opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF

Top 10: Cine a fost pentru mine personajul anului şi cum a ajuns România să fie tranzacţionată într-un cimitir

27 dec 2015 Autor: Cristian Hostiuc

2015 nu a fost deloc un an banal, aşa cum am crezut la începutul anului, ci chiar a fost spectaculos, la propriu şi la figurat pentru economie, pentru mediul de business, cât şi pentru noi: Ziarul Financiar.

Economia a crescut mai mult decât aşteptările, creditarea în lei duduie, consumul creşte susţinut datorită scăderii TVA şi a majorării salariilor. Deci macroeconomic stăm bine, poate chiar prea bine.

În economia reală, în piaţă este o luptă de gherilă aprinsă pentru clienţi şi banii lor. Suntem într-o fază în care piaţa creşte, dar această creştere nu este distribuită uniform la toată lumea. Unii devin mai puternici şi au bani mai mulţi, alţii slăbesc şi îşi pierd poziţiile, devenind vulnerabili.

2015: un an plictisitor, de creştere banală a economiei României, cu ceva mai mulţi bani, dar nu pentru toată lumea, însă totul poate fi răscolit de cocktailul insolvenţei externe a Rusiei

Vocea străzii începe să se audă mai mult, nu numai la nivel politic. Strada, clienţii, consumatorii, încep să ceară socoteală pentru fiecare zece lei scoşi din buzunar (mai este până să se uite la fiecare un leu).

Lucrurile, evenimentele care mi-au atras atenţia sunt la poluri opuse. Unele personaje şi evenimente sunt pozitive, altele sunt negative.

1. Avocatul Gheorghe Piperea şi lupta lui băncile, pe care a câştigat-o

 

Ceea ce acum câţiva ani părea imposibil de realizat, în 2015 s-a întâmplat. Avocatul Gheorghe Piperea a câştigat multe lupte împotriva băncilor, în numele clienţilor cu credite în franci elveţieni sau cu împrumuturi cu clauze abuzive. Încăpăţânarea, energia şi determinarea lui că poate câştige în faţa băncilor au devenit o realitate. Bineînţeles că toată această luptă este pe bani, ceea ce nu este deloc de blamat. Datorită vocii lui care a preluat furia clienţilor, băncile au început una câte una să-şi revizuiască poziţiile în contractele de credit din perioada de boom.  Rezultatul după ani de procese  este că băncile cu credite în franci elveţieni sau în euro, cu comisioane de risc sau cu clauze abuzive, şi-au revizuit poziţiile şi au început să facă oferte de pace către clienţi. Pentru stingerea litigiilor, mai multe bănci au oferit reducerea soldului creditelor către debitori. Câteva mii de persoane îi datorează multe lui Piperea. De altfel, toate aceste procese au determinat băncile să fie mult mai atente în ceea ce oferă clienţilor.

2. Reducerea TVA la alimente de la 24% la 9% (aprobarea reducerii TVA pentru toate produsele de la 1 ianuarie 2016, de la 24% la 20%)

 

Nu am crezut că premierul Ponta va reuşi să reducă nivelul TVA, întâi la alimente şi apoi la toate produsele. Nici acum nu cred că bugetul va rezista la această scădere de TVA, pe o perioadă lungă de timp fără să se mărească alte taxe. Oricum această reducere trebuie să i-o atribuim lui Ponta, chiar dacă strada l-a dat jos. Ghinionul lui Ponta este că generaţia de corporatişti nu l-a iubit niciodată, ei fiind fanii lui Traian Băsescu. Reducerea TVA la alimente a dat un impuls consumului şi a eliberat mai mulţi bani în economie care să fie cheltuiţi şi pe alte bunuri şi servicii, nu numai pe alimente. Până la urmă, semnificaţia acestei reduceri de TVA este că se poate, chiar dacă creditorii internaţionali sau BNR s-au opus. Ghinionul lui Ponta este că această reducere de TVA nu compensează ca imagine introducerea cotei unice de 16%, de pe vremea lui Băsescu. Lumea îl va ţine minte pe Ponta mai mult cu introducerea euroaccizei decât cu reducerea TVA.

3. Scandalul de corupţie ApaNova/Microsoft

 

Scandalurile de corupţie în dosarele ApaNova şi Microsoft au scos la iveală cu cifre, personaje, fapte ceea ce se ştie de ani de zile. Într-un fel sau altul, multinaţionalele plătesc sau li se cere să plătească pentru contracte publice, pentru obţinerea de autorizaţii sau pentru creşterea tarifelor la utilităţi. Şi multinaţionalele dau bani în contracte de consultanţă  oamenilor din sfera politicii sau brokerilor de putere, pentru a câştiga şi a derula în bune afacerile cu statul sau cu primăriile. Acest lucru nu este ceva nou. Ceea ce surprinde este că dosarele de corupţie au ieşit la iveală. Bineînţeles că multinaţionalel nu au nicio treabă, ele cooperând cu autorităţile! Pentru ApaNova sau Microsoft nu a fost o problemă să ceară majorarea tarifelor la apă sau să vadă cum o licenţă de Windows este vândută unui intermediar cu un preţ, iar apoi statul o cumpără cu un preţ de n ori mai mare.

4. Scăderea dobânzilor la lei şi boomul creditării în lei

 

Dobânzile la lei au continuat să scadă şi în 2015, ceea ce a eliberat câteva miliarde de lei în portofelele populaţiei şi a companiilor. Indicele Robor la 3 luni, indicatorul de referinţă pentru creditele în lei, a scăzut de la 1,6% pe an la 1,2-1,3%. Acum câţiva ani era greu de estimat că în România se poate ajunge la asemenea dobânzi, comparabile ca nivel cu cele la euro. Această scăderea adus boomul creditării în lei, populaţia uitând repede de ce s-a întâmplat în 2006-2008, cu implicaţiile ulterioare din criză 2009-2012. Toată lumea crede că dacă te împrumuţi în lei scapi de riscul valutar, ceea ce a îngropat multă lume în perioada anterioară. Lumea nu-şi dă seama că riscul valutar s-a transformat acum într-un risc de dobândă. Dobânzile la lei sunt la minim istoric, iar întrebarea este cât vor reuşi să stea aici până atunci să ne bucurăm de această scadere.

5. Intrarea RCS pe piaţa de energie

 

Intrarea operatorului de cablu RCS pe piaţa de energie este o surpriză, având în vedere că piaţa este închisă între câţiva jucători, iar dacă liberalizarea există în acte, în realitate nu se întâmplă nimic. RCS, un jucător care a făcut ravagii prin tarife pe piaţa telecom, acum atacă şi piaţa de energie. Beneficiind de puterea mediatică, RCS  scoate la suprafaţă ceea ce se îmtâmplă pe această piaţă de monopol, unde tarifele sunt mari, pentru că firmele care operează au costuri mari şi nici nu-şi pun problema să le scadă. Dacă RCS va fi lăsată să inte pe piaţa de energie, acest lucru va însemna o dură bătălie cu ceilalţi operatori, aşa cum se întâmplă pe piaţa telecom.

6. Companiile româneşti raportează un profit mai mare decât multinaţionalele

 

Deşi sunt tot timpul fără cash, cu mari probleme de organizare internă, companiile româneşti raportează un profit mai mare decât multinaţionalele, care operează ca adevărate monopoluri  în sectoarele în care activează. În criză, companiile româneşti, cu accesul la finanţare tăiat, au raportat un profit de 14 de miliarde de lei, faţă de pierderi de 2 miliarde de lei cât este un foarte mare paradox.

7. Numirea unui român la conducerea BCR

 

După ani în care a făcut experimente, Andreas Treichl,  şeful de 20 de ani al Erste a pus soarta BCR în mâinile lui Sergiu Manea, un român de 43 de ani, care trebuie să readucă creşterea în anii de criză. Cea mai mare bancă românească a fost lovită în plin de căderea economică şi insolvenţa companiilor.

Cine este Sergiu Manea, bancherul de 43 de ani pus la conducerea celei mai mari bănci locale

Segiu Manea a revenit în România acum trei ani de la Viena, probabil cu promisiunea lui Treichl că într-o zi va fi pus CEO la BCR. Treichl şi-a ţinut cuvântul şi plecarea intensivă a lui Tomas Spurny, bancherul care a avut misiunea să cureţe banca, l-a adus pe Sergiu Manea la conducerea BCR. Următorii ani îi voi spune şefului Erste dacă alegerea a fost bună sau nu şi dacă revenirea unui român la conducerea băncii va însemna şi revenirea în business.

8. Agonia bursei de la Bucureşti

 

Scăderea dobânzilor la depozitele în lei ar fi trebuit să aducă bani pe bursă, acest lucru nu s-a întâmplat, iar bursa în loc să fie o platformă de finanţare a economiei, a ajuns o platformă unde brokerii se plictisesc şi joacă solitaire.

Bursa de la Bucureşti s-a pensionat înainte de vreme şi nu reuşeste să-şi facă loc în economia românească. Volumul de tranzacţionare a scăzut, iar indicele BET este pe minuns în acest an din cauza scăderii acţiunilor companiilor energetice Petrom şi Romgaz. Cine a investit pe bursă a ieşit pe minus în acest an.

9. Devalizarea Fondului Proprietatea cu ajutorul politicieanilor şi a Alinei Bica

 

 

Fondul Proprietatea a fost o afacere începută de PNL sub guvernare Tăriceanu şi desăvârşită de PDL sub guvernarea Boc. Afacerea cu despăgubiri i-a făcut bogaţi pe mulţi care nu au avut nicio treabă cu bunurile naţionalizate de comunişti. Acesta este farmecul României, că este generoasă cu prezentul, cu cei care se află la putere, nu cu cei care şi-au pierdut bunurile.

O întrebare pe care nimeni nu vrea s-o pună pentru că răspunsul ar arunca în aer afacerea deceniului din România: Cât de mult ştiau fondurile străine care au preluat controlul Fondului Proprietatea de morişca despăgubirilor condusă de Cocoş&company?

Rapoartele privind devalizarea de la Fondul Proprietatea, au scos la iveală personaje puse la înaintare pentru cei din clasa politică. Multă lucruri erau discutate în şoaptă, înainte să descindă DNA, dar foarte puţini credeau că Alina Bica, un procuror star, era implicată în împărţirea despăgubirilor.  Rămâne de văzt dacă DNA va ajunge şi la cei care au beneficiat indirect de aceste despăgubiri corupte şi mai ales dacă au ştiut cum au intrat în posesia acţiunilor cei care le-au vândut ulterior titlurile pe bursă.

10. Vâlcov, ministrul Finanţelor, acuzat de procurori că-şi ascundea bani în cimitir, într-un cavou gol

 

Darius Vâlcov şi-a făcut intrarea în guvernul Ponta şi la masa negocierii cu creditorii internaţionali, spunând că românii nu trebuie să mai fie chelnerii Europei, o afirmaţie care a trezit un oarecare patriotism local. Pentru prima dată era un ministru al Finanţelor care se bătea parte în parte şi ridica tonul la FMI, Banca Mondială sau Comisia Europeană. Surpriza cea mai mare, poate nu şi pentru Traian Băsescu, era că Darius Vâlcov era foarte corupt şi pe perioada în care fusese primar la Slatina, strângea banii cu toate mâinile. Vâlcov devenise şi un important jucător pe piaţa de artă, prin achiziţiile masive de tablouri, lăsate în custodia unei manechine. Nimeni nu mai ştie acum câte dosarea are deschise Darius Vâlcov şi câţi bani a luat, procurorii spun că a luat bani şi când era ministrul Finanţelor. Iar întâlnirile aveau loc în cimitir, la miezul nopţii, iar cavouri goale erau folosite pe post de seif. Cred că Vâlcov s-a uitat cu mare atenţie la seria de filme cu  Chiriţa, de unde s-a inspirat. Oricum ar fi, faptul că un ministru de Finanţe a ajuns un personaj de acest gen, arată umorul României şi a celor aflaţi la putere, în frunte cu serviciile secrete.

Acestea au fost top 10 pe 2015, cu bune şi cu rele. 

 
Cuvinte cheie:
atragere
, personaj
, refuz
, crestere
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide