Nici nu ştii cum să iei România lui 2017.
Creşterea economică record, dar absolut record, - 8,6% în T3 şi probabil 7% pe tot anul - se amestecă cu protestele pentru justiţie şi revoluţia fiscală, care a venit de nicăieri şi care este puternic contestată pentru că reduce companiilor româneşti spaţiul de manevră în privinţa cash-ului, care este aurul actual din business.
Pe fondul acesta intern de luptă, în spate se dezvoltă puternice insule în România care penetrează întreaga lume. Fie că sunt idei, fie că sunt soluţii, fie că sunt companii, fie că sunt oameni.
Dintr-o Românie 50% rurală, în care calul este ceva cotidian, ies companii din IT incredibile, ies la suprafaţă softişti şi ingineri români de care nu ai auzit niciodată, dar care reuşesc şi pot să spună că România are industrie, că România are idei, că România lor începe să aibă un preţ, preţul minţii lor, care nu mai este de low-cost. Sunt români care sunt responsabili de anumite divizii în afară în cadrul unor multinaţionale ce au cifre de afaceri de trei ori mai mari decât cea obţinută de Dacia, care este numărul 1 în România ca business.
Care sunt cele 14 personaje sau evenimente care mi-au atras atenţia în 2017, fără ca acestea să fie în ordinea importanţei, poate mai degrabă într-o ordine cronologică, aşa cum au apărut ele.
1. Daniel Dines şi UiPath – Un inginer român şi o companie de care am auzit prima dată la finalul lui 2016, au reuşit să dezvolte soluţii de automatizare a proceselor repetitive, în care “roboţii” software înlocuiesc oamenii.
Daniel Dines, după aproape 15 ani la Microsoft, şi-a fondat propria companie acum trei ani, într-un apartament din Bucureşti, cu 10 oameni. Acum are peste 150 de oameni şi a reuşit să atragă cea mai mare finanţare de până acum pentru un start-up din România, atenţie, numai de 3 ani, de la un fond de investiţii din Sillicon Valley, Accel Partner, care a pariat 30 de milioane de dolari pe ceea ce poate să facă echipa lui. Accel Partner a fost printre primii investitori în Facebook acum 12 ani.
Ambiţia lui Dines este de a face din UIPATH o companie care să valoreze peste 1 miliard de dolari.
În acest moment, compania lui se află în top 3 mondial pe ceea ce fac ei, respectiv automatizarea proceselor de lucru. Noi avem nevoie de cei mai buni ingineri pe care i-am gasi în România, a spus Daniel Dines la ZF Live.
2. Achiziţia Vector Watch de către Fitbit – Vector Watch, apărut acum trei ani, după ce mai mulţi antreprenori români din IT au pus bani împreună în încercarea de a scoate un ceas digital, încercare care le-a reuşit. Produsul a apărut pe piaţăm iar Fitbit, o companie amercană de gadgeturi, a pus în 2017 un preţ pe ea, în jur de 20 de milioane de dolari.
Andrei Pitiş, unul dintre fondatori, alături de Radu Georgescu, poate nu au câştigat în momentul vânzării cât ar fi vrut, dar au demonstrat că o astfel de idee poate fi realizată în România şi dusă până la capăt.
Fitbit a cumpărat Vector Watch poate mai puţin pentru produs, cât pentru echipa din spatele lui, de care are nevoie. Americanii au făcut un centru de dezvoltare la Bucureşti, care s-a aşezat într-o clădire nouă de sticlă lângă Palatul Victoria, o clădire a anilor ’50, unde timpul parcă a rămas în loc şi care reuşeşte să-i întoarcă în trecut pe toţi cei care au birourile acolo.
3. Listarea Digi la Bursă - Timp de două decenii, Zoltan Teszari, enigmaticul fondator al uneia dintre cele mai temute companii româneşti, a avut curajul să-şi deschidă cifrele printr-o listare la Bursă. Nimeni nu credea că RCS/RDS, adică Digi, va face acest pas.
Deşi venirea pe piaţa bursieră nu s-a soldat cu o creştere spectaculoasă a preţului acţiunilor ci, dimpotrivă, printr-o scădere puţin aşteptată de investitorii care au cumpărat acţiuni în oferta publică, Digi rămâne una dintre puţinele companii româneşti care a avut curajul să iasă în afară şi să-i cumpere pe alţii. Digi a cumpărat al doilea operator de cablu din Ungaria cu 140 de milioane de euro, în condiţiile în care niciun alt antreprenor român nu prea are curajul să pună 100.000 de euro şi să treacă graniţa şi să vadă cum este pe pieţele altora.
4. Apariţia lui Mihai Tudose ca premier al României – Deşi este parlamentar de două decenii şi cu două mandate de ministru la activ, noul premier al României nu s-a remarcat prin nimic. Numirea lui de către preşedintele Klaus Iohannis a fost şi este o surpriză şi pentru cel care teoretic l-a propus, liderul PSD Liviu Dragnea. Oricum, demiterea lui Sorin Grindeanu de către propriul partid printr-o moţiune de cenzură va rămâne în antologia politicii. Mihai Tudose pare să vină dintr-un trecut nici măcar al anilor ’90. În loc ca România să se ducă înainte cel puţin cu liderii politici de vârf, parcă se duce înapoi, făcându-i pe traian Băsescu şi Ion Iliescu să pară în acest moment cei mai luminaţi lideri politici ai României. În condiţiile în care alţi lideri europeni încearcă să bată cu pumnul în masă la Bruxelles, actualul premier român se bate cu propriile declaraţii.
Apariţia lui Mihai Tudose arată că PSD, cel mai mare partid din România, nu are figuri europene în organigramă , rămânând ancoraţi în ograda proprie.
5. Cristian Chiorescu de la Mach – Cred că celor mai mulţi dintre voi acest nume nu le spune nimic. Totuşi, în România sunt ingineri care se ocupă cu firmele lor de automatizare a proceselor de producţie şi pot să spună că România are o industrie destul de performantă, chiar dacă este în cea mai mare parte, a multinaţionalelor.
Dacă vă întrebaţi cine creează toate procesele şi benzile prin care coletele de la e-Mag sunt procesate automat, atunci să vă gândiţi la acest inginer.
6. Revoluţia fiscală – Întâi a apărut split TVA, apoi a apărut trecerea contribuţiilor sociale din sarcina companiei în sarcina angajatului şi în ultimul rând ameninţarea cu puşcăria pentru directorii şi administratorii de companii care nu plătesc contribuţiile sociale şi alte 31 de taxe – nimeni nu ştie unde va duce această revoluţie fiscală de la 1 ianuarie şi care va fi rezultatul ei. Oricum mi se pare că această trecere a contribuţiilor de la companie pe angajat va simplifica foarte mult modul în care vor fi cunoscute taxele pe forţa de muncă din România în primul rând de către angajaţii români. Poate aşa salariaţii vor realiza care sunt taxele plătite de către companie pentru un salariu net de 2.000 de lei şi poate se vor întreba, mai mult, ce se întâmplă cu banii strânşi din taxe şi impozite. În acest moment, numai 10% dintre companii cred că această trecere a controbuţiei va rămâne în vigoare. Şi acesta este un mare pariu pe care şi l-a asumat PSD, să guverneze având pe cap atât protestele patronilor, cât şi a sindicatelor.
7. Horia Ciorcilă şi Omer Tetik, conducătorii Băncii Transilvania – În trei ani de zile, cei doi bancheri au făcut două achiziţii – Volksbank în decembrie 2015 şi Bancpost în noimebrie 2017 - care îi aduc băncii din Cluj o cotă de piaţă de 16% din piaţa bancară, ceea ce îi pune în poziţia de a se lupta pentru locul 1 cu BCR, liderul pieţei din 1999, de când a cumpărat partea bună din Bancporex.
Când toate grupurile bancare internaţionale prezente în România au făcut doi paşi înapoi, Banca Transilvania şi-a luat crucea în spate şi a cumpărat tot ce a vrut să cumpere.
Sunt prea multe bănci în România care se bat pe un business bancabil în scădere. În acest moment, dacă vrei să ai creştere, trebuie să cumperi ceva, pentru că organic este foarte greu să mai obţii business. Următorii doi ani vor arăta dacă Banca Transilvania va reuşi să administreze în profit achiziţia Bancpost.
8. Creştere economică record – Cred că nimeni nu credea în creşterea economică de peste 5% înscrisă în bugetul pe 2017 şi în celebrul Plan de guvernare al lui Liviu Dragnea de la PSD. Nu numai că această creştere economică este de 5%, ci s-a făcut de 8,6% în T3 2017, cea mai mare creştere economică din Europa. Probabil că la finalul anului România va închide cu 7%. Toată lumea arată cu degetul creşterea consumului ca fiind principalul vinovat de această creştere economică. Dacă dai puţin la o parte consumul ca principal motor, vei vedea în spate şi o creştere în industrie, de asemenea cea mai mare din Europa, o creştere în agricultură – să trăiască toate investiţiile făcute în echipamente în anii anteriori şi în comasarea terenurilor, şi nu în ultimul rând sectorul IT, unde mai toată lumea nu înţelege ce produce. Păcat că investiţiile statului sunt în scădere, iar acest lucru se vede în primul rând în construcţii şi în scăderea puterii companiilor româneşti, pe tot lanţul.
Dar vorba prim-viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, această creştere economică nu a adus şi dezvoltarea economică, susţinând că principalul vinovat este cota unică.
Ce şanse sunt ca economia să crească cu peste 5% în 2018, pentru al doilea an consecutiv?
9. Ioan Iacob, de la Qualitance – Împreună cu Radu Constantinescu, Ioan Iacob, doi olimpici la matematică, au înfiinţat în 2008 Qualitance, o firmă care încearcă să facă aplicaţii software. Acum un an au realizat pentru o companie americană o aplicaţie care să numere şi să urmărească instrumentarul medical din spitalele din Chicago. Şi mai mult decât atât, să urmărească unde sunt pacienţii.
Deşi lucrează cu multinaţionalele şi le respectă pentru că de la ele a învăţat, Ioan Iacob a pus într-o altă perspectivă ajutoarele de stat pe care le primesc multinaţionalele din IT în România: deşi primesc ajutoare de stat, multinaţionalele nu crează noi locuri de muncă, ci ne iau nouă angajaţii gata pregătiţi, cărora le dau salarii mai mari din banii pe care îi primesc de la statul român. În acest fel, cei care pierd sunt antreprenorii români.
10. Investiţia Mercedes de la Sebeş începe să producă bani – Una dintre cele mai puternice investiţii străine din România din ultimii ani (ca o statistică, investiţiile străine sunt la jumătate faţă de perioada de boom economic, respectiv 3-4 miliarde de euro faţă de 8-9 miliarde de euro în 2007-2008) a început să producă, dincolo de motoare, şi cifre. La jumătatea anului, cifra de afaceri a companiei din Sebeş Star Transmission era de 3,5 miliarde de lei (760 de milioane de euro), de 13 ori mai mult decât în S1 2016. Este cel mai mare salt realizat de o companie din România de la Nokia încoace, de la 1 milion de lei în 2013, la 7 miliarde de lei în 2017. Asta ca să ne amintim că România a pierdut o investiţie Daimler, producătorul maşinilor Mercedes în 2007, de a face aceste maşini în România. Vorba baronilor locali, ce ne trebuie nouă străini la noi în ţară. Lasă că facem noi agricultură cu calul.
11. Venirea Amazon în Bucureşti - În toamna lui 2017 s-a anunţat oficial că gigantul american Amazon a închiriat o clădire de birouri în Pipera, chiar lângă ieşirea din metrou. România este prea mică pentru ca Amazon să intre pe retail, dar lansarea unui centru de servicii, exact cum au şi la Iaşi, va duce knowledge, va pregăti oameni şi nu în ultimul rând, va da de lucru la 2.000 de angajaţi şi nu la salariul minim pe economie. Cine ştie, poate Jeff Bezos, cel care conduce Amazon şi care a ajuns cel mai bogat om din lume va veni la Bucureşti în această viaţă şi va mări operaţiunile de aici. Ne place sau nu ne place, avem nevoie de investiţii străine, avem nevoie de knowledge-ul multinaţionalelor, avem nevoie de organizarea lor, avem nevoie să intrăm pe lanţul lor, ca să poată să crească şi antreprenorii români pe lângă ei.
12. Călin Drăgan, Coca-Cola – Pornit din România la începutul anilor ’90 de la o fabrică Coca-Cola făcută în Timişoara de către unul dintre îmbuteliatori, Călin Drăgan a ajuns două decenii mai târziu să conducă , undeva în această lume, o divizie a unui îmbuteliator Coca-Cola, care are afaceri de 15 miliarde de dolari, de trei ori mai mult decât are afaceri Dacia, numărul 1 în România.
Ascensiunea lui este remarcabilă, având în vedere că numărul românilor care deţin astfel de poziţii poate fi numărat pe degete.
13. LaPrimulBebe – Într-o mare de economie, LaPrimulBebe, celebrul site pentru mămici creat de Atena Boca, un consultant imobiliar, a devenit în patru ani un fenomen. Cred că dacă Atena Boca sau cele aproape 30.000 de membre active şi-ar pune în gând să facă un partid, ar avea cel mai mare succes. Şi totul a pornit de pe Facebook, din dorinţa mamelor de a afla şi de a învăţa ce să facă şi cum să se descurce cu copiii lor.
14. Evaluarea BitDefender la peste 600 de milioane de euro – În decembrie 2017, fondul de investiţii Vitruvian Partners a cumpărat 30% din BitDefender, producătorul român de antivirus fondat de familia Talpeş – Florin şi Măriuca, evaluând compania românească la peste 600 de milioane de dolari, după cum spune Florin Talpeş. Este cea mai mare evaluare pentru o companie românească din IT, nivel care va stabi un benchmark şi pentru alte tranzacţii din această industrie. După aproape trei decenii, familia Talpeş vede care este preţul pus pe mintea lor şi a echipei din spate. Întotdeauna Florin Talpeş a spus că BitDefender va valora cândva un miliard de dolari.
Pentru mine, acestea au fost personajele şi evenimentele anului 2017, un an care arată cum este România, la extreme. Poate să aibă cea mai mare creştere economică din Europa, dar poate să moară din lipsă de imunoglobină. Mintea şi munca celor din clădirile de birouri de sticlă produc zeci, sute de milioane de euro, dar doi paşi mai încolo grătarul sfârâie fără probleme, cu WC-ul în fundul curţii.
Stăm cel mai prost la spălatul de dinţi din Europa, dar facem roboţi care îmbină inteligenţa artificială cu automatizarea.
Aşa întâmpinăm România la 100 de ani!
