Opinii

Tacerea complice a Justitiei

24.01.2007, 19:03 22

A trecut o saptamana a superlativelor de imagine, in care confruntarea dintre principalele tabere politice a atins puncte paroxistice. Premierul si presedintele au dezvaluit public detalii pe care opinia publica doar le banuia, presa a dus "delirul interpretativ" la culmi nebanuite, iar opozitia pare ca are nevoie de o cadere in gol, fara precedent, a puterii pentru a putea face un gest care sa le confirme existenta (fiindca, dincolo de aparenta de forta a initiativelor PSD, ele nu fac decat ca, printr-o interesanta capcana imagologica, sa acopere o lunga perioada de tacere si de complicitate indirecta cu una sau alta din taberele actualei puteri). Contrar principalelor interpretari, nu am asistat la o criza politica. O criza politica apare doar atunci cand exista un blocaj in functionarea institutiilor politice. Or, un asemenea blocaj nu exista. Deocamdata. Cu sau fara Partidul Democrat, guvernarea merge inainte, PC voteaza alaturi de putere in Parlament, iar parlamentarii nu sunt nici acum dispusi sa accepte o situatie (alegerile anticipate) care sa le puna in pericol continuitatea in functie. Pe acest fond, scandalul biletelelor nu are decat consecinte imagologice (respectiv, trage in jos credibilitatea tuturor fortelor implicate). Elementul central care lipseste din toata aceasta desfasurare de forte este vocea justitiei. O voce care, intr-un stat de drept, ar trebui sa puna ordine in acuzatii, sa dea concretete speculatiilor si sa separe calomniile de infractiuni. Or, pentru moment, aceasta voce nu exista. Declaratiile procurorului general, prin care se speculeaza ca biletelul lui Tariceanu ar putea fi considerat, teoretic, un act de coruptie fac rau in prezent, fiindca nu au in spatele lor forta si credibilitatea pe care un mesaj al justitiei ar trebui sa il aiba. O asemenea afirmatie nu se face decat dupa o cercetare concreta, decat dupa o sesizare si o ancheta. Abia apoi se poate vorbi - nu prin speculatii, ci prin afirmatii certe. Rolul justitiei nu este sa contribuie cu propriile sale pareri la actuala lupta de imagine, ci sa elimine dubiile si sa ofere o decizie clara, care sa nu poata fi interpretata ca avand influenta politica. De altfel, s-a vazut deja ca principala reactie a societatii civile a fost cererea demisiei pentru respectivul procuror-sef.
Ar fi de preferat ca justitia sa se comporte cu personalitate si raspundere, intelegand rolul fundamental pe care il are. Altfel spus, sa nu devina un instrument in mana politicienilor. Am obisnuit, in aceste texte, sa caut efecte concrete, diferite de iluzia spectacolului de imagine. Politic, astfel de efecte nu exista inca in acest scandal (chiar si presedintele, la televizor, a dat semnalul opririi certurilor). Exista insa un efect colateral, care nu va afecta direct disputele dintre fortele politice: scaderea si mai accentuata a increderii in institutii.
In momentul in care vedem ca politicienii se folosesc de institutii pentru propriul interes fara ca acestea (institutiile) sa reactioneze si sa se protejeze, ne este foarte clar ca ele (institutiile) nu sunt construite sau formate sa apere interesul public, ci sa serveasca puterea care le conduce. Politicienii nu mai ezita in a folosi instrumentele oficiale pentru a se ataca. Conferintele de presa in care cei doi - presedinte si premier - s-au atacat direct si personal au fost sustinute in cadrul formal al institutiilor pe care le conduc. Iar justitia, o alta institutie fundamentala la nivel politic, tace si accepta indirect rolul de instrument pe care politicienii i l-au acordat.
S-au spus lucruri foarte grele si s-au dat lovituri foarte puternice. Moral, nu pare sa existe cale de impacare si de continuare impreuna. Cu o singura exceptie: sa nu existe o sentinta clara a justitiei. Respectiv, sa nu fie luate decizii majore legate de impartirea puterii din exterior. Daca vocea care trebuie sa confirme sau sa infirme acuzatiile nu este suficient de clara sau de sonora, atunci jocurile de putere vor continua ca si pana acum.
Justitia trece, in prezent, printr-un examen decisiv. Nu neaparat pentru functionarea sa, fiindca ne-am obisnuit deja cu stilul sau inconstant si, pe alocuri, dubios. Ci mai degraba pentru credibilitatea celor care, in ultimii ani, au militat pentru reformarea sa. Monica Macovei si Traian Basescu au dus razboaie dure, purtate in numele reformarii justitiei si transformarii sale intr-o institutie eficienta si puternica. Au fost foarte multe cedari pe care restul clasei politice le-a facut, pentru ca nu se putea opune discursului corect politic despre nevoia reformarii justitiei. Au trecut doi ani, in care s-au adoptat multe, daca nu chiar majoritatea masurilor cerute de cei doi. Acum e momentul in care va trebui sa vedem daca justitia se comporta diferit. Daca e neimplicata politic si independenta sau daca a ramas la fel cu institutia atacata foarte dur in campania electorala trecuta.
Acest examen e unul paradoxal, fiindca el nu se refera neaparat la verdict. Independenta justitiei nu se masoara in functie de disponibilitatea sa de a lua masuri impotriva celor de la putere. Ar trebui sa se masoare in altceva - in atitudinea sa generala. Daca e transparenta, decisa, clara, lipsita de ambiguitati, justitia ar putea sa fie perceputa ca independenta si impartiala. Daca insa perpetueaza comportamentul recent al procurorului general, care se antepronunta si care nu pare sa intentioneze inceperea unei anchete, e foarte probabil ca examenul sa fie ratat, iar principalul perdant al acestei crize sa fie presedintele Basescu. Macar si pentru ca una din promisiunile sale de campanie nu se va fi indeplinit. Si pentru ca, in absenta unei decizii a justitiei, toate speculatiile legate de suspendarea presedintelui raman valide.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO