Să ai la dispoziţie întreaga infrastructură ca să pui o ţară cu botul pe labe, să poţi să o umileşti cum îţi spun mai bine instinctele tale de nobil, să vrei să-ţi baţi joc de ea cum îţi cere chibzuinţa ta de animal superior, dar să ratezi această şansă - iată ce înseamnă să guvernezi cu fundul la popor.
Manualele de ştiinţă politică va trebui neapărat să includă la lecturile obligatorii acest episod din iarna lui 2014 nedemn de o guvernare căreia poporul îi încredinţase în urmă cu doar un an nu doar lingura şi castronul, ci şi lanţul: ia-mă de zgardă stăpâne, leagă-mă de parul de care vrei tu, numai nu mă uita în deşert ca să nu cumva să uit, la rându-mi, de la foame şi de prea puţin respect pentru matale, acordurile internaţionalelor socialist/liberale!
Peste 7 milioane de voturi pentru demiterea lui Traian Băsescu în 2012, 70% voturi liber exprimate la alegerile locale şi legislative în 2013 (vreo 16 milioane în total) în favoarea Superbei Coaliţii, pentru ca din tot să se aleagă praful!
Cum Dumnezeu s-a ajuns aici, în fundătură, că doar Merkel se obişnuise cu ideea că nu votează în Romînia, iar cataclism nu s-a produs?
Lucrurile mergeau bine; economia a crescut neaşteptat – 3,5% în 2013 - fără efort guvernamental de reducere a comisioanelor către clientela de partid, ceea ce oferea, în 2014, spaţiu fiscal pentru noi şpăgi şi comisioane în administraţia centrală şi mai ales în cea locală.
Poporul era convins deja că ceea ce face DNA, justiţia în general, sunt condamnări politice dictate de demonul muribund.
Eşecul marţei neagre din decembrie anului trecut când aleşii Superbei Coaliţii urma să devină semizei fusese doar un accident, o necoordonare ce putea fi reparată pe parcursul lui 2014. Deja semnele bune ale începutului de an erau. Deputatul Cosma - fiul lui Cosma, şeful Consiliului judeţean Prahova – fusese aplaudat la scenă deschisă în Parlament când a demonstrat cu vorbe calde că nu e suficient să iei 4 milioane de lei şpagă ca să fii arestat, mai ales când şpaga este împărţită la doi – tată şi fiu.
Şi atunci?
Despărţirea PSD de PNL (sau invers) nu pune neapărat o problema patrimonială cum cred cei mai mulţi dintre analişti – cum împarţi, adică, pentru viitor, 70% adeziuni populare.Analiza nu e de cantitate, ci de cultură.
Problema pe care o moştenim din istorie e că noi nu vrem să împărţim meritul unui proiect naţional.
Poporul dă mandat oamenilor politici să fură împreună, să distrugă împreună, dar aceştia vor neapărat să fure şi să distrugă separat.
Şi e firesc până la urmă: să pui ţara cu botul pe labe este un premiu ce nu trebuie împărţit pentru că nu mulţi au curajul să râvnească la el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
