Victor Ponta: Bună dimineaţa. Vreau să spun câteva cuvinte, în primul rând despre fondul problemei şi după aceea despre formă, pentru că procedura – vorbesc între jurişti – uneori devine mai importantă decât fondul. Pe fond, cred că e obligaţia noastră în acest an să realizăm o revizuire a Constituţiei României din câteva motive pe care nu obosesc să le repet.
În primul rând, după ani de zile de război politic şi constituţional, este obligaţia minţilor luminate şi a oamenilor raţionali din toată ţara să construiască o pace de durată, adică să găsim acele mecanisme care ne asigură că într-o perioadă de timp cât mai lungă, sper, nu vom avea din nou conflicte între puterile statului, conflicte politice, constituţionale de natură să afecteze bunul mers al societăţii.
Modul în care s-au desfăşurat lucrurile în ultimii ani ne-a arătat că există lacune în Constituţia României, că există prevederi foarte bune care însă au fost interpretate abuziv şi trebuie şi mai bine securizate şi că am procedat aşa cum se întâmpla în urmă cu 2.000 de ani, în Dreptul roman. Ne-am adresat pretorului, adică Curţii Constituţionale, care a adăugat la Constituţie de nenumărate ori.
Partea proastă e că uneori a adăugat invers decât adăugase cu un an înainte, dar asta este o altă discuţie. Important este că nu putem să avem o stabilitate constituţională recurgând în fiecare zi la o Curte Constituţională, care trebuie să judece, nu trebuie să adauge la Constituţie. Ca o paranteză, constat că această tendinţă pretoriană se extinde şi în alte ţări. Am văzut decizii de la vecinii noştri din Republica Moldova pe care, recunosc, ca jurist, fac eforturi să le înţeleg. Cum ar spune domnul Antonescu, nici măcar în România nu am văzut asemenea decizii. Important este că acum este momentul, după, repet, după nişte ani de bătălii constituţionale şi între instituţii, este momentul în care trebuie să facem această revizuire, să regăsim, dacă se poate, un tip de consensualism de care societatea noastră are nevoie şi predictibilitate.
Sunt câteva teme majore şi eu am vorbit tot timpul, evident, ca şi Comisia de la Veneţia, de necesitatea de a clarifica raporturile constituţionale între preşedinte, primul-ministru şi, spuneam colegului meu, domnul Chiuariu, că din punctul meu de vedere cea mai bună soluţie pe care trebuie să o găsim la revizuirea Constituţiei în bătălia de putere între preşedinte şi primul-ministru - să câştige Parlamentul.
Este singura instituţie în care am mai multă încredere decât în preşedinte şi primul-ministru. Şi, chiar dacă Parlamentul uneori este cel mai uşor de atacat la nivelul opiniei publice, sunt absolut convins acum, când şef al Executivului, nu doar parlamentar, că o soluţie de durată şi o soluţie de echilibru este ca noua Constituţie sau, mă rog, în Constituţia revizuită, repet, din această bătălie lungă între preşedinte şi guvern să ajungem la concluzia că până la urmă cel mai legitim şi mai echilibrat depozitar al voinţei populare este totuşi Parlamentul.
Cred, de asemenea, că trebuie să introducem noţiunea de regiune, pentru că avem un proiect important pentru România şi, când spun "avem", nu vorbesc de guvern sau de majoritatea parlamentară, cred că este un proiect important pentru noi, ca ţară. Mai mult, însă, sunt şi alte subiecte, pentru că vorbim foarte rar despre ele. Cred că trebuie să găsim o formulă mult mai pragmatică. Şi aici, când spun "găsim", mă refer la toate părţile implicate referitoare la garantarea dreptului minorităţilor.
Există un discurs destul de standard în ultimii 23 de ani, cred că se referă la caracterul unitar, neunitar al statului, nu asta mi se pare soluţia, dar cred că trebuie să găsim în Constituţie acele formule pragmatice, flexibile, europene, moderne de garantare a drepturilor tuturor minorităţilor. Şi aici nu mă refer doar la minorităţile naţionale. Mă refer la tot ceea ce înseamnă minoritate în sensul european şi democratic al secolului XXI. Cred, de asemenea, cu această ocazie, că trebuie să avem acele modernizări, upgradări ale abordării unor drepturi fundamentale, cum e dreptul de proprietate.
Da, eu de exemplu susţin - şi poate o să fiţi uimiţi - că ideea sechestrării şi confiscării bunurilor provenite din infracţiuni este ceva necesar. Am văzut ieri câtă agitaţie a provocat o simplă afirmaţie a mea că am putea introduce, după o modificare constituţională, sancţiuni - confiscarea unor bunuri folosite la săvârşirea unor contravenţii sau infracţiuni. Toţi apostolii proprietăţii s-au simţit lezaţi de faptul că aş vrea să confisc maşina cuiva care merge cu 250 km/oră printr-un sat din România.
Eu cred că ar fi bine şi sunt dispus să fiu luat de guler şi dat afară din biroul de prim-ministru atât timp cât cred că e un lucru bun. La fel cred, şi eu vorbesc din calitatea celui care încearcă să îmbunătăţească infrastructura României, că dreptul de proprietate, sfânt, garantat, nu poate împiedica o bună dezvoltare a ţării. Faptul că facem autostrăzi care merg în zig-zag ca să ocolim sau ca să ajungem la terenurile care trebuie expropriate sunt lucruri care trebuie îmbunătăţite şi care se referă de fapt la o reglementare mai flexibilă, mai pragmatică, mai europeană a drepturilor constituţionale. Însă, pe procedură. În primul rând, revizuirea Constituţiei nu poate şi nu trebuie să fie o revizuire a unei majorităţi într-adevăr impresionante actuale. Din acest motiv, vreau să-i mulţumesc dlui Pârvulescu, tuturor celor care au acceptat să organizeze acest Forum Constituţional.
Toţi cei care au fost cu adevărat interesaţi să participe la dezbaterile Forumului Constituţional au participat. Avem întotdeauna genul de suporteri care ştiu mai bine de pe margine ce ar trebui făcut, dar, dacă-i rogi să vină măcar să asiste, nu au timp. Sunt la mare, la munte, la televizor... Însă efortul făcut, substanţial, de societatea civilă, vorbesc de cei care chiar au fost interesaţi, a fost important şi raportul, ideile cuprinse în raportul final al Forumului Constituţional va fi extrem de important.
Nu pot să vorbesc eu în numele comisiei, dar ştiu din discuţiile pe care le-am avut, şi cu domnul preşedinte Antonescu şi cu ceilalţi membri ai comisiei, că nu va fi un simplu raport care e dat deoparte, ci va constitui de fapt baza deciziei finale de revizuire. Aici însă mai intervine un element de procedură extrem de important: o meteahnă veche a societăţii româneşti este aceea că nu crede în arbitri interni, şi atunci aducem arbitri internaţionali; şi la fotbal, şi la politică.
Din acest motiv, ca o decizie politică pe care am luat-o ca şef al Guvernului, am solicitat Comisiei de la Veneţia - aşa cum s-a întâmplat şi în 2003 de fapt, la revizuirea din 2003 - un punct de vedere, o analiză pe baza textului care va fi elaborat de către Comisia constituţională şi, mai mult, m-am angajat, şi e un angajament comun al dlui Antonescu şi al meu, ca această opinie să fie, din punctul nostru de vedere, o opinie aproape obligatorie. Nu vom merge mai departe cu adoptarea în Camera Deputaţilor şi, după aceea, cu referendum cu puncte pe care un arbitru internaţional prestigios şi foarte greu de contestat, chiar şi de cei care se ocupă cu contestările, punctul acesta de vedere cred că va asigura faptul că toate elementele supuse revizuirii se încadrează în standardele europene şi că ceea ce vom revizui la Constituţie nu reprezintă în niciun fel un abuz al majorităţii faţă de minoritate sau vreo încercare de personalizare a Constituţiei, o Constituţie care oricum se va aplica viitorilor preşedinţi, viitorilor prim-miniştri, viitorilor parlamentari, viitorilor judecători la Curtea Constituţională.
Vorbim despre o Constituţie pentru viitor, şi nu una pentru azi sau pentru ieri. Cred că-i foarte important şi vreau să mulţumesc răspunsului pe care l-am primit imediat de la Comisia de la Veneţia - am avut o discuţie la Strasbourg cu preşedintele Buquicchio. Rolul pe care Comisia l-a jucat în 2003 a fost un rol pozitiv şi modificările de atunci au fost nişte modificări considerate la nivel european ca necesare şi moderne. Avem, o dată la zece ani, datoria să upgradăm, să îmbunătăţim prevederile constituţionale, să le raportăm la ceea ce înseamnă evoluţia societăţii româneşti şi evoluţia europeană şi, în acest fel, având acest arbitru internaţional extrem de respectat, orice fel de paralelă - nu mă ascund să fac această afirmaţie - cu orice altă ţară din Europa sau din altă parte va fi doar spre ruşinea celui care o face, din ţară sau din afară.
Cred că este o cale corectă cea pe care am ales-o, cred că rezultatul va fi un rezultat bun şi îmi doresc extrem de mult, şi în cazul Constituţiei, şi în cazul altor schimbări importante, să ne punem toţi la aceeaşi masă şi să găsim cum să facem acea modificare, nu motive să nu o facem. Suntem pe primul loc în lume la găsirea motivaţiilor de ce să nu facem ceva.
Aş vrea să fie o schimbare fundamentală în societatea românească, şi anume, capacitatea de a lucra cu toţii la un proiect din care să facem, din care să realizăm ceva, nu doar să spunem de ce nu se poate sau de ce nu e bine. În rest, am mare încredere că efortul făcut de Forumul Constituţional a meritat şi va avea importanţă fundamentală pentru rezultatul final al lucrărilor Comisiei.
Sunt absolut hotărât, din punct de vedere politic vorbesc, ca forma finală a modificării să o transmitem către Comisia de la Veneţia, să aşteptăm punctul de vedere şi, eventual, dacă sunt lucruri care trebuie corectate, să o facem, deşi din toate discuţiile informale pe care le-am avut cam ştim acum ce este considerat acceptabil, ba chiar recomandat. Sunt câteva recomandări ale Comisiei de la Veneţia pe care mi-aş dori să le punem şi nu cred că o să reuşi, de exemplu, renunţarea la cvorumul de la referendum.
Da, mă rog, la noi se aplică doar unele din recomandări, însă e foarte important ca forma finală a revizuirii să aibă legătură nu cu interese partizane, ci cu ceea ce – repet, şi cu asta închei – este obligaţia noastră de a construi o pace constituţională pe termen cât mai lung. Mulţumesc, şi aveţi din partea Guvernului tot sprijinul pentru efortul dumneavoastră.
***
Declaraţii de presă susţinute de primul-ministru Victor Ponta după conferinţa organizată de Forumul Constituţional în parteneriat cu Comisia de la Veneţia
Reporter: Există o diferenţă între calendarul propus de dumneavoastră cu dezbaterea în Senat până la finalul lunii iunie /.../ şi cea propusă de domnul Crin Antonescu, care spune că până la finalul lunii iunie nu va fi gata decât raportul.
Victor Ponta: Încercăm. Lăsaţi-ne să ne propunem obiective ambiţioase, pentru că, după aceea, pe timpul verii, dacă ai deja o formă aprobată în Senat, putem să o trimitem la Comisia de la Veneţia - asta am discutat eu cu preşedintele Buquicchio; i-am spus că, după ce trece de Senat, transmit către Comisie forma, iar în septembrie, sfârşit de septembrie, putem să avem punctul de vedere al Comisiei şi eventuale modificări să le facem la Cameră. Eu sper, totuşi, că vom reuşi - şi daţi-ne voie să ne asumăm acest calendar, altfel o să trebuiască să vină Senatul în iulie la serviciu şi o să fie mai dificil.
Reporter: Păi, eu vă întrebam: îşi asumă şi domnul Crin Antonescu, vă asumaţi împreună calendarul?
Victor Ponta: Doamnă, am discutat. Sigur că am discutat.
Reporter: …pentru că era o diferenţă de declaraţii.
Victor Ponta: Am discutat... Când a fost?
Reporter: Domnul Antonescu spunea că va fi gata raportul până în luna iunie.
Victor Ponta: Când?
Reporter: Ieri, cred. Zilele acestea.
Reporter: Nu, a zis că va fi adoptat în Senat proiectul.
Victor Ponta: Uite, mulţumesc B1 că mă ajută şi... Eram puţin uimit, pentru că ieri am discutat la USL acest calendar şi înţeleg că aşa a zis. Da? Bun. Mersi. /.../ Păi da, ştiu, că am fost împreună, dar acum ce să fac?
Reporter: Aţi reluat în discursul dumneavoastră ideea de a confisca, eventualitatea, practic, de a confisca maşinile celor care depăşesc limitele de viteză. Veţi discuta cu reprezentanţii Comisiei de revizuire a Constituţiei, le veţi solicita acest lucru?
Victor Ponta: Nu, eu am dat nişte exemple referitoare la prevederea constituţională care garantează dreptul de proprietate şi o prevedere foarte bună, nu trebuie să spunem că nu mai garantăm dreptul de proprietate, dar la nivel european există nişte evoluţii de care noi trebuie să ţinem cont. Există, în primul rând, o evoluţie legată de sechestrarea şi confiscarea bunurilor dobândite în urma infracţiunilor şi este un lucru pe care eu îl susţin. /.../ Eu cunosc foarte bine prima legislaţie care s-a adaptat acestor noi realităţi infracţionale, a fost legislaţia americană, acum şi cea europeană merge în acest sens. Avem o problemă legată de lucrările de infrastructură sau..., mă refer aici la irigaţii, la autostrăzi, unde trebuie să avem o procedură mai simplă, mai directă de expropriere atunci când e vorba de mari lucrări de infrastructură. Avem situaţia în care, da, cred şi am văzut ţări europene care aplică acest sistem, în care sancţiunile dure pentru cei care încalcă legea, fie că vorbim de situaţia rutieră sau de altele, avem situaţii în practică. Vreau să vă spun, acum, de exemplu, maşinile furate sau introduse prin contrabandă ştiţi că nu le poate valorifica Ministerul de Interne, stau într-un garaj la Ministerul de Interne 4 ani, 5 ani, 7 ani, cât durează procesul şi, practic, nu mai au nicio valoare în momentul în care se termină procesul. În toate ţările europene, maşina se valorifică şi, dacă cumva, după 5 ani sau 6 ani este achitat inculpatul, statul îl despăgubeşte. Dar noi acum, ştiţi, noi suntem - la Interne - suntem un fel de garaj de maşini furate, pentru că n-avem voie să le valorificăm, că e dreptul de proprietate. Deci, în sensul acesta vorbeam de o adaptare la realităţile europene. Atât şi nimic altceva.
Reporter: Spuneaţi că în războiul dintre preşedinte şi premier trebuie să câştige Parlamentul.
Victor Ponta: Da.
Reporter: Ce înseamnă concret puteri sporite pentru Parlament?
Victor Ponta: Înseamnă pornind... Clarificarea atribuţiilor şi ale preşedintelui şi ale primului-ministru. Pot să vă dau exemple, nu pot să vă fac o înşiruire, asta va face Comisia. În mod clar, preşedintele ţării nu poate să desemneze pe cine vrea prim-ministrul, ci trebuie să desemneze pe cel propus de către cel mai mare grup parlamentar în urma alegerilor. În mod clar, Guvernul trebuie, în cazul ordonanţelor de urgenţă, să aibă un termen foarte scurt în care Parlamentul să se reunească şi să adopte, fie să respingă, angajarea răspunderii Guvernului să nu fie mai des de o dată pe sesiune, să nu ne mai trezim cu 14 angajări, ca pe vremea domnului Boc. Din punctul meu de vedere, moţiunile simple trebuie să ducă la demiterea unui ministru. Acum avem o procedură... Moţiunile simple s-au adoptat, mi se pare, o dată sau de două ori împotriva unor miniştri şi şi-au văzut bine-mersi de treabă. Păi cum? Parlamentul e şeful guvernului, nu invers. E vorba aici de a da, practic, aşa cum se întâmplă în toate ţările europene, o responsabilitate şi un control real al Parlamentului asupra puterii executive. Am spus-o şi o spun din poziţia de prim-ministru, dacă aş fi fost simplu parlamentar, puteam fi acuzat de parti-pris. Vorbesc din poziţia de prim-ministru. Orice preşedinte, orice guvern care are prea multe puteri la un moment dat tinde să abuzeze. Singurul loc în care există cu adevărat reprezentarea tuturor cetăţenilor, pentru că preşedintele este ales de o parte din cetăţeni, guvernul reprezintă o majoritate parlamentară, însă singurul loc în care sunt reprezentaţi toţi cetăţenii şi există până la urmă un echilibru mai mare sau mai mic al forţelor politice este Parlamentul. E o concepţie pe care eu o împărtăşesc şi care, din câte ştiu şi ştiţi şi dvs, cel puţin în Europa este predominantă.
Reporter: Domnule prim-ministru, aţi trimis, Guvernul a trimis acea hârtie, cerere, către Comisia Europeană privitoare la bicarbonatul de sodiu din mici?
Victor Ponta: De săptămâna trecută s-a făcut cererea, da, de înscriere în lista produselor tradiţionale.
Reporter: Şi când aşteptaţi un răspuns?
Victor Ponta: O să vă spună Ministerul Agriculturii.
Reporter: Astăzi e ultima zi de depunere a ofertelor pentru CFR. Ne puteţi spune câte oferte au fost depuse?
Victor Ponta: O să mă informeze ministrul Fenechiu astăzi la şedinţa de guvern. Ştiu că sunt un număr important de oferte şi mai ales ştiu că e vorba de societăţi foarte mari, pentru că nu s-au putut înscrie la licitaţie decât cei cu o anumită cifră de afaceri şi cu o anumită garanţie importantă. Garanţia mi se pare că e de vreo 10 milioane de euro. Deci nu mai putem avea show.
Reporter: Pentru că aţi amintit de domnul Fenechiu, experimentul dumnealui cu drumul de la Bucureşti la Constanţa a fost un succes doar de câteva zile, pentru că acum din nou se fac cinci ore, cinci ore şi jumătate. Are Guvernul un plan concret pentru a nu fi o excepţie, ci o normalitate?
Victor Ponta: Are Ministerul Transporturilor o gândire referitoare la un sistem modern de supraveghere a integrităţii - tehnice, vorbesc - a liniilor de cale ferată. Problema este, din nou, că nu se poate rezolva totul doar dintr-o parte. Ne-am uitat, în ultimii ani nu avem condamnări sau avem trei-patru condamnări cu suspendare pentru cei care au furat infrastructură feroviară şi cred că aici nu doar legislativ, dar sper şi poate că ministrul justiţiei, prin CSM, va solicita o strategie prin care aceste infracţiuni extrem de grave să primească şi pedepse pe măsură. altfel o să continue. Cât timp nu le e frică oamenilor că plătesc când fură cale ferată, normal că o să se întâmple în continuare.
Reporter: /.../ domnul Stroe pentru a plăti aceşti jandarmi, ofiţeri care au supravegheat calea ferată?
Victor Ponta: Pentru perioada aceea, da. În continuare însă suntem în secolul XXI. Nu, soluţia nu este să plantezi un jandarm... /…/ E adevărat, nu aş putea să vă contrazic în acest sens. Dar şi în România nu poţi să pui şi nu trebuie să pui un jandarm din 100 în 100 de metri. Există mijloace moderne de supraveghere şi există posibilitatea de sancţionare mai dură a celor care sunt prinşi comiţând fapte de acest gen.
Reporter: În sală, vorbind despre dreptul la proprietate care nu poate împiedica dezvoltarea României, ne dădeaţi un exemplu, acela cu exproprierile de pe autostradă. Asta nu contravine cumva sau v-aţi gândit că există..., pot fi practic obligaţi proprietarii de terenuri care stau în calea autostrăzilor, de exemplu, să renunţe la ele. Cum v-aţi gândit să…?
Victor Ponta: Dar dvs cum credeţi că s-au construit toate autostrăzile spre care ne uităm în Occident? Era cineva proprietar acolo, a fost expropriat şi despăgubit. Vorbim de irigaţii acum, vorbim de faptul că există mari exploatări agricole care au în mijloc, aşa, o fâşie, de 100 de metri lungime şi 30 de metri, că nu vrea proprietarul respectiv, vrea să-şi pună el acolo... Vorbim de lucruri raţionale şi care ajută la dezvoltarea noastră ca ţară. Nimeni… Toate drepturile importante trebuie garantate, niciun drept nu poate fi folosit în mod abuziv.
Reporter: Bun, cum îl ajută pe fermier, de exemplu, are câteva hectare, iar prin acele hectare trece această autostradă, el cum se duce, trebuie să..., mă rog, comunicarea, vrea să semene, vrea să cultive, să recolteze. El are toată proprietatea lui segmentată în două de această autostradă.
Victor Ponta: Atunci nu mai face.
Reporter: Asta întreb.
Victor Ponta: E simplu. Asta spuneam şi înăuntru: suntem campioni mondiali la a găsi motive de ce să nu facem. Eu vreau să...
Reporter: Şi cum…?
Victor Ponta: Simplu, o să facem.
Reporter: Adică îi obligaţi?
Victor Ponta: Exproprierea presupune lipsa acordului proprietarului, că altfel nu mai e nevoie să fie expropriat, dar putem să avem nişte proceduri clare care să evite orice fel de abuz, dar, în acelaşi timp, să nu împiedice. Ştiţi că autostrada Bucureşti-Constanţa a întârziat patru ani din cauza exproprierilor? Patru ani de zile a întârziat. Vreţi să numărăm câţi oameni au murit între timp în accidente? Vreţi să calculăm pierderile economice pentru România? E simplu aici. E uşor să spui de ce să nu faci. Eu sunt prim-ministru ca să spun cum facem, nu de ce să nu facem.
Reporter: Vă întrebam, pentru că la ultima şedinţă de guvern nu a mai fost briefing. Va deveni o obişnuinţă sau a fost o excepţie, o întâmplare?
Victor Ponta: Depinde, de la caz la caz.
Reporter: De ce anume? De ce anume aţi schimbat regula aceasta, de briefing după fiecare şedinţă?
Victor Ponta: Pentru că atunci când... E o chestiune de comunicare.
Reporter: Aveţi astăzi pe ordinea de zi şi proiectul pentru aprobarea memorandumului dintre România şi Rompetrol? L-aţi scos la un moment dat...
Victor Ponta: Da, da. Astăzi este. Astăzi aprobăm proiectul de lege şi îl trimitem la Parlament. Pentru că este important să soluţionăm un litigiu care există de foarte mulţi ani. După cum aţi văzut ieri, s-a dat şi o decizie internaţională. Dl Patriciu ne ceruse vreo 180 de milioane statului român şi a pierdut, din fericire - pentru noi din fericire, din nefericire pentru creditorii domniei sale, care sperau să mai ia nişte bani -, însă e important pentru Guvern şi pentru statul român să avem o predictibilitate legată de funcţionarea rafinăriei de la Năvodari, să continue investiţiile de mediu şi de dezvoltare ale companiei KazMunaiGaz şi să avem acel fond de investiţii de un miliard de dolari, adus de către compania kazahă. Un miliard de dolari investiţi în România în perioada următoare e un lucru foarte bun, decât să stăm să ne judecăm prin tot felul de instanţe. Eu vreau să văd bani investiţi în România, că procese şi certuri am tot văzut în ultimul timp.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
