OPINIE IULIAN ANGHEL - EDITOR POLITIC ZF

Premierul, valutiştii şi paraii

6 sep 2017 Autor: Iulian Anghel

Premierul Mihai Tudose i-a „chemat” – aşa susţine el - marţi, la Palatul Victoria, pe reprezentanţii FMI ca sa le explice cum stă treaba cu economia României.

Nu s-a hotărât încă dacă-i spânzură sau dacă-i expulzează, dar, după mutra încruntată pe care-a afişat-o marţi seară la TVR, destinul valutiştilor de la FMI pare pecetluit, iar paraii lor nu vor mai pupa niciodată onoarea de a se caza în visteria României.

Să-l urmărim, aşadar, pe fiorosul prim-ministru al României, într-o naraţiune în care este şi autor şi narator şi personaj, aproape în toate combinaţiile posibile descrise de Umberto Eco: „Discuţia a fost foarte simplă: «ultimile două previziune pe care le-aţi făcut despre România au fost greşite. Noi am spus că vom creşte cu 5,2, voi aţi spus că creşte cu 3. După aia voi aţi spus că nu vom creşte deloc, uite că s-a făcut 5,7%... Dacă şi data viitoare o daţi strâmbă, pe româneşte, iar ultima e previziunea de închidere de an, cu deficitul bugetar... Noi spunem că ne închidem sub 3% , 2,95 - 2,98%, ei că e 3 şi un pic. Zic succes, ca dacă închideţi, voi daţi acest tip de comunicare, eu înţeleg că pot să fie două tipuri de abordare: ori nu vă pricepeţi absolut deloc sau are cineva ceva cu România. În ambele cazuri e ultima oară când mai interacţionăm». Eu nu trag încă concluzii”.

După companiile străine care i-au trimis pe corporatişti, în iarnă, să manifesteze în stradă împotriva guvernului, după bancile care i-au furat prim-ministrului banii din portofel, motiv pentru care el refuză să mai aibă măcar un cont bancar, după apostrofarea ambasadorilor străini, era aproape de la sine înţeles să vină şi rândul FMI la chelfăneală.

Nu este foarte clar despre ce previziuni eronate ale FMI vorbeşte prim-ministrul. FMI a ratat previziunile privind situaţia economică a României, în mai multe rânduri, şi nu sunt eu apărătorul FMI. Se pare că, totuşi premierul se referă la ultimele două prognoze ale Fondului, din octombrie 2016 când prognoza o creştere în 2017 de 3,8%, ridicată apoi la 4,2% în aprilie 2017. Pentru 2016, FMI vedea în octombrie trecut o creştere economică a României de 5% care nu a fost. Iată că se poate greşi şi în sus, dar prognozele nu sunt cântar medical, iar cea mai bună dovadă este că, la noi, Comisia Naţională de Prognoză - ale cărei previziuni stau la baza construcţiei bugetului - vedea în prognoza de primăvară a anului trecut o creştere economică pentru 2016 de 4,2%, cu un avans al industriei de 4%. Realitatea a fost că economia a crescut cu 4,8%, iar industria cu doar 1,7%.

Dar să lăsăm chestiunile tehnice la o parte şi să-l urmărim pentru a doua oară pe dl Mihai Tudose, să urmărim încheierea naraţiunii domniei sale: dacă mai greşiţi previziunile, „ori nu vă pricepeţi absolut deloc sau are cineva ceva cu România. În ambele cazuri e ultima oară când mai interacţionăm. Eu nu trag încă concluzii”.

Nu sunt martori care să bage mâna în foc că aşa a zis Mihai Tudose, dar ridicolul afirmaţiilor domniei sale este delicios. Ceea ce frapează este, totuşi, limbajul, nu doar lipsit de politeţe, ci de-a dreptul injurios.

Sunt inutile detaliile şi inutil de subliniat că România nu ar mai putea interacţiona cu FMI decât dacă s-ar retrage din FMI. Fondul nu face şi desface rapoarte după cum vrea Mihai Tudose, iar rapoartele pe care le întocmeşte periodic – raportul din octombrie ce vine este motivul “convocării” FMI la Palatul Victoria – fac parte din chiar obligaţia Fondului de a supraveghea situaţia macroeconomică a statelor membre.

Rapoartele periodice sunt realizate în baza articolului IV din statutul FMI, care stipulează supravegherea prudenţială a statelor membre – România între ele - în urma “interacţiunii” cu autorităţile respectivelor state. Dacă Mihai Tudose nu mai vrea să “interacţioneze” cu reprezentanţii Fondului, asta e! Cu el sau fără el, rapoarte periodice tot vor fi, atâta vreme cât România va fi membră a FMI, aşa cum sunt şi vor fi rapoartele şi recomandările Comisiei Europene, atâta vreme cât România va fi membră a UE. Asadar, cu voia sau fără voia lui Mihai Tudose, Liviu Dragnea sau Ionuţ Mişa, investitorii vor citi aceste rapoarte şi vor trage concluzii în funcţie de care guvernul PSD/ALDE se va împrumuta mai ieftin sau mai scump de pe pieţe, bani returnaţi din taxele contribuabililor, normal.

Indiferent de poziţia faţă de Fond, guvernul român va trebui să aibă “interacţiune” cu Comisia Europeană. Şi, deloc întâmplător, unele dintre concluziile FMI legate de economia României, sunt identice sau cvasiidentice cu cele ale Comisiei Europene (uneori Comisia “împrumută” date de la FMI neavând infrastructura să facă propria-i analiză). Ca, de pildă, deficitul bugetar în care se va încadra România în 2017: 3,7% din PIB, potrivit FMI, 3,6% din PIB, potrivit Comisiei Europene. Ambele instituţii acuză reducerea prudenţei fiscale, care, spun ele, ar putea afecta negativ încrederea pieţei. Ar putea, de asemenea, eroda consumul şi investiţiile, ar putea creşte costul de finanţare a statului şi ar putea exercita presiuni asupra cursului de schimb, lucru care ar afecta bilanţurile băncilor prin expunerile lor în valută. Este un avertisment venit de la cele două instituţii, atât. Nimic mai mult.

Ieri INS a publicat datele detaliate despre PIB pentru semestrul întâi şi trimestrul al doilea. Creşterea este foarte bună, cea mai solidă înregistrată din 2008 încoace. Este posibil ca prognoza de creştere economic a guvernului – 5,2% la fundamentarea bugetului – să fie atinsă şi chiar depăşită. Prognozele FMI şi ale Comisiei Europene sunt mai rezervate – creştere sub 5%, dar peste 4%.

Datele despre deficitul bugetar anunţate de premierul Tudose marţi în Parlament, arată că acesta s-a situat, la opt luni, la 0,77% din PIB, faţă de o ţină de 2,95% din PIB asumată în legea bugetului.

Premierul s-a lăudat în Parlament cu creşterea economică şi cu deficitul redus, dar nu a spus şi cum a obţinut acest ultim rezultat.

Economia a crescut în S1 cu 5,8%, dar bugetul statului nu beneficiază decât în parte de această creştere.

Consumul a crescut cu 8%, la şapte luni, dar încasările din TVA au scăzut cu 4,6%, lucru ce nu poate fi pus doar pe seama reducerii taxei cu un punct, de la 1 ianuarie.

Încasările bugetului consolidat sunt mai mari, la şapte luni, cu 9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Dar ar fi trebuit să fie mai mari cu 14% - pe această creştere a fost construit bugetul şi a fost stabilit deficitul de 2,95% din PIB (24 mld. lei). Cele cinci procente lipsă din creşterea de venituri anticipată înseamnă un gol bugetar, la şapte luni, de 6,4 miliarde de lei (1,4 mld. euro). Dacă nimic nu se schimbă, golul de venituri faţă de program va fi de 10 miliarde de lei (2,2 mld. euro), la finele anului. Zece miliarde de lei (1,2% din PIB) este o sumă colosală pentru buget şi, dacă aceşti bani nu sunt tăiaţi de undeva sau dacă nu sunt introduse taxe suplimentare pentru a rotunji veniturile, deficitul va depăşi 4% din PIB, peste 3,7% cât anticipează FMI.

Deficitul bugetar de 0,77% din PIB, la opt luni, cu care s-a lăudat premierul în Parlament este mic, dar cum s-a ajuns aici? Iată: cheltuielile de investiţii sunt, la şapte luni, cu 52% mai mici decât cele din aceeaşi perioadă a anului trecut, echivalent a 4,4 miliarde de lei; 1,7 miliarde de lei pentru programul Start-up Nation sunt doar credite de angajament, prin urmare banii nu pot fi distribuiţi, ci doar promişi. Aceste sume adunate înseamnă 6,1 miliarde de lei, adică 0,75% din PIB. Iată cum, dintr-un foc şi fără niciun fel de efort, deficitul mic invocat s-ar dubla, dacă aceşti bani vor fi cheltuiţi aşa cum ar trebui să se întâmple. Iar dacă veniturile statului nu intră în ţintă, atunci, pentru menţinerea bugetului în ţinta de deficit, cheltuielile prognozate trebuie tăiate proporţional cu golul din visterie.

Mai e un lucru de spus: bugetul se bazează pe fonduri structurale de la UE de aproape 10 miliarde de lei (2,2 mld. euro). De fapt, cel mai probabil, minusul înregistrat la încasările la buget chiar de aici vine. Tudose a spus că bugetul va lua, până la final de an, de la UE, 5,2 mld. euro (aproape 24 mld. lei), dar, la şapte luni, intrările sunt de doar 6,6 miliarde de lei, aproape toţi banii însemnând subvenţii agricole şi aproape nimic fonduri structurale.

Este posibil ca România să rămână în ţinta de deficit de 3% din PIB şi să câştige pariul cu FMI. Dar, după cum arată bugetul consolidat la şapte luni, acest lucru se va petrece doar tăind sever din cheltuieli, cel mai probabil de la investiţii, principala rană a României. Vorba unui înalt pesedist, Eugen Nicolcea: “Autostrăzile pot să mai aştepte!” Că tot au aşteptat 25 de ani, nu?

Acesta sunt marile probleme ale guvernului, nu prognozele FMI. De fapt, FMI şi Comisia Europeană au anticipat că ar putea urma măsuri de corecţie. Iar corecţiile par inevitabile pentru că partidul de guvernământ a greşit prognoza de venituri şi acum nu are bani pentru a acoperi proiectele în care s-a lansat. De aici înverşunarea cu care guvernul şi PSD încearcă taxe noi; de aici renunţarea la unele promisiuni electorale (nu majorăm taxe; scutim medicii de impozitul pe venit; eliminăm impozitul pe dividende); de aici reintroducerea accizelor abia eliminate; de aici încercarea de a-i păcăli pe bugetari cu creşterea salariilor prin trecerea poverii fiscale de pe umerii angajatorului pe cei ai angajatului, fapt care ar mări automat salariile brute, dar nu şi pe cele nete; de aici încercarea de a naţionaliza Pilonul II; de aici această nebunie a intenţiilor de modificări fiscale pe care România nu a mai întâlnit-o de vrei 20 de ani.

Şi toate acestea pe o creştere economică record, după marea criză.

Cum nu e la îndemână să spui că ai calculat greşit, cauţi cauzele acestui eşec.

În iarnă au fost companiile străine şi corporatiştii.

În vară băncile străine – nu că nu ar merita o discuţie amplă comisioanele percepute de bănci care sunt şi mari şi nejustificate uneori, sau că o discuţie despre transfer pricing  nu ar trebui să aibă loc. Dimpotrivă, aceste lucruri trebuie rapid lămurite.

Iar în toamnă a venit rândul FMI.

Circul făcut de haiducii din bălţile Brăilei şi pădurile Teleormanului nu este pentru a îndrepta ceva, pentru că nu îndrepţi nimic înjurând FMI la televizor sau acuzând Comisia Europeană de standarde duble pentru că nu ar lăsa România să depăşească deficitul bugetar stabilit. Este făcut pentru a acoperi greşeli grave, în rezonabila ipoteză că cineva va plăti, la un moment dat.

Cei care se uită la televizor şi vor plăti factura ştiu însă de pe acum cine este vinovat pentru că lucrurile nu au mers. Domnii Dragnea şi Tudose au avut grijă de asta.

 

 
Cuvinte cheie:
premier
, refuz
, crestere
, fmi
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide