Trebuie să recunosc faptul că teroriştii sunt destul de buni psihologi, iar atentatul de joi seara de la Paris a venit exact la momentul potrivit pentru a tranşa orice dilemă a alegătorului francez la scrutinul de duminică, care, acum, îmi pare deschis oricărui rezultat, fie şi unul surpriză.
Să privim lucrurile oarecum detaşat: un pion oarecare atacă o maşină de poliţie, o acţiune ce şi-a luat obolul de vieţi, dar care poate părea, în logica teroristă, un eşec.
Nu este aşa.
Atentatul a trezit deja în rândul publicului francez resentimentele legate de modul în care autorităţile reuşesc să administreze problema terorismului.
Să numărăm: 7 atentate înainte de 2015, la care se adaugă 9 ianuarie 2015 - Charlie Hebdo, 3 februarie 2015, 19 aprilie 2015, 26 iunie 2015, 21 august 2015, 13 – 14 noiembrie 2015 (Bataclan, Stade de France), 1 ianuarie 2016, 7 ianuarie 2016, 13 iunie 2016, 14 iulie 2016 (NIsa), 19 iulie 2016, 26 iulie 2016, 19 august 2016, 30 august 2016, 2 septembrie 2016, 4 septembrie 2016, 8 septembrie 2016, 3 februarie 2017, 16 martie 2017, 18 martie 2017, 20 aprilie 2017.
Un atentat care face ca alegerile din Franţa să fie deschise oricărui rezultat
