Sunt salarii mici în România? Noi vrem să angajăm un inginer agronom, cu 5.000 euro net pe lună, cu Toyota Hilux maşină de serviciu, laptop, mobil. Îi cerem să nu fure şi să nu bea. Şi nu găsim. Este un dezastru, cei de la Bucureşti au distrus şcolile profesionale şi noţiunea de muncă, în special la ţară, în agricultură

30 iul 2017 Autor: Cristian Hostiuc

O discuţie fabuloasă despre agricultura României la zi, despre ce este dincolo de Bucureşti, despre criza imensă de pe piaţa forţei de muncă, despre cum ne autodistrugem, sau ne distrug cei care conduc România, prin atitudinea faţă de muncă, deşi stăm peste un potenţial imens.

După mai bine de 10 ani de lucru în IT, un cuplu, prieteni de familie, el, ea şi copilul au decis să părăsească Bucureştiul pentru a se muta într-un oraş, în declin, la 150 de km de Bucureşti, ca să se implice de la faţa locului în afacerea familiei, agrobusiness cu câteva milioane de euro pe an şi mii de hectare de lucrat, semănat, recoltat, depozitat, urmărit producţia şi tractoarele, etc. Au trecut de la programare la grâu, porumb, floarea soarelui, etc.

- Sunt salarii mici în România? Nu este de lucru? Noi căutăm un inginer agronom, îi dăm 5.000 de euro net pe lună, cu Toyota Hilux (pick-up) maşină de serviciu, laptop, telefon mobil. Îi cerem să nu fure şi să nu bea. Şi nu găsim.(Salariul mediu pe economie este de 2.300 de lei net, adică aproape 500 de euro. În IT, salariul mediu este de 5.700 de lei net, adică aproape 1.300 de euro)

- Nu găsim nici tehnicieni agricoli, nici tractorişti, nici silozari, nici magazionieri, nici zilieri, este un dezastru. Avem nevoie de un agronom pedologic, să ştie când să însămânţeze, să se uite după cultură, după umiditate, să ştie când trebuie să recoltăm, şi nu găsim.

- Am cumpărat tractoare de ultimă generaţie, de sute de mii de euro, zici că este o navă spaţială în cabină, nici nu simţi căldura de afară, poţi să stai în costum fără probleme, dar nu avem tractorişti. Le plătim şi 4.000 de lei net pe lună în campanie, ne rugăm să nu strice tractorul.

- Avem nevoie de un tehnician agricol, îi dăm 2.000 de euro net pe lună, îi dăm casă, dar vrem să ştie să scrie un jurnal de recoltare, să urmărească producţia, să nu fure şi să nu fie beţiv.

- Cei de la Bucureşti au desfiinţat şcolile profesionale, iar acum plătim cu toţii, pentru că nu avem de unde să luăm oameni specializaţi (în 2009, în mandatul Ecaterinei Andronescu de la PSD s-au desfiinţat şcolile profesionale-n.r.).

- Cei de la Agronomie, fie pleacă din ţară, fie se duc într-un alt sector, fie se duc reprezentanţi de vânzări la companiile de inputuri. Nimeni nu vrea să lucreze în producţie, să vină pe câmp. Şi le dăm bani.

- Unde sunt Camerele Agricole şi pe cine reprezintă?

- Agricultura nu mai este ca pe vremuri, acum se face cu tableta în mână, iar şcoala nu ţine pasul cu realitatea.

- Noi ne-am distrus industria de îngrăşăminte, şi am ajuns să luăm de la  bulgari. Noi îl aveam pe Nicolae cu combinatele lui, dar l-am băgat la puşcărie că a luat gazul mai ieftin. Dar dacă nu-ţi foloseşti resursa internă mai ieftin, atunci ce folos să o mai ai?(combinatele lui Ioan Nicolae, care aveau afaceri de câteva sute de milioane de euro pe an sunt în insolvenţă şi în cea mai mare parte închise; România a ajuns să importe produse chimice de 8 mld. de euro pe an şi să exporte numai de 2 mld. euro pe an – n.r.)

- Piaţa este controlată de marii traderi internaţionali, care au silozurile din port şi care fac preţurile(Ironic, unul dintre cei mai mari traderi de pe piaţă a raportat pierderi  în 7 ani din ultimul deceniu! n.r.).

- Piaţa inputurilor o fac marile companii din afară şi nu treci de ele, iar în fiecare an majorează preţurile. Du-te la Fundulea să vezi ce plâng ăia cu seminţele noastre! În inputurile de afară sunt substanţe care nu au ce căuta în agricultură. Soiurile străine sunt foarte agresive.

- Noi suntem doar buni să muncim, să strângem recolta.

- Am vrut şi noi să facem un lanţ integrat şi fie ne fură toţi, mână în mână şi nimeni nu-i pedepseşte, fie nu avem acces direct la fabrici.

- Porumbul meu se duce din mână în mână până ajunge amidon: pleacă de la mine, îl ia un altul, îi adaugă ceva pe hârtie şi-l dă altuia, care mai completează o hârtie, un aviz, dar care are intrarea la un director dintr-o fabrică. Eu ce valoare adaugată să-i dau?

- Am citit că suntem pe prima loc în Europa la rapiţă. Ştii că rapiţa îţi omoară terenul? De aia, francezii au renunţat la rapiţă şi ne-au lăsat-o nouă.

- În ţară sunt păşuni întregi care nu sunt folosite, pentru că nu mai sunt văcari, este o jale mare în satele noastre. Noi facem staţii de autobuze de 3 mld. de lei vechi( 300.000 de lei noi), dar nu are cine să urce în autobuz.

- Noi vorbim de productivitate? Când te duci şi vezi ce este în afară, ce producţii obţin ăia te apucă plânsul.

- Nu există să evoluezi fără o calitate a muncii, iar calitatea muncii o dă şcoala, o face profesorul.

- Cei de la Bucureşti, cu ajutoarele sociale, cu atitudinea lor, nu încurajează deloc munca şi mai ales munca la ţară, în agricultură.

Agricultura României este un business ce depăşeşte 20-21 mld. de euro pe an, cu o pondere de 6% din PIB. În agrobusiness, marjele de profit ale companiilor sunt cele mai mari din România,  cele declarate oficial, depăşind 20%.

În acest an, se estimează că România va fi cel mai mare producător de porumb şi floarea soarelui din Europa şi pe locul 5 la grâu.

Din păcate, avem o ţară fabuloasă, dar doar atât!, închide discuţia IT-istul transformat în agricultor, care a lăsat clădirile de birouri din Bucureşti pentru câmpurile agricole.

- Noi am lucrat în IT, dar nu toată România este numai IT, mai trebuie să lucreze cineva şi în agricultură.

 

 

 

 

 

 
Cuvinte cheie:
refuz
, bucuresti
, agricultura
, furt
, laptop
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide