Dl Cioloş are surprinzător de mulţi prieteni. Dacă admitem că reţelele de socializare au început să aibă un cuvând serios de spus în mobilizarea electoratului şi chiar în actul final al deciziilor cruciale (alegerea lui Klaus Iohannis, demisia lui Victor Ponta) atunci putem presupune, urmărind reacţiile din universul internetului la conflictul verbal din Parlament, de luni, că Dacian Cioloş are o bună bază de plecare pentru a încerca o carieră politică.
Nu sunt multe de spus pe margine discursului dlui Cioloş din Parlament. A fost evident de la început că domnia sa a fost chemat acolo nu ca să prezinte ceva, ci ca să i se arate cine este şeful: oricine, dar nu preşedintele Iohannis. Sau, în fine, ca poporul să vadă ce slabi sunt tehnocraţii şi ce graşi politicienii.
Dacă dl Dragnea spune că premierul a vorbit limba tehnocraţilor şi nu limba română, asta nu poate fi decât o scăpare a domniei sale. Premierul a vorbit aceeaşi limbă pe care a vorbit-o, de pildă, fostul prim-ministru Victor Ponta în iulie 2014, la bilanţul a doi ani de mandat. Şi încă prezentarea lui Victor Ponta a fost şi mai „tehnocrată” – în Power Point, nu citită. “Ca să înţeleagă toată lumea”, cum îi plăcea să spună dlui Ponta.
Şedinţa de luni a Parlamentului fost o încercare de a pune sub semnul întrebării acţiunile guvernului, într-un context politic plin de tensiune. Nu poţi să-i reproşezi în mod rezonabil premierului că bunăstarea creşterii economice nu se vede în buzunarele oamenilor, cum a făcut dl Dragnea: însemnă că ai admis că majorarea salariilor şi reducerea taxelor, decise în mandatul PSD, sunt degeaba. Nu poţi să-l acuzi pe premier că este „nesincer” când prezintă nişte date care se găsesc în toate statisticile, sunt publice şi realizate de alte instituţii decât de guvern: creşterea economică, sustenabilitatea acesteia, îngrijorările legate de deficit, faptul că numărul de angajaţi creşte, dar că şomajul în rândul tinerilor rămâne foarte sus.
Dar, în sens mai larg, nu pot fi puse sub semnul întrebării acţiunile guvernului în exerciţiu? Ba bine că nu!
Mai sunt două luni şi un pic până ce mandatul guvernului se încheie. La un mandat mic, un program de guvernare mic.
„Acest guvern nu poate şi nu îşi va asuma să se angajeze pe toate fronturile de reformă în societatea românească. Dar ceea ce îşi asumă acest guvern e un set de măsuri concrete, limitate ca număr, dar cu impact şi relevanţă sistemică...”, spune „viziunea” programului de guvernare.
Dacă Parlamentul vrea să controleze guvernul cum este legal, de altminteri, nu aici trebuia să meargă? Guvernul este validat de Parlament împreună cu programul de guvernare şi programul de guvernare votat devine lege. Iar Parlamentul controlează şi cenzurează activitatea guvernului: aţi spus şi noi am votat că faceţi asta şi asta. Ce aţi făcut?
Avem planul pe invesiţii pe zece ani „având întregul consens al clasei politice”, cum scrie în programul de guvernare? Nu! Avem Fondul naţional de investiţii? Avem o „bancă naţională de dezvoltare” cum scrie în acelaşi program? Nu le avem! De ce?
Asta nu înseamnă că nu avem nimic din vremea acestui guvern: faptul că vom putea plăti curând taxele din faţa calculatorului de acasă, e ceva; că vom completa mai puţine hârţoage, că vorbim de spitale noi şi de o plată mai bună a medicilor, că unele proiecte de infrastructură sunt deblocate, acestea sunt lucruri bune. Dar e suficient? Cheltuielile de capital, în ciuda faptului că sunt, la iulie, cu 23% mai mari faţă de anul trecut, sunt la 60% din program, în primul semestru. Iar cheltuielile în investiţii cu fonduri UE sunt la 50%. În ceea ce priveşte „relevanţa sistemică” a măsurilor, nici nu e ceva de comentat.
Dl Cioloş are, deocamdată, mai mulţi fani decât performanţe. Poate şi din cauza contextului. Bugetul i s-a impus, cheltuielile sociale i-au fost impuse, pregătirea pentru absorbţia fondurilor UE în exerciţiul 2014-2020 a găsit-o undeva foarte jos. Dar asta este „bucătărie internă” şi nu trebuie să intereseze publicul. Premierul ştia la ce se înhamă când a acceptat mandatul.
Domnia sa va trebui să răspundă totuşi la final aşa cum s-a angajat în programul de guvernare: „Acest guvern (...) intenţionează să dea seama la final de mandat faţă de forţele politice şi faţă de societate”.
Mai sunt puţine luni până la finalul acestei guvernări. Munca premierului este să facă ce a scris în programul de guvernare, altminteri a pierdut şi domnia sa şi am pierdut şi noi aiurea încă un an.
