Cel mai înfricoşător an din punct de vedere financiar pentru întreaga Europă a prins România cu un sistem bancar extrem de dezechilibrat. Poate că sistemul este solid, aşa cum spune Banca Naţională, dar distribuţia lui actuală din punct de vedere al jucătorilor şi al concentrării arată o mare vulnerabilitate. Primele zece bănci deţin 80% din sistem, iar primele 20 din totalul de 40 deţin 95%.
Din primele zece, grupurile financiare austriece deţin 38% din întregul sistem bancar românesc: Erste la BCR, Raiffeisen, UniCredit Ţiriac prin Bank Austria şi Volksbank. Grecii, prin Alpha şi Bancpost, deţin 9% şi dacă mai punem şi celelalte bănci elene de la locul zece în jos, în total controlează 17% din sistem.
Deci două ţări, Austria şi Grecia, decid pentru 55% din sistemul bancar românesc.
Francezii, prin SocGen, au 14%, România, prin CEC, Eximbank, Banca Transilvania, Carpatica şi Feroviara (ultimele două sunt mult prea mici), are vreo 15%, olandezii prin ING au 3,7%. Turcii au 3,3% prin Garanti şi Credit Europe, iar americanii au 1,5% prin Citibank. Pentru restul cotele sunt neglijabile.
Din păcate, mai mult de jumătate din sistemul bancar românesc - austriecii şi grecii - au primit pas la finanţare de la Viena şi Atena şi trebuie să găsească resurse ca să îşi susţină activitatea lor şi a clienţilor lor pe piaţa românească. Asta îmi aminteşte de o afirmaţie a guvernatorului BNR Mugur Isărescu, care spunea că ne-am deschis graniţele economice pentru investitorii străini, atât financiar, cât şi non-financiar, pentru că România nu are suficiente resurse interne de dezvoltare.
Investiţiile se fac din economii, iar opinia Băncii Naţionale este că România este o ţară săracă din acest punct de vedere. Resursele financiare din bănci sunt de 41 miliarde de euro (echivalent atât în lei, cât şi în toate valutele), din care economiile populaţiei sunt de 25 miliarde de euro.
Acum, după 12 ani de la deschiderea porţilor pentru investitori, grupurile financiare străine şi-au trimis diviziile din România să facă rost de bani de aici pentru că ei nu mai au bani să le dea. Grecilor li s-a pus cruce, iar Austria este total dezechilibrată pe sistemul bancar. Expunerea pe Est şi pe România a devenit periculoasă în actualele condiţii dramatice ale pieţelor financiare.
Banca centrală a Austriei le-a cerut propriilor bănci să pună stop finanţării Estului. Aşa se întâmplă şi cu grecii, italienii, iar francezii sunt la limită. Până la urmă, toate băncile care operează în România se vor bate pentru 41 mld. euro, care trebuie să finanţeze zi de zi un portofoliu de credite private de 50 mld. euro, atât companii, cât şi populaţie, la care se adaugă încă aproape 30 mld. euro, cât înseamnă împrumuturile acordate statului. În mai puţin de un an de zile se naşte o gaură de 40 mld. euro. Până acum a fost finanţată de băncile-mamă şi grupurile financiare internaţionale. Norocul nostru este că aceste grupuri sunt captive aici, respectiv poate se gândesc să iasă, dar cine le dă banii. Problema nu este capitalul investit, ci liniile de finanţare care trebuie înlocuite, iar aici nimeni nu riscă.
În aceste condiţii, cine va mai finanţa economia, compusă din companii, stat şi populaţie, în continuare?
Preşedintele Băsescu spune că a securizat România din punct de vedere politic cu americanii. La nivel economic, lucrurile sunt total diferite. Săptămâna trecută, când a vrut să se împrumute pe piaţa americană, României i s-a cerut o dobândă de peste 7% la dolari. Polonia s-a împrumutat cu 5%. Ministerul Finanţelor a respins oferta, dar acum trebuie să găsească bani pe alte pieţe. Asta va fi principala problemă a Guvernului Boc anul viitor, nu deficitul bugetar. Cum şi unde să găsească bani pentru finanţarea curentă a statului, peste 12 miliarde de euro.
De când a izbucnit criza, Banca Naţională şi-a întărit supravegherea tuturor băncilor şi a stat călare pe şefii locali ca să ceară bani de la băncile-mamă dacă bilanţurile lor din România se înrăutăţeau. Dar ce să mai faci acum, când peste noapte Viena, Atena, Paris sau ce capitală o mai fi cer propriilor bănci să facă rost de capital şi să nu mai trimită bani în Est?
Dezechilibrele, din punct de vedere al concentrării acţionariatului în sistemul bancar românesc pe două-trei ţări, lovesc acum în plin. Şi băncile străine sunt captive aici pentru cât au finanţat, dar şi România este captivă. Cum ar veni, fiecare a ajuns prizonierul celuilalt. Cine evadează primul şi cât mai rămâne din el?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
