari bănci din România, au primit dela statul austriac o injecţie de capital, prima de 1,22 miliardeeuro, iar cea de-a doua de 1,75 miliarde.
În plus, Republica Austria garantează obligaţiunile emise deaceste bănci până la valoarea de 6 miliarde şi respectiv 10miliarde de euro.
Să ne reamintim de asemenea că jumătate din băncile din Poloniasunt deţinute sau controlate de stat. China, India, Brazilia şinenumărate alte state refuză să cedeze complet controlul asuprasectorului bancar în favoarea "forţelor pieţei" şi sunt încă şi maihotărâte să nu lase sectorul bancar să intre pe mâini străine.
Chiar Canada şi Statele Unite, ţări favorabile pieţei, nu permit străinilor să le controleze băncile. În Canada, nu existăcontrol de stat al băncilor comerciale, dar niciun acţionar (sau grup de acţionari cu interese comune) nu poate deţine mai mult de10% din acţiunile cu drept de vot emise de o bancă, iarinvestitorii străini, luaţi la un loc, nu pot deţine mai mult de20% din acţiuni cu drept de vot! Iar Canada este cunoscută a aveacel mai bun sistem bancar din lume, unul dintre puţinele care aurămas neatinse de furtuna financiară din anii 2007-2008.
Care sunt soluţiile pentru CEC?
În primul rând, Guvernul român trebuie să declare: CEC-ul nu vafi privatizat în totalitate. În măsura în care profitulnedistribuit nu-i va permite băncii să-şi mărească destul de repedegradul de capitalizare pentru a îndeplini standardeleinternaţionale (Basel III), Guvernul ar trebui să privatizeze înmod parţial CEC-ul şi numai atât cât să-i permită o capitalizareadecvată. Acţiunile sale trebuie să fie listate la bursă.
Guvernul ar trebui să stipuleze că doar cetăţenii români şientităţile în proprietatea românilor vor fi autorizate sa deţinăacţiuni la CEC.
Dar să fie clar: alternativa la completa privatizare este o maibună guvernanţă corporativă a întreprinderilor de stat şi a celoraflate sub controlul statului.
Peste tot în lume, guvernele caută să îmbunătăţească guvernanţacorporativă a întreprinderilor lor de stat. Când luăm înconsideraţie avantajele şi dezavantajele companiilor privatizatefaţă de companiile de stat, balanţa se apleacă în favoarea celorde stat cu condiţia ca acestea din urmă să fie bine guvernate. Ocompanie de stat bine guvernată şi bine gestionată oferăbeneficiile eficienţei ei tuturor cetăţenilor unei ţări, nu numai acţionarilor ei.
Din cele 100 de mari companii canadiene (după cifra de afaceri), 13 sunt de stat. Dintre cele mai mari companii din lume, pe bazavalorii acţiunilor lor la bursă, la sfârşitul anului 2010, patrusunt întreprinderi de stat de tip hibrid, operând în domeniulenergiei în China, Rusia şi Brazilia. La Forumul Economic Mondialde la Davos, ediţia 2011, reprezentanţii Chinei şi Indiei şi-aumanifestat pe faţă dispreţul faţă de modelul economic neo-liberalatât de drag unor state occidentale şi promovat cu o fervoareînduioşătoare de către grupările ideologice neo-liberale.Bineînţeles însă că toate guvernele inteligente ştiu că trebuie săîmbunătăţească guvernanţa întreprinderilor lor de stat.
Iată exigenţele la care ar trebui supuse întreprinderile destat pentru a le îmbunătăţi guvernanţa şi a asigura viabilitateaşi eficienţa lor.
1. Oricând este posibil, deschideţi piaţa competiţiei;întreprinderile de stat fiind nevoite să intre în competiţie voradopta practicile manageriale şi de guvernanţă menite să le aducăsucces.
2. Transformaţi întreprinderile de stat în întreprinderi hibride încare investitorii privaţi pot să deţină o parte din capital în timpce statul deţine controlul; o întreprindere de stat deţinutăparţial de către investitorii privaţi şi care îşi listeazăacţiunile la bursă va trebui să respecte toate regulile şireglementările autorităţilor pieţelor de capital. Dacă doreştesă-şi mărească şi mai mult capitalul prin emiterea de acţiuni şiobligaţiuni, va trebui să dea dovadă că operează în baza uneiguvernanţe superioare.
3. În final, dacă întreprinderea de stat nu îşi îmbunătăţeşteperformanţa, opţiunea privatizării poate fi reactivată.
CEC-ul poate juca un rol vital în economia României în calitateasa de bancă deţinută sau controlată de stat. Unele programe deasistenţă financiară acordată întreprinderilor mici şi mijlociiprecum şi sectorului agricol recurg la garanţii guvernamentalepentru creditele bancare. Aceste programe au fost concepute pentrua ajuta întreprinzătorii şi agricultorii români să accesezefondurile europene destinate României sub diferitele programe de"convergenţă". Foarte puţin însă s-a realizat! Aceste fonduriimportante, de ordinul miliardelor de euro, rămân nerevendicate şinecheltuite, un adevărat scandal pentru o ţară în agonie precumRomânia.
CEC-ul ar trebui să devină, la solicitarea Guvernului,principalul motor al unui program dinamic de asistenţă financiarăşi tehnică pentru întreprinzătorii şi agricultorii care solicităaceste fonduri europene.
Prin lege ("o lege a modernizării întreprinderilor de stat"),Guvernul ar trebui să oblige CEC-ul şi întreprinderile de stat săadopte cele mai perfecţionate principii şi procese deguvernanţă:
1. Guvernul ar trebui să numească un consiliu de administraţieai cărui membri să fie în majoritate independenţi; prin"independenţă" se înţelege faptul că un membru al consiliuluisau orice persoană aflată în legătură cu el nu are niciun interespersonal să influenţeze deciziile respectivei întreprinderi destat, nu primeşte recompense băneşti în afara celor anunţate public şi care i se cuvin în calitate de membru al consiliuluide administraţie.
2. Orice tranzacţie între companie şi o entitate sau individlegate de consiliu sau management (related-party transactions)trebuie să fie făcută publică; acel membru al consiliului sau almanagementului care are un interes într-o astfel de tranzacţienu trebuie să participe la discuţii şi să ia decizii privitoare latranzacţie.
3. Trebuie să fie creată o comisie de audit precum şi un comitet deguvernanţă şi etică, întreprinderile de stat trebuie obligate săaccepte auditarea de către firme de audit recunoscute pe planinternaţional.
4. Trebuie să i se ceară consiliului de administraţie adoptareaunui cod de etică care să fie publicat pe site-ul de pe internet alîntreprinderii şi în raportul ei anual.
5. Trebuie să i se dea consiliului de administraţieresponsabilitatea de a numi şi fixa remuneraţia cadrelorsuperioare ale companiei, dar cu aprobarea guvernului.
6. Trebuie impusă transparenţa deplină; în mod special,întreprinderile de stat ar trebui :
- să publice un raport anual disponibil pe site-ul lor internetconţinând toate informaţiile relevante despre operaţiunile şi indicatorii lor de performanţă; de asemenea, rapoartele lor financiare trebuie verificate de firme de audit externe; raportultrebuie să mai conţină toate informaţiile despre întreagaretribuţie a membrilor consiliului şi a cadrelor superioare, expertiza şi experienţa membrilor consiliului de administraţie,statutul lor de (ne)independenţi, codul de etică sau oricetranzacţie care implică părţi legate;
- să depună raportul anual în parlament cu trei luni înainte deîncheierea anului fiscal al companiei de stat; preşedinteleconsiliului şi preşedintele-director general(CEO) trebuie să seprezinte înaintea comisiilor de specialitate ale parlamentuluipentru a răspunde tuturor întrebărilor şi problemelor legate deperformanţa lor.
Mesajul nostru către Guvernul României este simplu:
- nu vă lăsaţi presaţi şi împinşi să implementaţi politicidepăşite de vreme şi expirate; apucaţi-vă tare de lucru pentru aîmbunătăţi guvernanţa întreprinderilor de stat ale ţării.
- întreprinderile voastre de stat bine guvernate sunt singurelepârghii de control al suveranităţii economice şi politice a ţării care v-au mai rămas.
Aveţi o datorie fiduciară şi morală să nu le lăsaţi dinmână!
Yvan Allaire este profesor academician, Ph.D. (MIT) şipreşedintele Institutului de guvernanţă a întreprinderilor privateşi publice (Canada)
Mihaela Fîrşirotu este profesor, Ph.D. (Mc Gill),Facultatea de management, UQUAM (Canada)
Opiniile expuse în acest articol nu-i angajează decât peautori
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
