Nu am mai întâlnit niciodată o primire atât de proastă făcută unui premier desemnat şi care, fără dubii, îşi va preluat mandatul în câteva zile. Fără să fi greşit cu nimic deocamdată, domnul Tudose are o presă atât de proastă de parcă ar fi furat cot la cot cu cei mai mari hoţi din PSD şi nu cred că a facut-o.
Într-un fel este explicabil. Când ai 25 de ani de politică şi 20 de ani de prezenţă în Parlament, iar lumea se întreabă cine eşti, însemnă că este ceva în neregulă cu tine. Când ai fost ministru al economiei în două guverne, iar tu nu ai scos în această perioadă nicio vorbă despre economie, nu ai participat la nicio dezbatere, nu ai scris un rând nicăieri, oamenii se întreabă: da tu cine eşti? De ce vrei sa fii prim-ministru? Ce te califică pentru asta? Până şi Pilat l-a întrebat pe Iisus: tu cine eşti, tu eşti regele lor?
Dar Mihai Tudose tace ca un sereist. Doar pozele în care apare cumplit de obosit, din nopţile nedormite când lucra la teza de doctorat, au ajuns să depună mărturie despre el.
Nimic concret în cariera lui decât momentul 2015 când fost acuzat că şi-a plagiat lucrarea de doctorat si momentul 2016 când a cerut el însuşi să-i fie retras titlul de doctor. De ce să ceri tu să-ţi fie retras titlul de doctor, dacă ştii că ai munci pe brânci la lucrarea aia? Nu mai bine dai de pereţi cu toţi şi-i faci să plătească amar pentru că-ţi batjocoresc truda? Nu ai niciun ban la vedere, în niciun cont bancar, dar ai o colecţie de timbre de 30.000 de euro (e adevarat, o colecţie din vremea lui Ceauşescu, a cărei valoare e stabilită, cel mai probabil, de fantezia ta). Nu e bizar?
Nu-mi puteam închipui că un „salariat” ca dl Tudose nu are ataşat unui cont curent măcar un cont de economii. În fine, este treaba domnului Tudose cum îşi gestionează banii, dar lucrurile stau aşa: dacă nu spui oamenilor nimic despre tine, vor spune ei ce nici nu-ţi trece prin minte.
Nu-i de mirare atunci că presa, cea care mediază între omul politic şi consumatorul de informaţie, va urmări mai degrabă gesturile cotidiene şi nu profundele planuri de reformă. Va urmari câte halbe ai băut, nu câte planuri de reformă ai elaborat. Exact ca în glumele ale cu copiii de la „tăiatul moţului”: pe ce pune mana întâi, pe carte sau pe pahar?
Ce este mai rau şi mai rău pentru PSD este că nimeni nu-i mai poate lua în serios programul de guvernare.
Pot face ei Fondul Suveran de Investiţii, îl şi pot desface la o adică, dar niciun om rezonabil nu mai poate crede într-o coerenţă a guvernării. PSD ţine, în continuare, la introducerea impozitului pe venitul global. Poate să-şi ia adio. Îl poate introduce, da, dar nimeni nu va crede în el, pentru că nimeni cu mintea la el nu mai crede în luciditatea acestui partid. Şi este mare păcat!
Când Partidul îi dă dlui Tudose nota zero pentru prestaţia domniei sale în fruntea Ministerului Economiei, pentru ca, mai apoi, să-l promoveze ca prim-ministru, acesta nu este un lucru serios.
Când Darius Vâlcov, care ascundea banii/tablourile din şpagă prin cimitire, face analiza guvernării, acesta nu este un lucru serios.
Când Liviu Dragnea câştigă alegerile cu sloganuri de un primitivism care te face să-ţi fie ruşine că eşti român, iar apoi promite comunităţii maghiare lucruri irealizabile pentru nivelul de înţelegere de astăzi al societăţii, acesta nu este un lucru serios.
Când Liviu Dragnea denunţă luni de zile „Binomul”, pentru ca, mai apoi, să propună în fruntea guvernului un om al „Binomului”, mai descoperit decât va fi Liviu Dragnea în faţa Dumnezeului lui în Ziua Mâniei, acesta nu este un lucru serios.
Traim într-o realitate pe care nu o putem oculta. Neputând-o oculta, o măsluim. Dar nici asta nu poate merge până la capătul lumii.
Nu are PSD „cadre de nădejde”? Păi nu are atâta vreme cât guvernează în Familie, atâta vreme cât ceea ce determină o alegere este loialitatea, nu faţă de partid şi doctrină, ceea ce ar fi de înţeles, ci faţă de „The Godfather”. Înţeleg că dl Tudose a depus deja jurământ în faţa Naşului că nu va trăda. Şi Grindeanu l-a depus, dar a trădat jurământul – acesta este, simplu şi clar, sensul a tot ce se întâmplă de două săptămâni încoace. E posibil ca, pentru Familie, lucrurile să meargă bine în continuare, o vreme măcar. Arunci ceva bani la săraci, procent din câştig, aşa cum plăteşti impozit la stat, mai ales că în această afacere nu arunci din banii tăi. Dacă Tudose este mut ca un sereist sau obosit, vorbeşti în locul lui, că de-aia ştii programul de guvernare din scoaţă în scoarţă.
Pentru Liviu Dragnea sensurile "no jump"/"now jump" au ajuns sinonime pentru că urechea lui politică a surzit de la atâta frustrare şi n-ar fi rau dacă s-ar arunca singur în gol, chiar şi dintr-o neînţelegere. Partea proastă e că trage după el şi pe ceilalţi, mulţi, care nu sunt din Familie.
