Opinii

Pe drumul nostru de cenuşă

Opinie Iulian Anghel

Pe drumul nostru de cenuşă

Autor: Iulian Anghel

11.02.2019, 15:35 2658

Poate greşesc eu. Poate fiinţa mea nu este făcută să înţeleagă binefacerile care mi se fac. Din toate părţile îmi răsună în urechi creşteri economice colosale 7%, 5%  – cele mai bune din UE, hă-hă, de ani de zile. România, Raiul Pământului. Şi, când să întind mâna, mâna mea nu culege decât cenuşă.

Oi fi eu Estragon care trage de limba ghetelor lui rupte în vreme ce-l aşteaptă pe Godot?

De trei ani de zile, în comuna Iveşti, judeţul Galaţi, pe unde trec o dată pe an, nu se mai mişcă nimic. Au fost nişte bani de la UE, au fost asfaltate nişte uliţe. S-au terminat banii de la UE, punct. Hai, noroc! Am vrut să mă uit pe bugetul comunei – comuna are un site, desigur. Ultimele date sunt din 2012. Este permis aşa ceva? Parcă vorbeam de transparenţă – nu acesta este dezideratul tuturor?

Niciodată nu am văzut atâta mizerie în ţara asta, cum văd în aceşti ani de creştere economică. Nu doar mizerie fizică.

Citesc şi nu-mi vine să cred. Atât de zgârcitul Minister de Finanţe a aprobat un buget de peste 400 de milioane de lei, în jur de 87 de milioane de euro, din bani public, pentru partide. 87 de milioane de euro, de 14 ori mai mult decât aveau acum doi ani. Explică deputatul Rădulescu: suntem la conducerea UE, nu? Şi nu sunt bani pentru campaniile electorale, atenţie! Sunt doar banii de buzunar, din care, PSD, partid cu cea mai mare pondere parlamentară, va încasa peste 200 de milioane de lei, adică spre 47 de milioane de euro. Întreg programul de introducere a canalizărilor în judeţul Galaţi, întins pe ani de zile, era, în urmă cu câţiva ani, de aproximativ 110 milioane de euro.

În aceeaşi vreme, Finanţele au tăiat de la bugetul central întreaga finanţare a pentru persoanele cu dizabilităţi şi i-a lăsat pe cei mai nefericiţi dintre noi la mâna primarilor. Ce se va întâmpla? Citiţi presa locală, acolo unde mai e liberă, dacă mai este ceva liber în ţara asta. Un primar dintr-o comună din Galaţi îi refuză dreptul de reşedinţă unei tinere de 22 de ani, aflată într-un cărucior cu rotile, pentru că nu vrea să-i plătească ajutorul care, chipurile, îi este garantat de stat. Halal stat!  Halal social-democraţie la putere!

Înainte de a vă declara social-democraţi, uitaţi-vă pe statistici. Toată lumea a aplaudat că “leneşii” îşi vor pierde ajutorul social, dacă nu vor accepta să primească primul job care li se oferă: indiferent de distanţa de casă, de salariu, de protecţia minimă de care trebuie să beneficieze orice angajat. Toată lumea plânge că RO este stat asistenţial, dar nu se uită să vadă că, de fapt, nimeni nu mai are nico plasă de siguranţă în acest stat, ajuns la cheremul celor mai lipsiţi de scoală indivizi din ţară şi că România plăteşte cei mai puţini bani din UE pentru categoriile ei cele mai vulnerabile, deşi este un stat sărac, deci are mulţi săraci. Puterea se ia la harţă cu patronatele, pe de o parte şi taie plasa de siguranţă a claselor vulnerabile pentru alta, dar nu uită să-şi îmbuibeze clasa votanţilor.

Primarii din toate partidele şi-au umflat buzunarele, consilerii şi-au umflat buzunarele, pentru că guvernul le-a permis să-şi majoreze după bunul plac salariile. Aceştia sunt votanţii lor. Urlă acum primarii că nu au bani pentru investiţii. Nu au, de vreme ce un angajat oarecare dintr-o comună oarecare a ajuns să aibă 4.000-5.000 de lei salariu, când şcoala nu are drum, nu are toalete, satul nu mai are cabinet medical şi cu atât mai puţin medic. Iar ministul finanţelor vine cu o soluţie – aduce “containere” lângă şcoli, în loc de toalete. Iată-ne în secolul Luminilor!

O statistică de săptămâna trecută, pe Eurostat: România este ţara care are cei mai mulţi copii sănătoşi din UE! La coada clasamentului, leprele capitalismului: ţările nordice, plus Germania, Olanda şi aşa mai departe. Dar cum poţi pretinde că ai copii sănătoşi când ai cea mai mare mortalitate infantilă din UE? Cum, când, în toate statisticile, suntem pe primul loc la boli de inimă, de plămâni, de ce vreţi voi? Ministrul sănătăţii acuza în urmă cu o săptămână-două: avem morţi de gripă, dar judeţele nu le raportează aşa că nu ştim dacă este sau nu epidemie. Aşa şi aici, aşa peste tot. Nu raportezi, nu există! Iată cum suntem sănătoşi, iată producţia la hectar, iată PIB-ul maimuţărit din inflaţie, din deflator şi din tot felul de şmecherii. Şi? Ce s-a făcut cu acest PIB? Că datoria publică creşte cu 25 - 30 de miliarde de lei anual.

Trec de ani de zile pe lângă aceleaşi locuri şi văd că totul de degradează. Aveau un program să vopesească gările sau măcar să le spoiască cu var. Nu sunt bani. Probabil că le vor vopsi înainte de alegeri – fiecare lucru la timpul lui, cum ar zice Eclesiastul.

Intru de ani de zile la metrou la Obor şi văd şi azi, ca şi ieri, aceleaşi feţe chinuite, aceleaşi haine ponosite, aceiaşi pantofi scâlciaţi, acelaşi chin al vieţii. Unde este creşterea economică, deci? Nimeni nu zâmbeşte. La ce să zâmbeşti, la creşterea economică? Ca prostu?

Orbi la ce se întâmplă în jur – pentru că orbirea nu înseamnă neapărat lipsa vederii.

Surzi  - chiar şi atunci când li se spune că în faţă e o prăpastie, pentru că surzenia nu e doar lipsa auzului.

Muţi – pentru că muţenia nu este doar lipsa capacităţii de a vorbi, ci şi dorinţa de a dispărea.

Pe drumul cenuşii.

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO