De ce romanii aflati in slujba Statului n-ar putea beneficia de salarii apropiate in putere de cumparare de cele ale omologilor din multinationale sau din Uniunea Europeana ? De ce posturile de inalti responsabili ai Statului din Romania sunt platite, in afara de cateva exceptii, la niveluri de-a dreptul jenante, creandu-se astfel multa vulnerabilitate, o premisa reala pentru coruptie? Sunt intrebari legitime pe care ni le-am pus cu totii in ultimii ani si ce au capatat ecou si pe scena politica. Actuala Putere, identificand o parte din aceste nevoi acute, a trecut la actiune si a intreprins un demers de cresteri salariale foarte important, ce a lasat sa curga multa cerneala in presa damboviteana. Cei care au lansat criticile au evocat lipsa resurselor bugetare… Faptul ca salariul mediu in sectorul de stat este mai mare decat in sectorul privat… Liberalii au catalogat aceste masuri drept populiste. Adeptii capitalismului salbatic de la noi se intreaba chiar la ce mai foloseste Statul si de ce mai trebuie sa-i platim bine pe ce-i care-l servesc. Guvernul se apara cu patima electorala avand in spate argumente macro-economice si bugetare, ce sunt foarte importante, dar vulnerabile in fata atacurilor adversarilor politici. Sindicatele, in mod paradoxal, sunt destul de discrete intr-un proces in care ar trebui sa joace un rol major.
Nimeni nu vorbeste insa de inca cel putin trei elemente ce stau la baza oricarei politici salariale: piata, performantele oamenilor si imaginea de angajator a Statului Roman (« Employer Branding »).
Piata salariala. Migratia masiva a talentelor noastre catre tarile occidentale, degradarea sistemului de invatamant, cat si orientarea recrutarilor efectuate de majoritatea companiilor catre persoane avand varste pana la 35-40 de ani (La noi exista o discriminare puternica, mai putin mascata decat in tarile occidentale, despre care putina lume vorbeste...), fac ca institutiile si companiile de Stat sa se afle in mare dificultate atunci cand trebuie sa recruteze oamenii de care au nevoie. Aceste fenomene creeaza o insuficienta acuta de competente la nivel national in multe arii de activitate. Sunt mari dificultati in recrutarea de tineri avand experienta profesionala intre 1 si 5 ani, dar si de competente in domenii de activitate unde Statul are mari nevoi (finante, fiscalitate, audit, juridic, achizitii, IT, management de proiecte, resurse umane, diplomatie economica… ).
Este deci fundamental si urgent sa se realizeze studii ale pietei salariale, plecand de la o grila de echivalare a posturilor din sectorul public cu cele din sectorul privat. In prealabil, va fi insa absolut necesara masurarea « greutatii » posturilor in institutiile si companiile Statului (« Job grading »). Sunt luate in calcul de obicei cel putin urmatoarele aspecte : know-how-ul, competentele necesare pentru postul respectiv, magnitudinea in cadrul organizatiei, cat si nivelul de responsabilitate. Oamenii de resurse umane si managerii din multinationale sunt familiari cu aceste metode. Prezenta acestor practici in procesul de majorari salariale este fundamentala. Majorarile salariale fara studii de piata sunt bani aruncati pe fereastra. Sunt in Romania suficiente companii si persoane specializate, avand o recunoastere internationala, care stiu sa faca foarte bine acest lucru. De ce nu se face apel la ele?
Performantele oamenilor. Managementul performantei este crucial. Asa se poate masura si demonstra in mod factual ca obiectivele fixate sunt atinse. Asa se pot justifica si majorarile salariale, cat si celelalte compensatii si beneficii. Exista o intelegere precisa a ceea ce inseamna performanta? Sunt fixate obiective masurabile? Sunt transformate obiectivele in indicatori de performanta (KPIs)? Exista o acompaniere manageriala pentru atingerea acelei performante? Sunt indicatorii masurati, evaluati in mod obiectiv? Sunt evaluate si competentele necesare pentru atingerea acelor indicatori? Este performanta recompensata in bani (majorari salariale, bonusuri, alte avantaje…)? Are cel mai bun om intr-un anumit domeniu si cea mai mare remuneratie? Toate aceste intrebari trebuie sa aiba raspunsuri precise.
Argumente de genul « cine vine si lucreaza pentru Statul Roman o face din convingere si patriotism, fara luarea in calcul a remuneratiei » pot fi credibile doar daca au statutul de exceptii. In niciun caz ele nu pot sa constituie o regula. Cred ca societatea romaneasca ar accepta ca slujitorii Statului sa fie remunerati la un nivel rezonabil, conform pietei, daca ii sunt aduse explicatii si este convinsa ca persoanele respective sunt competente si dedicate cu adevarat Romaniei. In Franta, de exemplu, sunt trei tipuri de lideri politici din punctul de vedere al remuneratiei: in primul rand sunt cei care provin din Corpul functionarilor publici, care constituie majoritatea si care sunt remunerati in conditii foarte bune, beneficiind in acelasi timp de garantia unui loc de munca, oricare ar fi rezultatele alegerilor, sunt dupa aceea oamenii foarte bogati care fac si politica, care se autofinanteaza si ii avem in sfarsit pe cei care sunt finantati de marile corporatii. A doua si a treia categorie sunt minoritare ca numar si ca influenta.
Imaginea de angajator a Statului Roman. In Romania, spre deosebire de alte tari, oamenii calificati sunt mult mai putin dispusi sa lucreze pentru Stat, iar printre cei care ar accepta acest pas, multi l-ar face pentru salarii pe care grilele actuale ale institutiilor publice nu pot sa si le permita. In tarile occidentale, foarte multi oameni calificati prefera sa lucreze pentru Stat la salarii mai mici decat in sectorul privat. Este evident, salariile din sectorul de stat din aceste tari raman la un nivel ce permite acelor persoane sa sustina din punct de vedere financiar « rangul » functiei publice pe care o ocupa. Sunt romanii mai putin patrioti decat alte natiuni ? Nu cred. Problema este de alta natura : institutiile si companiile de stat au, in afara de cateva exceptii, o imagine de angajator proasta. Si acest fenomen nu este recent. El exista de multa vreme, dar s-a deteriorat semnificativ in ultimii 8-10 ani. Imaginea de angajator (« Employer Branding ») nu este show… Nu este doar public relations… Este un ansamblu complex de actiuni si initiative ce alimenteaza relatia dintre Stat, ca angajator si fiecare dintre salariatii sai actuali sau viitori. Aceste actiuni si initiative se sprijina pe valori, pe modul de lucru si pe elementele-cheie ale identitatii institutiilor sau companiilor Statului. In spate este multa comunicare interna si externa, sunt procese si instrumente specifice (recrutare, integrare, training, atragerea, dezvoltarea si motivarea talentelor, compensatii si beneficii ...), dar si practici manageriale eficiente.
Daca imaginea de angajator este proasta, achizitia resurselor umane de calitate este mult mai costisitoare, salariile sunt mai mari. Incercati sa analizati care sunt companiile private la care se ofera salarii peste nivelul pietei. Veti observa ca, atat la nivel international, cat si in Romania, salariile mai mari decat spune piata sunt oferite de companiile cu o imagine proasta. Ele au in fata dealtfel doua posibilitati : fie platesc mai mult decat competitorii pentru a supravietui, fie dispar. Multe din aceste companii cu imagine de angajator indoielnica au practici manageriale depasite, relatii interumane tensionate si multa lipsa de predictibilitate. Oamenii competenti recrutati in astfel de organizatii nu pot deci sa lucreze eficient si, fie parasesc acele societati destul de repede, fie isi infraneaza orice initiativa, daca aleg sa ramana acolo de dragul salariului...
Daca Statul Roman va dori, pana nu este prea tarziu, sa-si dezvolte o imagine de angajator, va trebui in primul rand sa atraga cat mai multi oameni « de calibru » in Guvern si in fruntea celor mai importante institutii si companii. Pentru a fi eficienti, va fi necesar ca acestia sa faca ceea ce foarte putini lideri politici sau din business reusesc in tara noastra : sa lucreze in echipa. Lucrul in echipa se sprijina pe multa metoda. La noi, metoda aceasta are nevoie de o transformare culturala de anvergura… Dupa cum stiti, avem multi lideri de valoare (Este drept, majoritatea lucreaza in business, fie ca antreprenori, fie ca salariati ai marilor companii.), dar putini sunt cei care stiu sa faca echipa. Puneti in jurul unei mese 6-8 lideri din Romania, competenti, cu recunoastere in ceea ce fac si cereti-le sa lucreze impreuna pe un proiect. Veti vedea ca in majoritatea cazurilor, fiecare va incerca sa arate, printr-un monolog interminabil, ca este superior celorlalti, ignorand scopul pentru care se afla in jurul acelei mese… Va trebui sa trecem de la o cultura de lideri, la o cultura de proiecte in managementul institutiilor si companiilor de stat, iar aici sarcina celor care se afla in fruntea Statului Roman este IMENSA.
Mi-as dori sa vad un program de atragere si fidelizare a talentelor din aceasta tara. In loc sa ne lasam oamenii de valoare sa plece sa-si valorifice potentialul pe alte taramuri, de ce nu am crea, cu fonduri europene, cu banii provenind din cresterea productivitatii si din economiile realizate din restructurari ale unor entitati ineficiente, resursele necesare pentru atragerea, recrutarea si integrarea acestor talente in cadrul institutiilor Statului Roman? Exista cu siguranta resurse, ele trebuie utilizate in mod judicios.
Romania a trecut la un nivel superior de maturitate sociala in ultima perioada. As spune ca exista o asemanare intre nivelul de maturitate al unei societati si nivelul de maturitate al unei persoane. Putem vorbi astfel despre societati « infantile », in care oamenilor le place sa fie « mangaiati pe crestet » si sa li se spuna ce au de facut, sunt dupa aceea societati « adolescentine », in care oamenii sunt plini de energie, vor sa faca ceva, dar nu prea stiu exact ce sau cum, si avem in sfarsit societatile « mature », in care oamenii vor sa faca ceva, stiu ce si cum trebuie sa faca, ajung sa si faca acel « ceva », il fac bine, si-l asuma si-l protejeaza intr-o perspectiva pe termen lung. Societatea romaneasca a trecut « examenul de bacalaureat » si a intrat in primul stadiu al maturitatii sale. Exercitiul majorarii salariilor nu are cum sa nu tina cont de acest fenomen ireversibil. El trebuie dus pana la capat, cu metoda.
Florin Luca, Chief Executive Officer FinAnge Conseil şi Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu
