Niciodată nu am câştigat în faţa Poloniei, Slovaciei sau Sloveniei ca locaţie pentru o investiţie străină, a spus la ZF Live Marian Orzu, directorul departamentului industrial de la compania imobiliară CBRE România. În schimb, noi câştigăm în faţa Bulgariei, Serbiei, Ucrainei, a adăugat el.
Marian Orzu îşi câştigă existenţa de broker, salariul + bonus, căutând investitori, şi străini şi români, cărora să le închirieze spaţii industriale şi logistice în toată România. Probabil că el cunoaşte mai bine România decât oricare ministru al economiei sau al dezvoltării. Ca orice vânzător, are un target de îndeplinit, şi de aceea trebuie să caute business, să liciteze, să facă dosare de ţară, cum spune el, şi să încerce să îndrepte investiţiile către România şi poate către Iaşi, zona de unde este de loc. Dacă nu vinde, nu are ce mânca, cum se spune, şi de aceea el trebuie să convingă investitorii de avantajele României în faţa altor ţări. Din acest motiv ţine şi munceşte pentru el şi pentru România mai mult decât cei aflaţi la putere. Ar vrea ca celor din Iaşi să li se ofere salarii mai mari, dar pentru asta este nevoie de autostradă între Iaşi şi Târgu Mureş. Probabil că dacă ar fi el la Palatul Victoria, autostrăzile s-ar face mai repede, ştiind că ar aduce un plus la salariu de 100 de euro lunar pentru cei din Iaşi, sau din oricare altă localitate.
Dar pentru cei care sunt la putere, un investitor nu înseamnă câte locuri de muncă face, ce echipamente aduce, cât know-how lasă, câte afaceri antrenează pe orizontală, ci cum poate fi „jumulit”. Toţi investitorii au lângă o istorie de contracte de consultanţă, pe care trebuie să le plătească, pentru ca lucrurile să meargă lin şi să nu fie călcaţi zilnic de toate agenţiile. Şi acest lucru contează într-o lume în care cine pune pe masă zece milioane de euro, analizează tot, până la ultimul cent plătit.
Polonezii sunt mai deştepti ca noi. Indiferent cine a fost la putere, ei au făcut trei lucruri bune ca să le crească economia, iar acest lucru i-a ajutat şi în perioada de criză: o singură instituţie pentru fondurile europene, care a avut ca obligaţie să atragă banii gratis ai Europei; departament de investiţii străine, cu responsabilitatea de a îndrepta investitorii către Polonia, oferindu-le tot ce se poate oferi; bursa, atât pentru a atrage investiţii de portofoliu cât mai mult pentru a finanţa economia naţională, dar mai mult, de a da posibilitatea antreprenorilor locali de a ridica bani de pe piaţa de capital ca să îşi finanţeze activitatea şi extinderea şi a nu sta tot timpul la mâna băncilor.
Toate aceste lucruri nu au nimic sofisticat, dar ei le-au făcut din timp, de acum un deceniu, fără politică de partid la mijloc. La noi totul este în bătaia vântului şi a diverselor decizii. Acum două decenii, după căderea comunismului, am avut Agenţia Română de Investiţii Străine, cu o sută de oameni. Acum mai avem doar opt oameni, dacă or mai fi şi ei. Căutaţi portalul României pentru investiţii străine. Există? Poate să indice cineva responsabilul din România pentru investiţii străine la care să adune toate datele?
Anul trecut am avut investiţii străine de 2,4 miliarde de euro (la 11 luni) şi au intrat fonduri europene de 2,8 miliarde de euro, care au ajutat BNR-ul să ţină cursul stabil şi să aibă valută pentru rambursarea datoriei externe. Comparativ cu anii anteriori, 2013 din acest punct de vedere a fost peste aşteptări. Dar acest lucru nu a mişcat piaţa internă, care se zbate în jurul unei creşteri de 0%.
De ce tot pledez pentru investiţii străine? Pentru că în jurul lor antreprenorii locali pot face afaceri, pot deveni furnizori şi subcontractori, pot învăţa şi pot angaja la rândul lor alţi oameni. Chiar dacă la un moment dat investitorii străini pot să plece (cazul Nokia), tot lasă ceva în urmă – parcul de la Jucu - de unde să poată construi cu alţi investitori (Bosch sau DeLonghi). În criză, România a pierdut 500.000 de locuri de muncă. În 2013, am avut un sold pozitiv de doar 70.000 de locuri de muncă. Antreprenorii locali sunt secaţi de bani şi energie după această criză care nu se mai termină şi nu mai pot să crească de unii singuri. De-abia mai răsuflă în piaţă, insolvenţa fiind una dintre soluţiile de supravieţuire, ne place sau nu ne place.
Nu ştiu cu ce se ocupă Liviu Dragnea, ministrul Dezvoltării, şi Andrei Gerea, ministrul Economiei (probabil că 90% dintre voi, ca să aflaţi cine este ministrul Economiei căutaţi pe Google), ca să atragă investitorii străini. Dar ştiu cu ce se ocupă Marian Orzu, pentru că anul acesta el are un target mai mare de vânzări, adică trebuie să închirieze (tranzacţioneze) mai mult de 80.000 de metri pătraţi de spaţii logistice şi industriale, cât a făcut în 2012.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
