"Până acum au fost mai mulţi factori care au împiedicat dezvoltarea acestui tip de proiecte. Tehnologia era foarte scumpă, iar legislaţia de sprijin nu permitea recuperarea investiţiilor în timp util", spune Cristian Secoşan, directorul general al Siemens România.
El spune că dacă în urmă cu doi ani de zile, pentru a monta panouri fotovoltaice cu o capacitate de 1 MW un investitor trebuia să scoată din buzunar aproximativ 3 milioane de euro, acum costurile au scăzut chiar până la 2-2,5 milioane de euro, iar tendinţa de scădere a preţurilor se menţine în continuare.
Dincolo de acest lucru însă, factorul determinant care i-a ţinut departe pe investitori de proiectele fotovoltaice a fost schema de sprijin care nu permitea realizarea unor proiecte rentabile.
Care este schema de sprijin?
În România, la fel ca în toate ţările membre ale UE care au ales promovarea energiei regenerabile, guvernele au venit cu anumite scheme de sprijin.
Cum proiectele de energie verde sunt mai costisitoare faţă de cele convenţionale iar la nivel european s-au stabilit ţinte privind ponderea energiei regenerabile până în 2020, statele au fost obligate să promoveze anumite scheme-suport pentru investitorii din acest domeniu.
În cazul României s-a mers pe varianta certificatelor verzi. În prezent, fiecare MWh de energie verde produs este recompensat cu un certificat a cărui valoare variază în intervalul 27-55 de euro.
Acest certificat verde este vândut de către producător spre furnizorii de energie, aceştia din urmă fiind obligaţi să aibă anumite cote de energie regenerabilă în coşul livrat clienţilor.
Dovada îndeplinirii acestor cote este dată chiar de numărul de certificate verzi achiziţionate. Însă, cum acest lucru presupune nişte costuri pentru furnizorul de energie, companiile de profil le vor transmite mai departe în facturi, consumatorii fiind cei care suportă la final toată această schemă de sprijin.
În plus investitorii mai câştigă şi din comercializarea energiei produse pe piaţa liberă, acolo unde încasează preţul dictat de cerere şi ofertă.
Preferaţii subvenţiilor
Lucrurile se vor schimba în bine, cel puţin pentru investitorii privaţi, pentru că recent România a primit avizul favorabil din partea Comisiei Europene pentru schema de sprijin prevăzută prin Legea 220/2008 care măreşte numărul de certificate verzi în funcţie de tehnologie.
Marii câştigători ai acestei noi scheme sunt chiar investitorii în energie solară. Aceştia ar urma să primească 6 certificate verzi pentru fiecare MWh produs, adică 330 de euro pentru fiecare MWh dacă se porneşte de la preţul maxim pentru acest tip de instrument.
Astfel, dacă se ia în calcul o investiţie de 2,5 milioane de euro pentru un MW instalat în panouri fotovoltaice, deşi costurile scad rapid pe acest tip de tehnologie, un investitor îşi poate recupera banii în circa patru ani de zile, odată cu intrarea în funcţiune a noii scheme de sprijin.
Noul boom
"La momentul actual sunt zeci de proiecte aflate în diferite faze de avizare care stau în aşteptarea intrării în vigoare a noii scheme de sprijin. Văd un potenţial foarte mare pe acest segment şi cred că acesta va fi noul teritoriu de creştere pentru energia regenerabilă. Va fi noul boom după eoliene", crede şeful Siemens România.
Estimările lui Secoşan se bazează şi pe faptul că Siemens deja discută cu mai mulţi investitori pentru proiecte concrete de panouri fotovoltaice de peste 10 MW.
"Nu noi producem panourile, dar facem tot proiectul, inclusiv partea electrică", explică Secoşan.
Potrivit acestuia, unul dintre avantajele energiei solare comparativ cu cea eoliană este predictabilitatea.
Dacă în cazul parcurilor de mori de vânt producţia de energie are un caracter extrem de volatil, ea depinzând de intensitatea cu care bate vântul, în cazul panourilor fotovoltaice producţia de energie este asigurată pentru jumătate din zi.
Panourile pot funcţiona şi dacă ziua este mai puţin însorită, singura condiţie fiind ca afară să fie lumină.
În plus, mentenanţa acestor proiecte este mai ieftină comparativ cea a parcurilor eoliene.
"Producţia de energie fotovoltaică nu a avut acelaşi succes ca în cazul energiei eoliene deşi ea vine în sprijinul reglajului în sistem. Ele produc ziua, atunci când cererea de energie este mare, iar noaptea se opresc. În plus aceste investiţii se pot face fără a scoate mult teren din utilizare pentru că astfel de proiecte pot fi implementate pe clădiri, de exemplu", spune Marian Cernat, directorul direcţiei operative din cadrul Transelectrica.
Grija lui Cernat vine în contextul în care proiectele eoliene aflate acum în dezvoltare depăşesc cu mult capacitatea de integrare a reţelelor din România, motiv pentru care "morile de vânt" ar putea perturba în viitor funcţionarea sistemului energetic naţional.
Potrivit informaţiilor furnizate de Siemens, cea mai bună zonă pentru montarea panourilor solare ar fi sudul ţării, dar sistemele pot fi folosite chiar şi pe clădiri de birouri sau pe hale industriale.
O industrie la început
Datele Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică, arată că la începutul lunii octombrie 30 de proiecte fotovoltaice cu o capacitate cumulată de circa 90 MW aveau deja contractele de racordare la reţea, o etapă foarte importantă în avizarea unui proiect de energie regenerabilă.
După obţinerea acestui contract, investitorii se pot apuca de lucru, având practic un loc garantat în reţeaua de energie electrică. Pornind de la capacitatea de 90 MW, rezultă că în acest moment cele mai avansate proiecte fotovoltaice cumulează investiţii de circa 225 de milioane de euro.
Spre comparaţie, tot datele Transelectrica arată că la începutul lunii octombrie parcuri eoliene cu o capacitate cumulată de peste 8.400 MW aveau şi ele contracte de racordare la reţea, deşi transportatorul naţional de energie electrică a declarat în repetate rânduri că sistemul energetic naţional nu poate suporta acum mai mult de 3.000 MW în parcuri eoliene.
Prima fabrică de panouri, la Satu Mare
Deşi diferenţele între dezvoltarea parcurilor eoliene şi a celor fotovoltaice sunt uriaşe, în România deja există o fabrică de panouri, în timp ce investiţiile în unităţi de producere a turbinelor eoliene întârzie să apară.
Anul trecut, grupul cipriot Renovatio a investit 10 milioane de euro într-o fabrică de panouri fotovoltaice la Satu Mare. Unitatea are o capacitate de producţie de 50 MW, cea mai mare parte a panourilor fotovoltaice realizate la Satu Mare fiind exportate în ţări cu tradiţie în domeniu aşa cum este cazul Italiei sau al Portugaliei.
Tot Renovatio a pus în funcţiune anul acesta un proiect solar de 1 MW la Singureni (Giurgiu), parcul fiind utilat cu echipamente produse la Satu Mare.
Dacă în urmă cu doi ani pentru a monta panouri fotovoltaice cu o capacitate de 1 MW un investitor trebuia să scoată din buzunar circa 3 mil. euro, acum costurile au scăzut chiar până la 2-2,5 mil. euro, iar tendinţa de ieftinire se menţine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
