Fiecare dintre voi sunteţi măsuraţi, analizaţi, evaluaţi şi cuantificaţi în fiecare zi. Fie că sunteţi antreprenori, oameni de afaceri, directori, CEO, CFO, proprietari sau angajaţi. Toată lumea vă evaluează începând de la clienţi, până la şefi.
Aveţi norme, taskuri, deadline-uri, o lungă listă cu “To do”, care nu se mai termină niciodată. Iar în fiecare zi o luaţi de la capăt.
Când vorbiţi cu angajaţii, când mergeţi la bancă, la un creditor sau furnizor, pentru afacerea sau jobul vostru în care investiţi cel mai mult timp, energie sau bani, puneţi pe masă cifre concrete, un buget, un business plan, alături de o poveste în care spuneţi că, dacă veţi reuşi, îi veţi plăti pe toţi.
Urmează apoi operarea de zi cu zi în care comparaţi cifrele, evaluaţi vânzările şi vedeţi dacă sunteţi sau nu în buget sau dacă businessul merge conform planului. Indiferent cine sunteţi şi ce poziţie ocupaţi, trăiţi cu această teroare zi de zi.
Întrebarea este de ce voi, la rândul vostru, nu îi evaluaţi la fel pe cei care odată, la patru sau cinci ani, vă promit ceva şi vă cer votul. De ce nu-i analizaţi, măsuraţi şi evaluaţi la fel? De ce avem aceeaşi clasă politică, aceleaşi personaje, aceeaşi urmaşi, de la o generaţie la alta şi nu îi daţi afară?
Problema nu este la ei, ci la voi. Avem ceea ce avem, ceea ce urâţi, ceea ce dispreţuiţi, ceea ce credeţi că nu vă reprezintă, din cauza voastră, nu a lor. Pentru că nu le cereţi socoteală, pentru că nu îi validaţi, pentru că îi lăsaţi să se aleagă singuri, avem rezultatul pe care îl criticaţi.
Când vă rupeţi maşina într-o groapă, când boala vă aduce cu forţa într-un spital, când criticaţi sistemul de învăţământ care produce corigenţi, când plătiţi dublu ca să traversaţi munţii pentru că nu s-a făcut nicio autostradă, când îi admiraţi în sinea voastră că s-au descurcat pe cei care lucrează cu statul pe preţuri duble sau triple când voi trebuie să le reduceţi, gândiţi-vă că toate aceste lucruri se întâmplă din vina voastră şi, mai mult decât atât, voi sunteţi cei care le plătiţi facturile.
Cei care au pe mână puterea politică şi administrativă, preşedinte, guvern, primari, miniştri sau instituţii publice, lucrează cu banii voştri, strânşi din taxele şi impozitele pe care le plătiţi voi. Ei nu vin cu bani de acasă, ci dimpotrivă.
Ei cheltuiesc banii voştri aşa cum vor ei pentru că îi lăsaţi.
În 2005, când s-a redus impozitul pe venit la 16%, v-aţi bucurat, v-au rămas bani mai mulţi în buzunar, dar nu v-aţi pus problema ce fac ei, cei care conduc statul, cu banii pe care i-au obţinut în plus din creşterea economică. Peste noapte, numărul de angajaţi la stat a crescut, preţurile la bunurile şi serviciile achiziţionate s-au umflat, au apărut proiecte de investiţii halucinante – panseluţe, ceasuri de aur, săli de sport la ţară, terenuri de fotbal în pantă, etc., iar banii voştri au dispărut.
În 2010, când vi s-au luat banii prin creşterea TVA sau tăierea salariilor (prima dată s-au tăiat salariile în sectorul privat) sau prin creşterea cursului valutar, nu v-aţi pus problema ce se întâmplă şi cum am ajuns aici. Obiectivul fiecăruia dintre voi era să reziste cum poate în faţa crizei şi să nu fie el cel care „să moară”. Din păcate, au murit peste 100.000 de firme şi 500.000 de locuri de muncă s-au distrus.
Cand a venit euroacciza, v-aţi uitat la preţ la benzinării, aţi înjurat, dar aţi plătit.
Când a venit taxa pe stâlp, aţi înghiţit şi asta pentru că erau afectate doar companiile mari. Dar ele au redus investiţiile, nu au mai făcut angajări şi v-a afectat şi pe voi.
După câteva luni, aţi simţit pe pielea voastră şi în vânzări că economia nu mai creşte.
V-aţi uitat la guvern cum se împrumută ieftin, dar nu aţi întrebat şi nu v-aţi răzvrăit când banii stăteau în cont şi nu mai intrau în economie. Pe voi v-a afectat acest lucru pentru că pe Guvern nu cred că îl interesează atâta timp cât ţintele macro erau îndeplinite.
Dacă lucrurile nu vor mai merge bine, dacă economia nu va mai merge înainte, iar Guvernul va avea nevoie de bani, oricând se pot majora taxele şi impozitele. Istoria ultimilor patru ani demonstrează acest lucru.
Cu toate că voi, cei peste trei milioane de oameni din sectorul privat, contribuiţi în fiecare an cu 35 de miliarde de euro din 46 de miliarde de euro la bugetul total al României nu vă preocupă unde sunt folosiţi şi unde se duc banii. Stiaţi că avem două milioane de asistaţi sociali care au o factură anuală de 4 miliarde de euro?
Ştiaţi că cei de la putere şi din administraţi au pe mână în fiecare an 19 mld.euro şi decid cum vor unde se duc banii?
Acolo şi aici sunt banii voştri pentru care nu cereţi deloc socoteală. Dar vă enervaţi şi vreţi să plecaţi şi îi îndemnaţi pe copiii voştri să plece din ţară pentru că nu mai suportaţi fie sistemul fiscal, fie sistemul de sănătate, fie sistemul de învăţământ sau cel juridic.
Gândul.info, parte a grupului Mediafax, ca şi Ziarul Financiar, a pornit acum o săptâmână campania “Vreau preşedinte”. Poate toţi am vrea să fim preşedinte, să fim în poză cu mai marii lumii, să intrăm în istorie, dar fără luptă nu se poate. Oricare dintre voi aţi putea fi un preşedinte mai bun pentru România decât cei care se bat acum.
Start pentru „VREAU PREŞEDINTE”
Dar pentru a fi mai bun decât ei, trebuie să intri în arenă. Iar voi nu vreţi să vă luptaţi, nu vreţi să ieşiţi în faţă să protestaţi, preferaţi să lăsaţi votul vostru să treacă, stând picior peste picior în faţa televizorului sau la o cafenea şi de aceea ţara voastră, România, arată cum arată. Să ştiţi că voi sunteţi de vină.
Campania “Vreau preşedinte” nu este un proiect pentru a face sau a pune un preşedinte, ci este un proiect editorial care vrea să măsoare, să analizeze, să cuatinfice şi să urmărească ce fac cei care vă cer votul, cei care se luptă pentru a ajunge la Cotroceni.
Dacă voi nu îi veţi măsură şi cântări, s-ar putea să ajungem cu toţii “credite neperformante” şi atunci vom fi din nou nişte asistaţi, aşa cum suntem acum, de FMI, de Bruxelles, de bănci sau de creditori.
Nu puteţi prospera şi vă descurca singuri într-o ţară şi o economie care în loc să crească se retrânge.
“Vreau preşedinte” înseamnă vreau o economie mai bună, o educaţie mai bună, o sănătate mai bună, o infrastructură mai bună, taxe mai bune. Dar pentru asta voi trebuie să cereţi socoteală aşa cum vi se cere vouă socoteală în fiecare zi.
