Spre finele lunii noiembrie 2014, Consiliul Concurenţei lansa o consultare publică referitoare la tarifele de terminare in reţelele mobile, urmare a unei evoluţii considerate nemulţumitoare a transferului către utilizatorii finali de servicii de comunicaţii mobile a reducerilor tarifelor de terminare în reţelele mobile stabilite de către ANCOM. Consultarea,http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/docs/177/9917/consultare-publica-cu-privire-la-angajamentele-formulate-de-intreprinderile-s-c-orange-romania-s-a-s-c-rcs-rds-s-a-s-c-telekom-romania-mobile-communications-s-a-fosta-s-c-cosmote-romanian-mobile-telecommunications-s-a-si-s-c-vodafone-romania-s-a-in-cadrul-investigatiei-declansate-prin-ordinul-presedintelui-consiliului-concurentei-nr-403-22-02-2011.html, publica şi angajamentele asumate de cei patru operatori de telefonie mobilă.
Preambul
Telefonia mobilă a fost lansată la începutul anilor 90’, la câţiva ani după primele mişcări de liberalizare a telefoniei fixe din SUA şi Anglia, dar înainte de liberalizarea din Europa. Nu s-a considerat necesară reglementarea acestei noi pieţe, deoarece, având de la început mai mulţi competitori, era socotită competitivă. Aceasta a făcut ca tarifele să fie stabilite de către operatori, care speculând marele avantaj al telefoniei mobile, mobilitatea, au impus tarife mari, atât în interiorul reţelei, dar mai ales spre afara ei. În timp tarifele au scăzut odată cu creşterea utilizării, iar în ultimii ani Comisia Europeană a intervenit decisiv în punerea pe costuri a tarifelor (roaming, terminare). România, ţară membră a UE, a transpus în plan naţional aceste tarife uneori cu întârziere, ca de exemplu la ultima reducere a tarifelor de terminare în reţelele mobile, când întârzierea a fost de cel puţin 15 luni.
Tarifele de terminare în reţelele mobile au fost şi încă sunt mari şi mult mai mari decât cele pentru reţelele fixe, astfel că asistăm în continuare la subvenţionarea telefoniei mobile, afacere încă în dezvoltare, de către telefonia fixă, afacere aflată în partea descendentă a ciclului de viaţă.
Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă din România observăm că au fost construite pentru a ţine captiv consumatorul acestor servicii: sute de minute în reţea, apoi mii de minute la tarife rezonabile şi uriaşe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate - Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9 în 2013. S-a ajuns în decursul timpului ca România să aibă patru reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele - în decembrie 2014 circa 80% din trafic se termina în propria reţea şi doar 13.6% se termina în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă.
Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita marile tarife de terminare. Astfel, numarul mare de SIMuri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este în Romania, dar şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci dimpotriva ar trebui socotit un eşec al pieţei de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă unde tarifele rezonabile de terminare, dar şi substituţia fix-mobil, nu îi face pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă.
Conform ANCOM, la finele anului 2014 erau 25,2 milioane SIMuri vândute din care 22,9 milioane SIMuri active la o populaţie de circa 20 milioane. 2,9 miloane dintre SIMurile active, adică 12,7%, erau abonamente persoane juridice, astfel că rezută 20 milioane SIMuri active personale, deţinute de o populaţie de circa 20 milioane locuitori. Conform INS circa 1,06 milioane reprezintă populaţia în vârstă de 0-4 ani, despre care se poate spune că nu are telefon mobil şi 1,1 milioane reprezintă populaţia cu vârsta între 5 şi 9 ani ani, astfel că s-ar putea presupune că cel puţin circa 1,5 milioane români cu vârste între 0 şi 6 ani nu au telefon mobil, rezultând 20 milioane SIMuri deţinute de maxim 18,5 milioane persoane. O cifră rezonabilă a românilor care nu au telefon mobil ar putea fi mai mare: 2 sau chiar 2,5 milioane, dacă ne gândim şi la faptul că 46% din populaţie locuieşte în mediul rural. Ar rezulta astfel 20 milioane SIMuri deţinute de 17,5-18 milioane persoane, adică circa 10% dintre români au cel puţin două telefoane pentru evitarea acestei taxe. Astfel, ar putea rezulta că, din cauza acestor tarife mari, românii plătesc cu circa 10%, sau circa €200 milioane pe an mai mult decît ar trebui. Un studiu KPMG din toamna 2013 arăta că prin reducerea tarifelor de interconectare cu reţelele mobile propusă de ANCOM în august 2013 de la c€3,07/minut la c€0,86/minut, România ar plăti cu €206 milioane/an mai puţin pentru aceste servicii. Altfel zis, România plăteşte mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci pentru conectarea lor în mai multe reţele, costurile în plus evidenţiate de studiul KPMG de €206 milioane pe an, sau circa €10/an pentru fiecare din cei circa 20 milioane de români.
Comentarii la angajamentele operatorilor
Primii trei operatori după cota de piaţă, Orange, Vodafone şi Telekom/Cosmote, propun acelaşi mecanism - monitorizarea şi compararea tarifului mediu de pe piaţa cu amănuntul cu nivelul tarifului de terminare de gross:
TA = Venit/Trafic
Acesta se compară cu tariful de terminare, trebuind să fie mai mare decât acesta.
Observaţii:
- mecanismul propus nu face referire directă la tarifele convorbirilor în afara reţelei, nu urmăreşte direct tariful de terminare
- ponderea traficului terminat in alte retele mobile este prea mică (cca 14%) astfel ca rezultatul este influentat de traficul majoritar
- marea majoritate a ofertelor operatorilor de comunicaţii mobile conţin pe lângă trafic telefonic în interiorul şi exteriorul reţelei, SMSuri şi trafic de date incluse, fără a fi tarifate explicit fiecare, pentru evidenţierea uşoară şi fără echivoc a veniturilor din telefonie. Raportările operatorilor ar putea fi contestate atâta vreme cât nu sunt evidenţiate în clar costuri pentru telefonie, SMSuri sau date.
Propunere de mecanism de monitorizare
Rolul demersului/consultării ar fi să stabilească un mecanism de monitorizare a transferului către utilizatorii finali de servicii de comunicaţii mobile a reducerii tarifelor de terminare în reţelele mobile. Pentru aceasta propun monitorizarea evoluţiei unor indicatori influenţaţi de tarifele de terminare în reţelele mobile:
- tariful mediu pe minut convorbire TA = Venit/Trafic, aşa cum a fost definit de primii trei operatori. Se compară cu tariful de terminare, trebuind să fie mai mare decât acesta. Se va calcula şi urmări evoluţia în timp pentru fiecare operator.
- destinaţia traficului generat de reţelele mobile, pentru a se evidenţia ponderea traficului terminat în propria reţea, dar şi în alte reţele, mobile sau fixe. Odată cu scăderea tarifelor de terminare ar trebui să scadă ponderea traficului terminat în propria reţea şi să crească ponderea traficului terminat în alte reţele naţionale. Se vor face calcule pentru fiecare operator, urmărindu-se evoluţia în timp. Pe temen mediu şi odată cu dispariţia efectului de ”club”, traficul terminat în propria reţea mobilă ar putea scădea la o valoare dată de ponderea SIMurilor operatorului în total SIMuri plus linii telefonice.
- penetrarea telefoanelor mobile, determinată ca raportul dintre numarul SIMurilor vândute şi active şi populaţia ţării, care pe termen mediu ar putea să scadă la cel puţin 110%, respectiv 100%, fapt ce ar putea conduce şi la dispariţia efectului de ”club”.
Evoluţia celor trei indicatori ar trebui analizată pentru fiecare operator, dar şi coreletă între ei şi cu evoluţia tarifelor de terminare în reţelele mobile.
Se propune şi monitorizarea ofertele operatorilor pentru a se constata că includ un număr rezonabil de minute naţionale în toate ofertele (abonament, preplătit) şi mai ales în cele mai ieftine, la tarife care transferă către utilizatori reducerile tarifelor de terminare practicate de ANCOM.
Mai propunem actualizarea/recalcularea periodică, cel puţin anual, a tarifelor de terminare în reţelele mobile de către ANCOM, pentru punerea pe costuri a tarifelor de terminare, astfel încât acestea să fie aduse sub nivelul tarifelor de terminare practicate de celelate ţări UE. Ţinând seama şi de indicatori macroeconomici România (şi Bulgaria) ar trebui să aibă cele mai mici tarife de terminare în reţelele mobile din UE.
Punerea pe costuri de către ANCOM a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Până la liberalizare, convorbirile locale ieftine erau subvenţionate prin tarifele mari ale convorbirilor interurbane, iar acum tarifele mari practicate de operatorii de telefonie mobilă pentru convorbirilor către alte reţele au rolul de a crea efectul de ”club”, dar şi de a subvenţiona convorbirile în propria reţea. Rebalansarea tarifelor din telefonie mobilă ar trebui să însemne ca diferenţa dintre tariful unei convorbiri terminată în propria reţea şi una terminată în altă reţea să fie de circa c€1/minut, la tariful reglementat de c€0,96/minut.
Durata de monitorizare ar putea fi de minim trei ani, pentru a se putea constata îndeplinirea obiectivelor propuse pe termen mediu. Monitorizarea poate fi semestrială, în primul an chiar trimestrială pentru ca reacţia la evoluţie să fie mai rapidă.
După cei trei ani propuşi pentru monitorizare, se poate considera că demersul a reuşit numai dacă utilizatorul român de comunicaţii mobile va avea în buzunar doar un singur telefon mobil, aşa cum are, dacă mai are, un singur telefon fix acasă!
Acest demers se poate considera reuşit doar dacă pe termen mediu românul, utilizator al comunicaţiilor mobile, va avea în buzunar numai un singur telefon mobil, aşa cum are, dacă mai are, un singur telefon fix acasă!
