Opinii

SIF-urile rămân o "democraţie" greu de cucerit: unii cu banii, alţii cu puterea

SIF-urile rămân o "democraţie" greu de cucerit: unii cu banii, alţii cu puterea

Autor: Andrei Chirileasa

05.07.2012, 20:55 1021

În timp ce toată lumea din România urmăreşte cu sufletul la gură înfruntarea sângeroasă dintre Guvernul Ponta, Parlament şi Preşedintele Băsescu, în timp ce presa internaţională e cu ochii pe România şi scrie despre ceea ce consideră ei a fi atacul asupra democraţiei şi a legilor din România, în subsolurile societăţii, undeva într-un loc în care doar puţini se mai aventurează în ultima perioadă, numit bursa de valori, se dă o luptă cel puţin la fel de importantă: lupta pentru dreptul de proprietate, între cei care au banii şi cei care au puterea.

Dacă însă despre lupta politică vorbeşte toată lumea, despre cealaltă abia dacă se aude ceva, deşi ca efect nu este cu nimic mai neimportantă.

Bătălia de la SIF Muntenia se dă de câteva luni între un grup de acţionari, "lupii tineri", care încearcă să preia administrarea societăţii, şi conducerea actuală, "vechii baroni", care încearcă prin orice mijloace să-i împiedice şi să păstreze în continuare puterea.

Până la urmă toţi urmăresc acelaşi lucru, să-şi împartă milioanele, însă unii au băgat bani şi nu au puterea, în timp ce ceilalţi au puterea, dar acum trebuie să vină cu banii ca să şi-o apere.

Asta pentru că administratori SIF-urilor au ajuns să aibă puterea nu pentru că deţin acţiuni, ci pentru că au fost numiţi politic în anii '90, când au fost înfiinţate aceste companii, şi au reuşit în ultimii 15 ani să-şi cimenteze poziţiile folosindu-se de legea care limitează deţinerile acţionarilor, dar şi de scăpările din legislaţie, cum ar fi cea care dă dreptul şefilor de la SIF-uri să hotărască cine are drept de vot şi cine nu.

Deşi limita de deţinere a fost majorată de la 1% la 5%, la finalul anului trecut, adică în loc de maxim 1%, un investitor poate deţine acum 5% din acţiunile unui SIF, celelalte prevederi nu s-au schimbat, astfel că şefii de la SIF-uri continuă să folosească puterea pe care o au şi să limiteze după propriile lor interese drepturile acţionarilor.

Rezultatul este că cei care au investit în ultimii ani milioane de euro pentru a cumpăra acţiuni la SIF Muntenia nu pot să-şi exercite în totalitate drepturile şi să decidă cine administrează activele de 280 de milioane de euro ale companiei şi cum le administrează. Nu pot decide ce vinde SIF-ul şi nici cât şi în ce investeşte banii.

După 20 de ani de democraţie, SIF-urile rămân un bastion al comunismului (mijloacele de producţie aparţin acţionarilor, dar alţii conduc). Dar dacă la început SIF-urile aparţineau celor 9 milioane de români împroprietăriţi fără voie, acum cei care deţin grosul acţiunilor sunt investitori care le-au cumpărat de pe bursă.

Deşi vorbesc public despre nevoia de schimbare, despre faptul că sunt dispuşi să se dea la o parte şi să se supună voinţei acţionarilor, şefii de la SIF-uri (poate cu unele mici excepţii) au făcut tot posibilul să rămână în funcţii. La mijloc nu sunt doar salariile de peste 10.000 de euro pe lună şi bonusurile anuale, ci şi influenţa pe care o oferă administrarea unor active cuprinse între 250 şi 350 de milioane de euro (pentru fiecare SIF în parte).

Astfel, în ultimii 15 ani, pe lângă dividendele distribuite de SIF-uri acţionarilor şi de investiţiile transparente realizate pe bursă, milioane de lei s-au scurs în diferite firme pe care acestea le au în portofolii: 15 milioane de lei în Navol Olteniţa (faliment), 10 milioane de lei în Semina Albeşti (insolvenţă), 10 milioane de lei în Unisem Bucureşti (pierderi de 12 mil. lei în ultimii doi ani).

Nu că cei care ar veni în loc vor fi vreun Warren Buffett al României şi vor construi pe scheletul SIF-ului o companie de anvergură. Ei vor să-şi maximizeze profiturile. Au investit un leu şi vor să scoată doi, chiar dacă asta înseamnă să vândă activele bucată cu bucată. Dar e dreptul lor, dreptul de proprietate.

Şefii SIF-urilor nu vor asta, pentru că ar rămâne fără activitate. Se erijează însă în apărători ai democraţiei, ai micilor investitori, ai celor câteva milioane de români care nici nu ştiu că au 5 sau 100 de acţiuni la SIF. Ai celor care nu şi-au ridicat niciodată dividendele. Administratorii de la SIF-uri nu au încercat niciodată să găsească o soluţie pentru aceşti acţionari (drept dovadă dividendele neridicate de ani de zile, de 98 de milioane de lei, pe care acum conducerea SIF Muntenia le împarte cu generozitate celorlalţi acţionari ca să-i îmbuneze). Dar de fiecare dată când a fost cazul să-şi apere fotoliile, au folosit aceşti acţionari ca pretext pentru acţiunile întreprinse.

Ridicarea pragului de deţinere de la 1% la 5% le-a fisurat puterea. Iar asta îi împinge la gesturi disperate.

Un exemplu este hotărârea de joi a conducerii SIF Muntenia că 37 de acţionari acţionează în mod concertat şi nu au dreptul să voteze cu toate acţiunile pe care le deţin, pe care le-au cumpărat în mod corect de pe bursă. În loc de 17% din acţiuni cât deţin, aceşti acţionari vor avea voie să voteze doar cu 5%. Pentru că aşa consideră şefii SIF. Pentru că CNVM, care ar trebui să fie garantul respectării dreptului de proprietate pe piaţa de capital, nu face nimic.

Astfel, deşi nu au nicio legătură unii cu alţii, investitori precum Gheorghe Iaciu, Adrian Andrici şi alţii au ajuns să fie puşi la un loc cu suedezii de la East Capital, cu ING şi Royal Bank of Scotland. Ce-i leagă pe aceşti investitori între care nu există nicio legătură formală? Probabil faptul că votează la fel, că au folosit acelaşi notar sau sunt reprezentaţi de acelaşi avocat (administratorii SIF Muntenia au avut timp în ultimele zile să verifice procurile acestor investitori, inclusiv voturile pentru AGA). Atâta timp cât SIF Muntenia nu oferă şi o motivaţie a deciziei, nu se pot face decât speculaţii.

Făcând o paralelă cu ceea ce se întâmplă în mediul politic, este ca şi cum Guvernul ar suspenda astăzi dreptul de vot pentru un milion de români pentru că aceştia votează la fel, împotriva lui.

O decizie absurdă, care ar putea fi la fel de dăunătoare pentru bursă şi pentru mediul economic din România ca tot ce se întâmplă în ultimele zile. Care întăreşte convingerea investitorilor străini că bursa de la Bucureşti şi România nu este un loc în care să-ţi aduci banii. Care îi face pe investitorii români să prefere să investească afară decât în România.

Din păcate, toată lumea este prea ocupată în aceste zile cu lupta politică şi nu mai are timp să vadă ce se întâmplă pe bursă. Dar va simţi efectele în următorii ani.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO