Opinii

Teama de alegeri

10.11.2008, 19:28 19

A trecut deja o prima treime din aceasta campanie electorala si principala obsesie a tuturor este in continuare daca se organizeaza sau nu alegeri si, ulterior, daca presedintele va declansa sau nu alegeri anticipate. Situatia este caraghioasa. Dupa patru ani in care dreapta a amenintat in toate formele cu alegerile anticipate, a venit timpul sa vorbim nu de anticipate, ci de alegeri amanate. Amanate pentru ca asa vrea PRM-ul, pentru ca justitia inca nu s-a pronuntat, pentru ca motiunea PD-L va produce un haos care trebuie intretinut mai mult timp... Sunt multe motive pentru care fiecare partid ar putea sa vrea amanarea alegerilor, iar unele dintre ziare le enumera si le analizeaza. Partea caraghioasa este data de faptul ca, in timp ce se speculeaza despre amanari, presedintia, prin vocea domnului Lazaroiu (Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential, care in Evenimentul zilei de luni evoca posibilitatea unor alegeri anticipate - n.red.), vorbeste despre cum va organiza anticipate dupa alegerile amanate. E un pic prea mult, chiar si pentru clasa politica din Romania. Daca facem un pas inapoi, tabloul mai larg tinde sa devina deja aberant.

Cauza reala a tuturor acestor declaratii si speculatii este data de un sindrom pe care il putem numi simplu drept "teama de alegeri". Stiu ca, daca ne uitam la ce spun si la cum se comporta politicienii, ei par obsedati de alegeri si ca acestea sunt singurul lucru care ii motiveaza si ii anima. Dar aceasta obsesie nu vine din dorinta reala de a veni in fata alegatorilor si de a face cu acestia un bilant, ci din teama puternica fata de singura sanctiune pe care societatea le-o poate transmite in mod real in Romania de azi. Celelalte forme de control fie nu sunt publice (si aici ajungem in zona obscura a finantarilor niciodata transparente ale activitatii politice), fie nu sunt eficiente (Justitia, Politia, Curtea de Conturi, Avocatul poporului, comisiile de ancheta etc - toate sunt structuri care nu au dat aproape niciodata dovada de prea multa tragere de inima in a controla sau a sanctiona pe cineva puternic). Asadar, pentru cei care traiesc din imaginea publica, verdictul popular a devenit singurul moment de examen major din viata lor politica. Iar acest vot nu e important neaparat prin ordinea pe care o impune in viata politica, ci mai degraba prin absenta sanctiunii totale (adica politicienii se tem nu de ierarhia pe care votul o stabileste - domnul Lazaroiu ne-a demonstrat foarte clar ca pentru presedinte nu conteaza cine castiga alegerile - ci de posibila excludere a unora sau altora din jocul politic).
Tocmai din cauza acestei temeri, politicienii se comporta nefiresc in preajma unui astfel de moment. Unii critica sistemul si ii accentueaza problemele. Altii se folosesc de hibele sale pentru a-si ataca insistent contracandidatii. Politicienii se tem de alegeri si pentru ca se tem de schimbarea pe care nu o pot controla. Luati ca exemplu discutia despre numirea primului-ministru si formarea viitorului guvern. Fiecare ar prefera o alta transare a situatiei, fara a fi nevoie sa se apeleze la alegeri. Traian Basescu vrea sa numeasca un premier de capul lui, indiferent de care ar fi rezultatul alegerilor. Tariceanu vrea sa ramana premier, indiferent de cat de mic e sprijinul sau parlamentar. Iar PSD cere guvernarea nu in virtutea a ce spun si fac acum, ci drept compensatie pentru ce li s-a intamplat in 2004, cand au parasit Palatul Victoria avand cel mai mare scor in alegeri.
Se vorbeste foarte mult despre o ruptura intre clasa politica si societate. Un fenomen blamat de toata lumea si descris ca o indepartare de electorat in perioada dintre alegeri. Cauza sau efect, la acest fenomen se adauga si ruptura dintre momentul alegerilor si restul celorlalte momente. Promovata ca zi in care trebuie sa ne scoatem de la naftalina spiritul civic si sa facem ceea ce timp de patru ani de zile nu facem - respectiv, sa ne asumam responsabilitatea pentru controlarea comportamentului celor care ne conduc, ziua alegerilor a devenit un simbol al acestei rupturi. Ceea ce facem si noi si politicienii in aceasta zi (si in campania de patru saptamani care o precede) nu facem niciodata pe parcursul anului. De aici si aceasta teama a celor care depind de rezultatul de la urne de aceasta zi. Daca ar exista un control constant al societatii fata de politica, precum si o forma prin care institutiile se pot supraveghea real unele pe celelalte, atunci asta ar intra in fisa postului si politicienii nu ar avea de ce sa se teama. Alegerile ar veni ca o confirmare fireasca a comportamentului lor de peste ani si ca un bilant natural. Asa, ar exista si presiunea mai mare a celor performanti, care ar forta ca sistemul sa nu valorizeze cheltuielile heirupiste din campanie, sa nu favorizeze arbitrariul sau sa nu recompenseze pe cei care incalca regulile. Iar consecinta cea mai utila dintre toate ar fi aceea ca nu s-ar mai discuta tot timpul despre alegeri, ci s-ar discuta despre ce conteaza cu adevarat: despre prioritati de guvernare, despre bugetul multianual care va fi votat in premiera in scurt timp, despre locurile de munca afectate de criza, despre somaj si protectie sociala, despre protejarea economiilor populatiei, despre noua politica externa a Romaniei dupa alegerea lui Obama, despre perspectivele energetice, despre autostrazi... Lista e lunga si plina de dileme ce se cer rezolvate. Dar, dupa cum stim, toate acestea sunt lasate pentru dupa alegeri. Momentul in care, ni se spune, situatia se va clarifica, votul ne va ilumina, iar apele se vor separa. Doar ca, dupa alegeri, vor urma alte alegeri. Cele prezidentiale. In care miza e cel putin la fel de importanta si a caror campanie electorala a inceput deja.
 
Dan Sultanescu este coordonator al proiectului www.infopolitic.ro
 
 
 
 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO