Într-un articol recent („Isărescu ar trebui să primească un nou job. Întrebarea este dacă îşi doreşte această transformare“) dl Cristian Hostiuc îşi exprimă aprobarea faţă de iniţiativa BNR de a supune dezbaterii publice nu numai teme macroeconomice, ci şi teme din economia reală. Un exemplu în acest sens îl constituie simpozionul „Transformări în economia românească“ organizat de banca centrală în data de 7 aprilie, unde au fost reliefate principalele transformări prin care a trecut economia în perioada postcriză. Apoi, plecând de la ipoteza că provocările macroeconomice au fost în mare măsură rezolvate, dl Hostiuc propune conducerii viitoare a BNR asumarea unui obiectiv ambiţios, respectiv alcătuirea unui master plan de dezvoltare a României, care să constituie baza unui consens politic.
Este bine-venită implicarea Ziarului Financiar, prin vocea directorului editorial, în canalizarea dezbaterii publice spre temele cu adevărat importante ale economiei, abordate prin articole economice de substanţă. Banca Naţională nu poate decât să salute jurnalismul economic de analiză, care contribuie la formarea unui public educat şi independent în gândire.
Trebuie însă arătat, de dragul adevărului, că BNR nu s-a derobat niciodată de la îndatorirea sa de a face o analiză obiectivă a evoluţiilor din sectorul real al economiei. Fie că au luat forma simpozioanelor, a caietelor de studii, a articolelor publicate de specialişti ai BNR în presa de specialitate sau a luărilor de cuvânt în cadrul conferinţelor, abordările unor astfel de teme, centrate pe economia reală, au fost întotdeauna disponibile celor doritori să le cunoască. Aşadar, se poate vorbi mai degrabă de un deficit de cerere decât de un deficit de ofertă venind de la BNR, în materie de informaţie privind economia reală. În plus, există o serie de preocupări de acest gen destinate dezbaterii interne a băncii, precum cele din cadrul Comitetului de Pregătire a Trecerii la Euro, organism care fiinţează neîntrerupt de la crearea sa în februarie 2010.
Un al doilea comentariu priveşte perenitatea atingerii ţintelor macroeconomice. Odată atinse, păstrarea lor presupune un efort continuu, care nu trebuie deloc subestimat. De exemplu, deficitul bugetar aflat sub limita de 3 la sută din PIB poate fi uşor destabilizat de câteva decizii politicianiste, făcute cu gândul la un câştig electoral uşor. Apoi, să nu uităm că păstrarea ratei inflaţiei medii în culoarul criteriilor Maastricht este în legătură directă cu evoluţia politicilor economice interne şi externe. Aşadar, sarcina menţinerii indicatorilor macroeconomici în criterii nu este nici atât de simplă, nici automată precum ar părea la prima vedere.
În fine, subiectul cel mai „spinos“ privind rolul băncii centrale în elaborarea consensului politic. Deşi nu este uzual, reprezentând o lărgire semnificativă a obligaţiilor statutare, BNR poate să ofere un forum de dezbatere şi consensualizare a deciziilor privind economia reală. Cu câteva precizări, totuşi: în primul rând, răspunderea politică pentru măsurile de politică economică revine întotdeauna, într-o democraţie, aleşilor poporului (iată de ce este nevoie de o bună educaţie economică atât a alegătorilor, cât şi a aleşilor). În al doilea rând, orizontul temporal al preocupărilor politicienilor (de câteva luni, maximum un an) ar trebui extins dincolo de ciclul electoral, lucru greu, dar nu imposibil de făcut. În al treilea rând, ar trebui înţeles că măsurile „uşoare“, pe partea stimulării cererii, au fost în mare parte epuizate; ce a rămas disponibil sunt măsurile „grele“, pe partea ofertei, nepopulare în ochii electoratului, dar strict necesare.
Valentin Lazea este economistul-şef al BNR. Opiniile prezentate sunt personale şi nu reprezintă poziţia oficială a BNR
