Ati auzit de Finlandizarea Romaniei? Este o expresie folosita in ultimele luni in anumite cercurile politice si de business, chiar binisor inaintea alegerii lui Trump la Casa Alba. Ce inseamna asta ? Sa descriem putin contextul propice.
Inseamna ca indiferent de rezultatul alegerilor din Statele Unite, americanii au decis mai din timp sa faca un pas inapoi din Europa Centrala si de Est, asa cum au decis sa-si restranga aria de influenta si investitiile militare si in alte parti ale Lumii si sa se concentreze, sa investeasca mai mult in cetateanul american. Votul care a urmat a confirmat decizia strategica americana, asa cum s-a intamplat si cu Brexit-ul, neasteptat de unii, dar mirosit de altii.
Marile imperii coloniale sau pur si simplu neocapitaliste incep sa respire tot mai greu in era globalizarii, era in care pietele emergente mari (tarile BRIC, dar si Indonezia, Mexic, Turcia, Coreea de Sud, Africa de Sud, etc) au tot mai multa putere si influenta in Lume, o Lume in care de mai mult timp se previzioneaza ascensiunea fulminanta a Chinei si a Indiei, care se si intampla.
Probabil ca resursele limitate ale bugetelor marilor puteri le forteaza pe acestea sa-si restranga tentaculele si sa se reorienteze si refocuseze catre “head office country”. Valul pornit de votul liber si democratic din marile puteri pare sa aiba ecou si in tari mai modeste precum vecinii nostri din toate partile (Bulgaria, Serbia, Ungaria, Polonia, Moldova), dintre care unele tari UE, ca si noi, care insa nu prea mai cred in Uniune.
Ce facem noi ? Ne…finlandizam, adica ce ? Finlanda are o istorie aparte si un renume recunoscut in reusitele pentru independenta sa fata de Rusia, deci poate fi un exemplu pentru Romania in noul context est european. Impotriva curentului, noi parem ca abia acum ne-am obisnuit mai bine si ne insusim modul de viata si de activitate european, acum cand sustinerea acestor valori este pusa sub semnul intrebarii de catre vecinii nostri.
Si totusi ce e de facut, ce optiuni avem ? Inceputurile capitalismului in Romania a consacrat doua curente ideologice si de actiune economica, “Prin noi insine”, sustinut de taranisti si respectiv “Porti deschise capitalului strain”, acesta sustinut de liberali. Noi am deschis portile capitalului strain deja de mai multi ani, am liberalizat contul de capital, am privatizat ce si cum s-a putut (nu vreau sa-mi amintesc de vanzarea Petrom), am primit bani de la UE pentru modernizare si dezvoltare, dar noi aici inauntrul tarii noastre, ce facem pentru noi ?
Avem acum o sansa unica sa echilibram cele doua directii de dezvoltare, sa le combinam si sa aratam ca suntem in stare sa mergem mai departe si singuri. Nu izolati, asa cum a esuat Ceausescu si cum nu-si vor mai permite nici marile puteri, daramite o tara mica, ci independenti ! Ca tot ne mai plangem dupa valorile vandute la pret de nimic si chiar asa a fost in unele cazuri. Sa pastram valorile occidentale, sa le dezvoltam in continuare, dar sa ne intoarcem si noi la ai nostri cetateni (inclusiv cei moldoveni) si intreprinzatori si sa-i sprijinim sa se dezvolte si sa traiasca mai bine !
Sa incurajam capitalul autohton sa acumuleze si sa investeasca, asa cum Banca Transilvania a facut-o pentru sine si cum face de ani buni pentru oamenii intreprinzatori, incurajand si mediatic acest demers impreuna cu ZF, bravo voua ! Asa cum noi am lansat acum cativa ani un nou Program de MBA tot pentru oamenii intreprinzatori, oameni cu initiativa si curaj.
Putem sa ne dezvoltam echilibrat in continuare, facand afaceri atat cu UE, cat si cu Rusia, cu Turcia, ca si pana acum, indiferent de optiunile politice si sociale ale acestor tari, precum si cu ceilalti vecini pe care-i avem. Avem investitii rusesti, poloneze si maghiare in Romania, putem sa facem si noi in tarile lor, de ce nu ? Sa nu mai fim crispati in asteptarea unui “nou tatuc”, asa cum bine spunea Dl. Liiceanu la inceputul anilor ’90, referindu-se la inlocuirea lui Ceausescu cu Iliescu.
Chiar daca UE se va destrama, ceea ce nu e chiar imposibil, in afara regretului de a nu fi putut atrage mai multe fonduri europene si mai repede, ne ramane o zestre grovaza a asezarii societatii romanesti pe niste baze destul de solide, pe care nu le-am fi atins repede fara, poate deloc sau niciodata, sigur mai tarziu..., iar acum ne ramane mai departe o sansa unica de a ne dezvolta in continuare dupa propriile decizii, dupa propriile optiuni, dar si dupa propriul efort.
Ce ne mai trebuie ? Implicare in viata cetatii ! Proiectul manager privat la stat nu prea a mers, dar a fost un inceput, care poate si trebuie continuat, dar probabil cu alte criterii si credibilitate, seriozitate. Guvernul tehnocrat a demonstrat ca se poate, se poate orice, lupta cu sistemul, sistemul il facem tot noi, oamenii implicati. Daca nu ne implicam, degeaba stam pe margine si criticam politicienii si administratia publica.
Romania are nevoie sa implice profesionistii in partidele politice si in administratia locala si centrala, implicare nu singulara, ci colectiva, in echipa, asa cum am invatat in privat, in afaceri si la scolile de afaceri veritabile.
Romania are nevoie de forta sa de munca plecata dupa alte conditii in vest, sa se intoarca si sa fie respectata si motivata aici la noi acasa.
Romania are nevoie de copiii ei destepti si inventivi, sa revina de la marile universitati internationale si sa creeze valoare, sa inoveze aici la noi acasa pentru noi si pentru copiii nostri si sa aiba aici un sistem de educatie atractiv si motivant, adaptat generatiei millenials.
Romania are nevoie sa se romanizeze J
Dr. Ovidiu Dimbean-Creta,
Decan ASEBUSS, Profesor de Finante.
