Noul ţar al fondurilor europene, Leonard Orban, 50 de ani, şi care timp de trei ani şi jumătate a fost primul comisar al României la Bruxelles, face, abia instalat în funcţia de ministru, un pariu enorm: va lua până la finele anului 2012 de la UE patru miliarde de euro, 20% din totalul fondurilor structurale alocate, în condiţiile în care, la aproape cinci ani de la integrare, România nu a fost capabilă să absoarbă definitiv decât 725 mil. euro, adică 3,7% din fonduri.
Dacă nu voi fi lăsat să mişc lucrurile, îmi voi da demisia, a spus Orban, duminică dimineaţă, la emisiunea "După 20 de ani", de la ProTv. El a recunoscut că a primit oferta de a fi ministru şi de a se înhăma la un proces extrem de birocratic de la preşedintele Traian Băsescu, căruia i-a fost consilier pe probleme europene.
Din momentul negocierii intrării în UE, fiecare guvern şi-a pus speranţele în miliardele de euro de la Uniunea Europeană. Dar rezultatele au fost catastrofale şi, de-a lungul timpului, niciun ministru nu a plătit pentru acest lucru, că nu a reuşit să absoarbă aceşti bani care sunt "gratis".
În condiţiile tensiunilor externe actuale şi a unor investitori care fug unde văd cu ochii, Guvernul este obligat să mărească rata de absorbţie a fondurilor europene pentru a obţine şi a injecta bani în economie, pentru a avea creştere. În ultimii zece ani, creşterea economică a venit din investiţii străine, din împrumuturile luate atât de companii, cât şi de populaţie şi care acum s-au întors ca un bumerang împotriva lor, şi din cheltuielile statului peste veniturile strânse. În acest moment, deficitele externe ale tuturor statelor sunt extrem de greu de finanţat, iar costul s-a triplat şi de aceea toate guvernele trebuie să taie din cheltuieli şi, implicit, va fi afectat nivelul de trai.
În ultimii trei ani, economia românească a fost susţinută să rămână la suprafaţă de împrumuturile externe de peste 20 mld. euro. În condiţiile unei creşteri economice anemice, aceste împrumuturi externe încep să apese tot mai mult finanţele statului. De aceea, FMI, principalul creditor al României, presează spre reducerea deficitelor publice. Dacă pieţele externe vor fi la fel de nervoase ca în ultimele săptămâni, Guvernul s-ar putea să ia în considerare şi varianta unui deficit zero, pentru că, pur şi simplu, nu va avea de unde să se împrumute.
Amânarea de trei ani a restructurării întreprinderilor de stat cu pierderi (care au un minus de aproape un miliard de euro pe an), plus lipsa privatizărilor, la care se adaugă mimarea reformei administraţiei, lovesc, zi de zi, în bugetul general al statului. Pierderile se adună, dar, în acelaşi timp, se taie şi banii pentru investiţii şi se acumulează datorii.
Nici până în acest moment, guvernul Boc nu a anunţat public principalii parametri macroeconomici pentru anul viitor, indicatori care sunt aşteptaţi de toţi jucătorii din businessul privat. Reprezentanţii guvernului justifică acest lucru prin faptul că trebuie să aştepte misiunea FMI care va veni la finalul lunii octombrie.
Între timp, ca o ironie, guvernul Boc îşi ia din nou angajamentul să restructureze şi să privatizeze companiile din energie, până la mijlocul lui 2012, care este un an electoral când, de obicei, guvernul nu face nimic pentru că este ocupat cu campania electorală.
Managementul privat la companiile de stat a fost aruncat spre începutul anului viitor, iar guvernul a scos o parte dintre companiile şi regiile propuse spre restructurare din lista FMI, lăsându-le ca acum. În acest timp, riscul de ţară al României, adică preţul pe care îl plăteşte un investitor ca să-şi asigure banii investiţi aici în caz de "default", a crescut la 478 de puncte (trebuie să plăteşti 478.000 de euro ca să asiguri 10 mil. euro) faţă de 353 de puncte acum o lună şi 230 acum trei luni.
Asta înseamnă că România se împrumută mai scump, atât la nivel de stat, cât şi la nivel privat. Asta înseamnă, de asemenea, un nivel al dobânzii de la care încep discuţiile de peste 6%. În aceste condiţii în care, practic, costul împrumuturilor externe s-a dublat, România nu are ca alternativă decât fondurile europene pentru a avea banii necesari atât suprevieţuirii, cât şi dezvoltării.
În joc sunt 20 mld. euro fonduri structurale pentru următorii cinci ani, iar dacă cei care sunt la putere vor reuşi să atragă măcar jumătate, atunci România va evita o recesiune economică de lungă durată.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
