Formalismul excesiv al echipelor de control fiscal în materie de TVA are toate premisele să fie din nou sancţionat de o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) care urmează să se pronunţe într-un caz privind o societate din România, în care avocatul general şi-a exprimat deja opinia. Previzibil, dacă luăm în considerare jurisprudenţa europeană anterioară în care Curtea a tranşat în favoarea prevalenţei fondului asupra formei, avocatul general consideră că reglementările naţionale care impun prezentarea unor documente specifice vin în contradicţie cu prevederile directivei de TVA.
Cazul, pe care îl voi detalia în continuare, este o oglindă pentru practica cvasi generală a inpectorilor fiscali care tind să se concentreze asupra formei, în special asupra documentelor justificative, în detrimentul fondului tranzacţiilor, lipsind contribuabilii de dreptul de scutire a TVA. Aceeaşi abordare se regăseşte şi în cazul deducerilor de TVA, îngreunate sau blocate, şi a fost contestată constant de către mediul de afaceri, generând numeroase dispute şi litigii cu autorităţile fiscale.
Astfel, cu toate că mediul privat a susţinut permanent, de la transpunerea directivei de TVA în legislaţia naţională, în urmă cu peste un deceniu, că este necesară revizuirea atât a reglementărilor locale, cât şi a practicii la control, situaţia a rămas relativ neschimbată.
A fost necesară intervenţia CJUE prin soluţiile emise în diverse cauze pentru a întrerupe practici neconforme cu directiva TVA. Chiar şi aşa, în continuare este solicitat un volum mare de documente justificative în special în cazul scutirilor de TVA, pentru justificarea locului impozitării, pentru deduceri etc.
Concentrarea asupra formei este o modalitate facilă de colectare a unor venituri bugetare suplimentare care vine în defavoarea mediului de afaceri pe două căi: o dată pentru că sunt supuşi unor taxe pe care substanţial nu le-ar datora, şi a doua pentru că adevăraţii evazionişti rămân în piaţă şi îi concurează neloial.
Consider că decizia CJUE, care cel mai probabil va confirma opinia avocatului general, aşa cum se întâmplă de regulă, trebuie să impună o schimbare de viziune atât pentru legiuitorii români, cât şi pentru inspecţia fiscală. O revizuiere a legislaţiei şi a practicii astfel încât taxele să fie colectate conform regulilor europene este necesară pentru a nu afecta negativ contribuabilii oneşti şi pentru a se axa pe combaterea evaziunii fiscale. Ar fi o schimbare care ar veni în sprijinul ambelor părţi, mediu de afaceri şi autorităţile statului, pentru că un mediu economic prosper aduce automat şi mai multe taxe şi impozite la buget.
Cazul
Revenind la opinia Avocatului General în cazul C‑495/17 Cartrans Spedition Srl, prima observaţie este că principiile enunţate sunt îndeosebi relevante pentru toată piaţa care realizează tranzacţii scutite de TVA, dar aşa cum arătam anterior şi pentru remedierea unei practici generalizate în cadrul controalelor bazate pe forma tranzacţiilor.
Societatea din acest caz, cu sediul în România, a furnizat servicii legate de transportul de mărfuri în ţări nonUE. Autorităţile fiscale au susţinut că societatea nu a demonstrat că mărfurile transportate au fost efectiv exportate deoarece nu a prezentat niciunul dintre următoarele documente: un contract de transport încheiat cu beneficiarul serviciului, documente specifice de transport şi documente care arată că mărfurile transportate au fost exportate, în conformitate cu normele naţionale. Totuşi, societatea a prezentat carnete TIR şi unele scrisori de trăsură CMR vizate de funcţionarii vamali ai ţărilor în care transportase bunurile respective.
Avocatul General consideră că o practică naţională care impune contribuabilului să dovedească faptul că mărfurile transportate au fost într-adevăr exportate cu documente specifice nu este compatibilă cu legislaţia UE care permite orice formă de probă. Totodată, el spune că principiul neutralităţii fiscale impune acordarea scutirii de TVA dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond, chiar dacă contribuabilul nu a respectat anumite formalităţi.
Astfel, susţine că normele naţionale depăşesc ceea ce este necesar pentru a asigura colectarea corectă a taxelor şi că autorităţile unui stat membru nu pot, în principiu, să refuze acordarea unei scutiri de TVA fără a examina dacă condiţiile materiale prevăzute de dispoziţiile aplicabile ale dreptului Uniunii au fost îndeplinite doar pentru că respectivul contribuabil nu a furnizat anumite documente care să demonstreze că produsele în cauză au fost efectiv exportate.
Concluzie
Scutirile de TVA generează de obicei discuţii cu autorităţile fiscale din două perspective: a documentelor necesare pentru justificarea scutirii de TVA şi a elementelor menţionate pe acestea. Tendinţa autorităţilor de a se concentra asupra condiţiilor de formă şi de a impune cerinţe mai stricte decât ar fi necesar în cazul scutirilor de TVA vizează încasarea unor taxe cât mai usor posibil, indiferent dacă aceste taxe s-ar datora în substanţa/spiritul legii.
Este o mare problemă că România are cel mai mare deficit de colectare a TVA – diferenţa dintre taxa colectată efectiv şi cea potenţial a fi colectată, dar care, din diverse cauze nu ajunge în buget. Evaziunea fiscală şi frauda sunt printre principalele motive, însă şi deficienţele în administrarea fiscală au ponderea lor. De aceea măsuri punitive pentru mediul onest de business pentru a spori colectarea nu funcţionează, dovadă stând faptul că deficitul de colectare al taxei nu a scăzut în ultimii ani în ciuda diverselor proceduri şi măsuri legate de reglementare excesivă (înregistrarea în scopuri de TVA, registrul operatorilor intracomunitari, sistemul TVA la încasare etc). Cred că, până nu se va schimba abordarea autorităţilor dinspre a colecta de acolo de unde este uşor înspre a colecta de acolo de unde trebuie (a se vedea evaziunea), nici locul neonorabil pe care se plasează România în clasamentul diferenţei dintre TVA potenţială şi cea încasată la buget nu se va modifica substanţial.
Nota autorului: Articolul de faţă face referire strict la principiile enunţate de Avocatul General în această speţă, şi nu la situaţia societăţii din acest caz, cu a cărei activitate nu sunt la curent.
