Opinii

Ponta mai are puţin şi scapă de Băsescu, dar economia reală îl ajunge ameninţător din urmă. În loc să iasă la suprafaţă, premierul se afundă într-o mlaştină a politicului, care nu duce nicăieri

Ponta mai are puţin şi scapă de Băsescu, dar economia...

Autor: Cristian Hostiuc

31.03.2013, 21:46 4488

Nu ştiu ce este mai important pentru preşedintele Băsescu, pentru premierul Ponta sau pentru miniştri, numirile de procurori sau situaţia din Cipru? La cum se bat în spatele uşilor închise, la ce declară public că-i interesează, situaţia din Cipru intră la categoria „diverse“. Are grijă Banca Naţională de această problemă, de ce şi-ar mai bate capul şi ei. Creşterea economică vine de la sine, investitorii au făcut coadă la Palatul Victoria să finanţeze marile proiecte ale lui Dan Şova, salariile la stat se majorează dintr-o simplă declaraţie a lui Liviu Dragnea, vicepremier, restructurarea aparatului de stat aproape că s-a încheiat, iar FMI nu mai are ce să caute la Bucureşti pentru că România are conturile pline, se împrumută ieftin, iar finanţatorii de-abia aşteaptă un semn să trimită banii pentru finanţarea deficitului. Noroc de Sorin Frunzăverde, liderul PDL adoptat de PNL, că remarcă, fără să fie întrebat de nimeni, că situaţia bugetară naţională este dramatică.

„Situaţia este cea care este, adică dacă vom plăti salariile şi pensiile, să fim fericiţi.“ Bineînţeles că Ponta l-a trimis la plimbare pentru că a vorbit neîntrebat. Dar aşa nu rezolvă situaţia. Problema este că economia a încetinit, bugetul este ţinut în frâu prin stoparea investiţiilor pentru a se putea plăti pensiile şi salariile, iar economia privată face eforturi de supravieţuire, nu de investiţii şi dezvoltare, de a pune banii în mişcare. Iar ca să aştepţi totul de la un an agricol bun este mult prea puţin pentru a plăti pe toată lumea. În afară de majorarea salariilor şi câteva măsuri fiscale care ţin mai mult de cârpeală decât de ceva coerent, guvernul Ponta, 1 şi 2, nu s-a făcut remarcat prin ceva despre care să se vorbească şi să se audă în birourile celor care decid să investească. Mai toată lumea s-a retras într-o carapace, începând de la manageri, acţionari, investitori, oameni de afaceri, până la populaţie. Sentimentul este că mai degrabă fiecare îşi protejează cash-ul, atât cât este, decât să-l pună în mişcare. Încrederea nu a revenit mai deloc.

Câştigarea alegerilor cu 70% de către USL ar fi trebuit să aducă o încredere mult mai mare a mediului de business în economie şi în viitor. Oamenilor de afaceri le este indiferent cine este la putere, pe ei îi interesează numai cine are puterea şi cât de solidă este pentru că găsesc o cale de a ajunge acolo. Din păcate, premierul Ponta, în loc să iasă la suprafaţă şi să indice un drum coerent de creştere pentru economie, se afundă într-o mlaştină a politicului, a discuţiilor interminabile care nu duc nicăieri. Cele 100 de zile de guvernare ale celui de-al doilea mandat au trecut, iar economia cu actorii şi jucătorii ei, nu Băsescu, Videanu, Blaga sau Udrea, încep să-l întrebe ce a făcut şi când se vor vedea rezultatele.

În economia reală, cea care asigură cea mai mare parte a banilor de la buget, pe care liderii politici îi împart, iar clientela de partid abia îi aşteaptă, s-a instalat o oarecare teamă pentru viitor, plus că a venit peste noapte şi Ciprul, aşa că toată lumea preferă să se pună puţin la adăpost, ceea ce înseamnă că motoarele încep să se gripeze.

I-o fi greu premierului Ponta cu lupta din USL, cu numirile de procurori, cu Băsescu, dar nu cred că ar vrea ca economia reală să-i fie ostilă, să-i devină un adversar. Până acum a fost pace, fiecare şi-a văzut de treaba lui. Problema este că economia reală pierde din benzină şi riscă să rămână în drum până la următoarea staţie de alimentare. După căderea Lehman Brothers şi instaurarea crizei mondiale, pentru România FMI a fost prima staţie de alimentare, cu tot ce a rezultat după: bani, contractări de salarii, austeritate şi ură. Acum a căzut Ciprul şi toată lumea speră ca unda de şoc să nu ne afecteze prea mult. Dacă rememorăm toamna anului 2008, pentru toţi cei aflaţi la putere România era o oază de stabilitate într-o furtună de crize. Nu ştiu cum se plimbă banii acum, dacă intră sau ies din România, dar dacă Guvernul Ponta crede, ca şi guvernul Boc că fără să mişte un deget, fără să arate că poate să urnească lucrurile, banii vor veni spre Bucureşti de la sine doar că noua putere are 70% în Parlament şi pare o coaliţie stabilă, se înşeală. Declaraţiile din mlaştina politică nu ţin loc de investiţii sau de locuri de muncă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO