În Occident, "public company" nu înseamnă companie de stat, cumar sugera termenul tradus ca atare în româneşte - companie publică-, ci companie cotată la bursă, iar "private company" nu înseamnăcompanie privată, ci companie necotată deţinută de obicei de ofamilie.
Deşi au ca proprietar cu 100% sau majoritar statul, companiilecu capital de stat sunt "private" prin prisma informaţiilor despreceea ce se întâmplă în interiorul lor. Nimic nu răzbate: nicistructura cheltuielilor, nici cei mai mari clienţi, nicirezultatele operaţionale, nici cu ce bănci lucrează sau ce crediteau.
Când şi când, mai apare în Monitorul Oficial câte o numire aunui consilier al unui ministru în boardul unei companii.
O simplă decizie a ministrului de a pune pe site rapoartele deactivitate ar fi suficientă pentru a avea mai puţine pierderi.Transparenţa este prima armă pentru eficienţă. Nu a făcut-o statul,o face Fondul Proprietatea acum, ca acţionar. Ziarul Financiarpublică astăzi date din primele rapoarte ale companiilor de statdate publicităţii.
Cea mai mare transparenţă o aduce însă bursa de valori. Princotarea la bursă, compania chiar devine "publică". Asta nu auînţeles (sau tocmai pentru că au înţeles au refuzat să o facă) ceicare au avut puterea de decizie până acum.
Problema este însă că listarea Fondului Proprietatea, al căreientuziasm iniţial s-a răsuflat, precum şi eşecul de a vinde Petromla un preţ corect pentru ceea ce va fi în următorii ani înindustria petrolului arată că bursa are nevoie nu numai decompaniile de stat pentru a conta cu adevărat în economie.
Din primele 100 de companii ca şi cifră de afaceri, doar 10 suntcotate. De ce? Pentru că multinaţionalele, care domină topul, orinu sunt prezente pentru că au pornit de la zero după 1990 oripentru că au retras de la cotare companiile cumpărate aici careerau deja listate.
Delistarea Automobile Dacia, Sidex, a Lafarge, întârzierealistării BCR, nelistarea Romtelecom sunt motive pentru caretranzacţiile zilnice la bursă sunt de 40 ori mai reduse decât înPolonia tot atât de puternice ca nelistarea Romgaz, Electrica sauNuclearelectrica.
De la o sută sau 500 milioane de euro afaceri în sus, o marecompanie devine parte strategică a unei economii. Nu mai suntcompanii străine, ci devin companii locale. Atunci de ce nu arlista şi acţiunile pe piaţa locală astfel încât fondurile de pensiilocale să se poată aşeza cu investiţii pe afacerile în creştere, caşi consumatorii să devină interesaţi de mersul general al companieişi al economiei şi să devină, măcar parţial, şi investitori?
De ce nu ar beneficia toată economia nu numai de câştigurile dinproductivitate aduse de noile tehnologii, dar şi de crearea uneipieţe de capital în jurul marilor nume, în jurul brandurilormarilor companii?
Pentru că transparentizarea este peste tot necesară.Multinaţionalele au tot atâtea căi de eficientizare a profiturilorprin afaceri care nu sunt atât de avantajoase pentru acţionariiminoritari pe câte născocesc directorii de la companiile de stat.Sunt ştiute cazurile în care imediat după privatizare au fostdesfăşurate achiziţii la preţuri nejustificate ale sucursalelorlocale dezvoltate anterior de compania cumpărătoare.
În economiile dezvoltate, odată intraţi în sistemul corporativ,angajaţii sunt foarte preocupaţi de economii şi de cele mai bunemodalităţi de multiplicare a lor. În Statele Unite, economiilefăcute prin aşa numitul plan 401 (k) (aşa cum se numeşte un articoldintr-o lege) sunt căutate de fiecare angajat.
Lipsa de vizibilitate a bursei, a fondurilor mutuale, ainstrumentelor de investiţii în general în România este o măsură aorientării spre consum mai mult decât spre economisire. Dar ceea cese întâmplă însă acum în lume arată că modelul creşterii prinsupraîndatorare se epuizează.
Ziarul Financiar a făcut o analiză (Lecumpăraţi produsele. De ce nu le-aţi cumpăra şi acţiunile? Topulacţiunilor la multinaţionalele cu afaceri înRomânia) din care reiese că românii ar beneficiadacă atunci când decid să-şi cumpere un BMW (plus 59% la acţiuni înprimele şase luni din 2011) ar cumpăra şi acţiuni la companiagermană sau dacă la fiecare pachet de ţigări cumpărat ar cumpăra oacţiune la British American Tobaccco (31% creştere a acţiunilor însemestrul 1 din 2011) sau la Philip Morris (plus 59%).
S-a discutat mult despre cererea insuficientă de acţiuni Petroma investitorilor străini în oferta abia închisă, care a dus laanularea acesteia. Dar o miză a tranzacţiei a fost şi apropierea debursă a micilor investitori.
Dacă Petrom, prima companie autohtonă, nu a avut destuicumpărători de acţiuni români - oricum, este surprinzător de ce nupot fi făcute publice datele privind subscrierea pe tranşa deretail - poate măcar brandurile atât de prizate să aibă consumatoripe bursă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
