Cele patru ţări care şi-au anunţat până acum opoziţia faţă de aderarea României la Spaţiul Schengen reprezintă mai bine de 25% din totalul schimburilor comerciale ale României. Mai mult, 44% din totalul investiţiilor străine directe în România (50 mld. euro) erau, la finele lui 2009, făcute de companii din cele patru ţări care se opun admiterii României în spaţiul intern fără frontiere al Uniunii - Olanda, Finlanda, Germania şi Franţa.
Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne (JAI), care îi reuneşte pe miniştrii de resort din ţările UE, va discuta astăzi intenţia României şi a Bulgariei de a adera la Spaţiul Schengen. Dar ţările menţionate ar putea bloca procesul pe motiv că nu s-au făcut suficiente eforturi în Justiţie şi în combaterea corupţiei.
România a cheltuit deja cea mai mare parte din suma de 1 mld. euro destinată securizării frontierelor (270 mil euro bugetaţi doar în 2011) pentru a putea face faţă exigenţelor Schengen. Cea mai mare parte din aceşti bani a fost încasată de concernul franco-german EADS, contractul fiind semnat în 2004 în prezenţa fostului premier Adrian Năstase şi a fostului cancelar german Gerhard Schroder.
La începutul anului preşedintele Traian Băsescu, pus în faţa refuzului Germaniei şi al Franţei de a accepta aderarea, a ameninţat că va opri investiţiile, iar cei 270 mil euro pentru acest an vor fi îndreptaţi spre IMM-uri. Dar lucrurile au mers înainte.
Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat ieri, în şedinţe separate, o declaraţie privind Spaţiul Schengen. Este cea mai tranşantă declaraţie adoptată de Legislativ într-un domeniu extern: "Camera Deputaţilor din România ia act cu îngrijorare şi dezaprobă categoric deciziile luate în Parlamentele şi Guvernele naţionale ale unor state partenere din UE privind blocarea aderării ţării noastre la acordul Schengen", se arată în declaraţia deputaţilor.
Parlamentul atrage atenţia tuturor forurilor comunitare şi ţărilor membre ale UE că cetăţenii români sunt cetăţeni europeni cu drepturi depline în spaţiul comunitar, apreciind că încălcarea drepturilor acestora reprezintă o gravă atingere a principiilor fundamentale care stau la baza construcţiei europene şi creează precedente periculoase.
Ce acuză, de fapt, declaraţia care, în ambele camere, a fost adoptată aproape în unanimitate, puterea şi opoziţia trecând peste dispute? Anume naţionalismul prezent în deciziile unor state ale UE, în special al Olandei al cărei guvern este sprijinit în Parlament de un partid antieuropean care a obligat Executivul de la Haga să se opună aderării, chiar şi parţiale, a României.
Olanda susţine nu doar că România este un stat profund corupt, ci chiar că nu este un stat de drept.
Dar, paradoxal, Olanda este cel mai mare investitor străin în România (peste 10 mld. euro), iar o companie finlandeză, Nokia, a deschis la Cluj o investiţie majoră, în vreme ce guvernul Finlandei se opune aderării României.
Neprimirea României în Schengen nu ar avea cum schimba actualele stări de lucruri. Românii pot merge în UE doar cu buletinul, graniţa Schengen însemnând doar o aşteptare de câteva minute sau zeci de minute la controlul vamal şi atât. Dacă Franţa vorbeşte în aceste zile de infractorii români care ar fi copleşit-o se întâmplă într-o vreme în care România este în afara Spaţiului Schengen, nu în interior. Nici România, nici Franţa nu-i poate opri la graniţe pe potenţialii infractori pentru că ar îngrădi dreptul la liberă circulaţie. Aşa cum cineva în România care ar putea reprezenta un potenţial pericol nu poate fi oprit să treacă graniţa judeţului lui, tot aşa nu poate fi împiedicat să treacă graniţa Franţei. Şi tot aşa, în numele celor patru libertăţi fundamentale ale UE, România nu poate împiedica, de pildă, libera circulaţie a capitalurilor, chiar şi speculative, care vin sau pleacă din România.
România a îndeplinit toate condiţiile tehnice de aderare, subliniază ministrul de interne Traian Igaş.
De vreme ce graniţele României sunt securizate, iar problema, fie a corupţiei, fie a infractorilor români, nu ţine deloc de apartenenţa sau nu la Spaţiul Schengen, care este motivul refuzului?
Ne ducem în Justiţie?
Responsabilii români îl găsesc în natura naţionalistă a unor guverne. Franţa şi Germania ar putea accepta un compromis, foarte probabil, o aderare parţială (ceea ce ar însemna eliminarea controalelor în aeroporturi şi porturi în 2011 şi la frontierele terestre anul viitor), dar nu şi Olanda şi Finlanda - iar decizia trebuie să fie unanimă.
Ministrul olandez al imigraţiei, Gerd Leers, a mai găsit ieri un motiv de refuz: blocarea transporturilor de flori din Olanda în vămile româneşti este un motiv în plus pentru menţinerea României în afara spaţiului Schengen, susţine el.
În acelaşi timp, Şeful Departamentului Schengen din MAI, Marian Tutilescu, susţine că România ia în calcul inclusiv o acţiune la Curtea Europeană de Justiţie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
