Curtea Constituţională a luat 534 de hotărâri în 2013, dintre care 21 au fost decizii de neconstituţionalitate, iar alte 397 de sesizări urmează să fie soluţionate în 2014.
În anul care se încheie au fost trimise Curţii Constituţionale 852 de sesizări, dintre care 828 au fost excepţii de neconstituţionalitate invocate în cadrul unor procese. Cele mai multe sesizări trimise Curţii Constituţionale au fost de la Curtea de Apel Bucureşti, formulate în 116 dosare, de la Tribunalul Bucureşti, din 93 de cauze şi de la Tribunalul Iaşi, care a transmis 35 de sesizări.
O astfel de sesizare, ridicată în cadrul unui proces, a vizat articolul 125 din Codul Penal, prin care a fost înlăturată prescripţia răspunderii penale pentru omor, omor calificat, omor deosebit de grav şi infracţiuni intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei, inclusiv pentru cele în legătură cu care nu s-a împlinit termenul de prescripţie la data intrării în vigoare a legii, respectiv martie 2012.
În prima jumătate a lunii decembrie, Curtea Constituţională a decis, cu majoritate de voturi, că articolul din Codul Penal este constituţional, astfel că cei care au comis fapte grave, cum sunt crimele, nu vor putea scăpa de cercetare, judecare şi în final condamnare.
Sesizarea a fost în atenţia publică întrucât unul dintre subiectele importante din acest an i-a adus în prim plan pe torţionari. Preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, spunea, după anunţarea deciziei, că torţionarilor nu li se aplică prescripţia pentru infracţiunile comise.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost şi în atenţia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, care a transmis Curţii Constituţionale un punct de vedere în care a arătat necesitatea acestei imprescriptibilităţi pentru fapte de genocid, crime contra umanităţii şi de război, menţionând că societatea caută în continuare adevărul cu privire la crimele comise în decembrie 1989.
O eventuală admitere a excepţiei privind imprescriptibilitatea unor fapte penale ar fi dus la închiderea celor două dosare în care Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îi cercetează pentru genocid pe torţionarii Alexandru Vişinescu, comandantul Penitenciarul Râmnicu Sărat din 1956 până în 1963, şi Ioan Ficior, care a condus Colonia de muncă Periprava în perioada 1958-1963. Cei doi torţionari sunt acuzaţi că i-au supus pe deţinuţii politici la rele tratamente, bătăi şi alte violenţe, i-au lipsit de hrană, medicamente şi asistenţă medicală.
Conform certificatelor oficiale de deces, în perioada în care la conducerea coloniei de muncă s-a aflat colonelul (r) Ioan Ficior, la Periprava au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor, anul cu cele mai multe decese fiind 1960, când au fost înregistrate 53.
Alexandru Vişinescu a fost ultimul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat. În cei şapte ani în care la comanda penitenciarului a fost Vişinescu, la Râmnicu Sărat au murit Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu şi Mihail Romniceanu, din motive de colaps cardiovascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv, în documentele de constatare a decesului fiind consemnate şi semnele vizibile ale malnutriţiei.
Noul Cod al insolvenţei, promovat printr-o ordonanţă de urgenţă, declarat integral neconstituţional
O reglementare a Executivului care a ajuns pe masa judecătorilor de la Curtea Constituţională a fost Ordonanţa de urgenţă privind insolvenţa, declarată neconstituţională în 29 octombrie.
Guvernul a promovat Codul insolvenţei printr-o ordonanţă de urgenţă, hotărând că noile prevederi vor fi aplicate din 25 octombrie, inclusiv procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare. Aceeaşi ordonanţă includea un paragraf distinct legat de domeniul audio-vizualului şi care prevedea că, în cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare, se suspendă licenţa audiovizuală cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Cele două prevederi au fost contestate de Avocatul Poporului, iar judecătorii CC au admis excepţia de neconstituţionalitate şi, mai mult, au constatat că întreaga ordonanţă este neconstituţională, Guvernul fiind astfel obligat să propună un nou proiect, promovat ca lege, nu ca ordonanţă de urgenţă.
Oficialii Curţii susţineau că, din dezbaterile referitoare la excepţia ridicată, s-a mers la analizarea întregului actul normativ şi s-a constatat încălcarea articolului 115, alineatele 4 şi 6 din Constituţie, astfel că ordonanţa a fost declarată neconstituţională, în raport cu procedura de adoptare a ei şi cu respectarea dreptului la liberă exprimare.
"O sancţiune atât de importantă cum este aceea a suspendării licenţei audiovizuale, cu profunde implicaţii în ceea ce priveşte situaţia economică a persoanei juridice aflate în insolvenţă, precum şi cu consecinţe indirecte, dar cuantificabile, în ceea ce priveşte dreptul la informaţie şi libertatea de exprimare, nu poate fi reglementată la nivel de bază prin acte cu caracter normativ ale CNA, care sunt acte cu caracter infralegal", explica CC decizia luată.
Hotărârea Curţii Constituţionale a fost criticată de premierul Victor Ponta, care acuza instituţia că sprijină evaziunea fiscală şi nu lasă Guvernul să combată acest fenomen, afirmând despre actuala lege a insolvenţei că încurajează companiile să nu plătească taxele.
În decembrie, Guvernul a transmis Parlamentului, de această dată sub forma unui proiect de lege, noul Cod al insolvenţei, care nu mai prevede că procedura va fi aplicată şi dosarelor de insolvenţă deja deschise şi care nu mai include un paragraf distinct legat de insolvenţa în audio-vizual. Celelalte reguli sunt păstrate din ordonanţa de urgenţă iniţiată în octombrie.
Modificările la Legea referendumului, dezbătute de Curtea Constituţională de mai multe ori în 2013
La fel ca şi referendumul în sine, legea care îl reglementează a iscat mai multe discuţii în spaţiul public. Acestea nu s-au limitat la simple dezbateri, ci au ajuns să fie analizate şi de judecătorii constituţionali.
Într-una dintre aceste situaţii, Curtea Constituţională a stabilit, în 26 iunie, că modificarea Legii referendumului prin care se reduce la 30 la sută pragul prezenţei la vot este constituţională în măsura în care nu se aplică în cazul consultărilor cetăţenilor, prin vor, organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a actului normativ.
În motivarea deciziei, judecătorii constituţionali arătau că există o "instabilitate" în legislaţia românească în materie de alegeri, dar şi de referendum. De asemenea, Curtea constata că în acest an a fost declanşată procedura de revizuire a Constituţiei, dar şi că în aceeaşi perioadă se află în curs procedura referendumului cu privire la probleme de interes naţional, declanşat de preşedintele României.
La mai puţin de cinci luni, Curtea Constituţională avea să se pronunţe din nou pe această lege, după ce preşedintele Traian Băsescu a făcut o sesizare în acest sens. Şeful statului susţinea că legea ar trebui să prevadă că pentru validarea referendumului este necesar un cvorum de 50 la sută plus unu, şi nu 30 la sută.
Curtea Constituţională respingea, în 14 noiembrie, cu majoritate de voturi, sesizarea preşedintelui în cazul Legii referendumului, motivarea deciziei fiind publicată în 4 decembrie, în Monitorul Oficial. Preşedintele, care anunţase că va ţine legea zece zile, atât cât prevede Constituţia ca termen maxim, promulga actul normativ în 14 decembrie, cu câteva minute înainte de miezul nopţii.
Legea în noua formă, care prevede că pentru validarea referendumului este necesar un cvorum de 30 la sută, a fost publicată în 16 decembrie în Monitorul Oficial, împreună cu decretul de promulgare, însă aplicarea prevederilor acestei legi pentru revizuirea Constituţiei devine imposibilă la alegerile prezidenţiale.
Noi reglementări privind pensiile şi domeniul sănătăţii, în atenţia Curţii Constituţionale
În 12 martie, Curtea Constituţională s-a pronunţat privire la un articol din Legea reformei în domeniul sănătăţii. Judecătorii decideau atunci că este neconstituţional articolul din lege referitor la stabilirea unei contribuţii lunare a persoanei asigurate cumulată cu cea datorată din veniturile provenite din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende, dobânzi şi drepturi de proprietate.
Cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, ridicată într-un dosar înregistrat în 2011 la Tribunalul Bucureşti, şi a constatat că dispoziţiile articolului 257 alineatul 2 litera e) din Legea 95/2006, în redactarea de la data intrării în vigoare a acestora şi până la modificările ce au fost aduse prin OUG 93/2008, sunt neconstituţionale, în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuţii cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual sau într-o formă de asociere şi din alte venituri impozabile.
O altă prevedere din domeniul sănătăţii care a ajuns în atenţia Curţii Constituţionale în 2013 a fost cea privind taxa clawback, contestată în nenumărate rânduri de producătorii şi importatorii de medicamente, care o considerată incorectă, nesustenabilă, cu efecte sociale grave, printre care restricţionarea accesului pacienţilor la tratament farmaceutic cu preţuri accesibile.
În 5 februarie, Curtea Constituţională stabilea că OUG 77/2011 este parţial neconstituţională, întrucât se aplică o dublă impozitare pe medicamente, respectiv că este inclusă TVA în baza de impozitare a taxei clawback. Judecătorii constituţionali motivau decizia prin faptul că această contribuţie trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra preţului în sine al medicamentelor, ci şi asupra taxei pe valoare adăugată aplicată preţului medicamentelor, "ceea ce echivalează cu un impozit la impozit".
Modificări şi completări aduse, la începutul anului 2013, Legii sistemului unitar de pensii, prin care se stabilea un indice de corecţie de 1,06 la sută şi pentru punctajele medii anuale calculate pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis din ianuarie 2011, au fost şi ele declarate neconstituţionale.
În 29 octombrie, Curtea Constituţională admitea o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului III, alineatele 2 şi 3 din OUG 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii sistemului unitar de pensii, apreciind că acestea încalcă principiul neretroactivităţii legii civile.
În urma deciziei, dispoziţiile contestate se aplică doar persoanelor al căror drept la pensie a fost deschis după data intrării în vigoare a OUG 1/2013, respectiv 23 ianuarie 2013. Astfel, pentru pensiile din 1 ianuarie 2011 şi până la 23 ianuarie 2013 se aplică dispoziţiile articolului 170 din Legea 263/2013, care prevede că "pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual (...) se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată".
Ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, preciza că peste 200.000 de pensii vor fi recalculate în urma deciziei Curţii Constituţionale. Câmpeanu menţiona însă că această măsură ar putea produce inechităţi, întrucât ar rezulta coeficienţi mai mari în anii 2011 şi 2012.
Guvernul aviza, în 18 decembrie, prin ordonanţă de urgenţă, recalcularea celor peste 200.000 de pensii, respectiv cele din perioada 2011- ianuarie 2013, sumele calculate în plus urmând să fie achitate începând de anul viitor.
Decizii ale Curţii Constituţionale cu efecte economice
Judecătorii constituţionali s-au pronunţat în 2013 pe mai multe sesizări cu privire la buget sau aspecte economice. Printre sesizările care au intrat în discuţia Curţii Constituţionale este şi cea privind Legea de aprobare a Memorandumului de înţelegere cu Rompetrolul.
Judecătorii CC s-au pronunţat în 21 noiembrie cu privire Memorandum, după ce preşedintele Traian Băsescu a formulat, cu o aproximativ o lună mai devreme, o sesizate în acest sens. Şeful statului arăta în sesizare că legea are ca obiect aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român, în calitate de proprietar al acţiunilor deţinute în cadrul SC Rompetrol Rafinare SA şi The Rompetrol Group NV.
Prin Memorandum, The Rompetrol Group NV se angaja să cumpere un pachet minoritar de acţiuni, reprezentând 26,6959 la sută, din capitalul social al "Rompetrol Rafinare" SA, deţinut de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), în schimbul a 200 de milioane de dolari. Pentru implementarea tranzacţiei, OPSPI trebuia să facă demersurile necesare pentru ca toate procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi măsurile administrative iniţiate împotriva Rompetrol Rafinare să înceteze.
Preşedintele arăta în sesizare că înţelegerea dintre cele două părţi prevede obligaţii în sarcina statului român, precum renunţarea la anumite litigii şi la unele măsuri provizorii, în timp ce pentru persoana juridică privată se impune participarea la o privatizare ulterioară şi realizarea unor investiţii, toate aceste obligaţii fiind însă stabilite fără vreo sancţiune juridică.
Judecătorii constituţionali au admis sesizarea preşedintelui şi au declarat neconstituţională legea de aprobare a Memorandumului.
Premierul Victor Ponta susţinea că declararea legii mai întâi ca fiind constituţională, în iunie, apoi neconstituţională, în noiembrie, este un semnal prost pentru investitori. În opinia premierului, locurile de muncă ale celor de la Rompetrol şi veniturile la buget sunt puse în pericol de o bătălie politică pe care preşedintele ţării o dă cu Guvernul şi cu Parlamentul, afectând viaţa a mii de oameni. Ponta sublinia că preşedintele Traian Băsescu atacă de multe ori la Curte, "cu sau fără sens", proiectele Guvernului, până "reuşeşte să le declare neconstituţionale".
Prevederi din Statutul parlamentarilor - de trei ori în atenţia Curţii Constituţionale
Legea pentru modificarea şi completarea Statutului deputaţilor şi al senatorilor a fost adoptată de cele două Camere ale Parlamentului în şedinţa comună din 22 ianuarie şi trimisă la promulgare în 24 ianuarie.
În 4 februarie, preşedintele Traian Băsescu trimitea Parlamentului o cerere de reexaminare a Statutului parlamentarilor, invocând, printre altele, faptul că acesta vine în contradicţie cu recomandările din Raportul MCV şi propunând dezbatere publică asupra proiectului. În cerere se arăta că legea trimisă spre promulgare are ca obiect de reglementare completarea şi modificarea Statutului deputaţilor şi al senatorilor, în special în ceea ce priveşte incompatibilităţile, conflictele de interese şi imunitatea parlamentarilor.
"Printre cazurile de încetare a mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii, prevăzute la articolul I, pct. 3 din noua lege, nu este inclusă situaţia prin care se constată incompatibilitatea printr-un raport al Agenţiei Naţionale de Integritate, necontestat la instanţele judecătoreşti. Practic, datorită textului de lege ambiguu, se poate ajunge la situaţia în care un parlamentar aflat în stare de incompatibilitate constatată de Agenţia Naţională de Integritate, refuză să notifice Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate şi îşi continuă exercitarea mandatului. De aceea, considerăm că o asemenea opţiune a legiuitorului lipseşte de conţinut activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate", scria preşedintele în cerere.
Şeful statului mai arăta că, în ceea ce priveşte procedura declarării incompatibilităţii, reglementată la articolul I, punctul 11 din noua lege, este prevăzută derularea unor verificări în paralel celor ale Agenţiei Naţionale de Integritate, întrucât starea de incompatibilitate se constată printr-o hotărâre a plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul în cauză, în urma întocmirii unui raport de către comisia ce are în competenţă analizarea situaţiilor de incompatibilitate.
"În virtutea importanţei statutului de parlamentar, apreciem că deputaţii şi senatorii au obligaţia să demonstreze că îndeplinesc standarde ridicate de integritate, iar recomandările Comisiei potrivit cărora «credibilitatea Parlamentului ar avea de câştigat de pe urma unor proceduri mai clare de gestionare a dosarelor în care parlamentarii fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate sau al unor acuzaţii de corupţie» şi că este «important să se clarifice faptul că Agenţia Naţională de Integritate rămâne singura autoritate însărcinată cu verificarea potenţialelor incompatibilităţi ale funcţionarilor aleşi şi numiţi», trebuie implementate", nota preşedintele în cerere.
În ceea ce priveşte conflictul de interese, legea trimisă atunci la promulgare prevedea la articolul I, punctul 14, că se sancţionează disciplinar deputatul sau senatorul aflat în conflict de interese, constatat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
"Practic, se va ajunge din nou la situaţia mai sus arătată, în care va fi lipsit de efecte raportul Agenţiei Naţionale de Integritate care nu este confirmat de o hotărâre judecătorească întrucât nu a fost contestat. Considerăm că se impune clarificarea acestei situaţii, astfel încât să fie eliminate articolele echivoce şi să se creeze un cadru juridic corelat cu celelalte acte normative în materie şi adecvat asigurării integrităţii în sectorul public", mai scria Traian Băsescu în cerere.
Comisia Europeană solicita, în Raportul MCV privind România, ca parlamentarii incompatibili să demisioneze, iar celor care sunt anchetaţi penal să le fie ridicată imunitatea.
În 13 februarie plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului adopta Raportul la cererea de reeaxaminare a Statutului parlamentarilor, trimisă de şeful statului. Astfel, potrivit modificărilor aduse atunci, parlamentarii în cazul cărora Agenţia Naţională de Integritate emite o decizie de incompatibilitate urmau să îşi piardă mandatul chiar şi în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, dacă nu vor ataca în instanţă decizia ANI în termen de 45 de zile, faţă de 15 zile, aşa cum era prevăzut anterior.
O zi mai târziu, PDL şi PPDD sesizau Curtea Constituţională în cazul Statutului parlamentarilor, arătând că modificările aduse încalcă articolul 16 din Constituţie, care prevede că în România nu există privilegii, că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi nimeni nu este deasupra legii. Potrivit contestatarilor, prin introducerea termenului de 45 de zile în cazul parlamentarilor, se creează o diferenţiere faţă de celelalte categorii de persoane cu funcţii publice care sunt supuse controlului ANI şi care sunt în continuare sub incidenţa unui termen de 15 zile.
În 27 februarie, Curtea Constituţională admitea, cu majoritate de voturi, sesizarea de neconstituţionalitate, Statutul fiind astfel întors la Parlament, pentru a fi pus în acord cu decizia CC.
Atunci au fost declarate neconstituţionale articolul referitoare la termenul de 45 de zile în care deputatul sau senatorul poate contesta la instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate privind incompatibilitatea şi articolul care stabilea că parlamentarii aflaţi în conflict de interese vor fi sancţionaţi disciplinar cu interzicerea participării la lucrările Camerei din care fac parte pe o perioadă de cel mult şase luni, dacă nu vor contesta raportul la instanţa de contencios administrativ în 45 de zile de la data luării la cunoştinţă a raportului ANI.
Curtea Constituţională arăta în motivarea deciziei că majorarea la 45 de zile a termenului în care parlamentarii pot contesta raportul de incompatibilitate nu este justificată, deşi statutul constituţional şi legal al acestora, ca reprezentanţi ai poporului, este diferit de statutul funcţionarilor publici şi al celorlalţi cetăţeni.
Judecătorii constituţionali notau că, în cauză, situaţia deputaţilor şi a senatorilor, din punct de vedere al scopului Legii 176/2010, este aceeaşi cu a celorlalte categorii de demnitari şi funcţionari publici cărora legea li se aplică şi, în consecinţă, instituirea unui tratament procedural diferit în ceea ce îi priveşte are caracter discriminatoriu.
Curtea Constituţională aprecia, de asemenea, că prevederea potrivit căreia parlamentarul aflat în conflict de interese se sancţionează disciplinar cu interzicerea participării la lucrările Camerei din care face parte pe o perioadă de cel mult şase luni este neconstituţională deoarece aceasta este o îndatorire de esenţa mandatului parlamentar.
Modificările aduse pentru a pune în acord legea cu decizia Curţii Constituţionale din februarie au fost adoptate în 20 martie, fiind schimbate atât termenul în care parlamentarii găsiţi incompatibili pot contesta raportul, de la 45 de zile la 15 zile, cum prevede legea ANI, cât şi perioada de şase luni în care se interzice unui parlamentar aflat în conflict de interese să participe la şedinţe, aceasta fiind stabilită la 30 de zile.
Parlamentarii au introdus însă atunci şi o prevedere potrivit căreia orice dispoziţie contrară acestei legi se abrogă.
În 21 martie, PDL sesiza din nou Curtea Constituţională în cazul Statutului deputaţilor şi senatorilor, arătând că Parlamentul a menţinut soluţia sancţionării disciplinare pentru parlamentarii aflat în conflict de interese, reducând doar pedeapsa de la şase luni la o lună. PDL mai arată că unele dispoziţii din ultima formă a Statutului parlamentarilor au fost introduse după ce Curtea a stabilit că acestea sunt neconstituţionale, referirea fiind făcută cu privire la menţionea abrogării oricăror prevederi legislative contrare textului proiectului de lege.
A doua sesizare a PDL privind Statutul parlamentarilor a fost admisă în 3 aprilie de Curtea Constituţională, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea suspendării de la lucrările Parlamentului a aleşilor aflaţi în conflict de interese.
Parlamentarii au făcut din nou modificări pentru a pune în acord legea cu decizia judecătorilor constituţionali. Noile prevederi au fost adoptate în 17 aprilie şi trimise spre promulgare preşedintelui două zile mai târziu.
Prevederea declarată neconstituţională a fost modificată, stabilindu-se ca parlamentarii aflaţi în conflict de interese să fie sancţionaţi cu diminuarea cu 10 la sută a indemnizaţiei pe o perioadă de maximum trei luni.
În 26 aprilie, Curtea Constituţională era din nou sesizată în cazul Statutului parlamentarilor, de această dată de către şeful statului.
Trei luni mai târziu, la 19 iunie, Curtea Constituţională hotăra că dispoziţiile articolului I punctele 18 şi 19 din legea aflată la promulgare sunt neconstituţionale. Primul dintre puncte prevedea modificarea articolului 24 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Potrivit modificărilor propuse, cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului ar fi urmat să fie adresată de către ministrul Justiţiei preşedintelui Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, pentru a fi supusă aprobării plenului Camerei. Cererea trebuia să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei.
Tot articolul 1, punctul 18, declarat neconstituţional, stabilea că preşedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce, de îndată, cererea la cunoştinţa Biroului Permanent, care o trimite Comisiei ce are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea, pentru a întocmi un raport în termen de cel mult trei zile. Potrivit modificărilor declarate neconstituţionale, raportul Comisiei urma să facă referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate.
Magistraţii de la Curtea Constituţională stabileau atunci că este neconstituţional şi punctul 19 al articolului 1, prin care se introducea articolului 24² în Legea 96/2006, cu următorul cuprins: "(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizează Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unei fapte penale care are legătură cu exercitarea mandatului unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau de senator, în temeiul articolului 109 din Constituţia României, republicată. Sesizarea trebuie să conţină motivele concrete, legale şi temeinice care justifică începerea urmăririi penale.(…) (4) Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate; acesta se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi. (…)»".
În motivarea deciziei din 19 iunie, CC arăta că modul de redactare a dispoziţiilor criticate, şi anume referirea, întărită prin repetiţie, la "motive temeinice", conduce la interpretarea potrivit căreia Camerele sesizate cu astfel de cereri realizează mai mult decât o apreciere a seriozităţii şi loialităţii măsurii în cauză, interferând nepermis cu activitatea specifică instanţelor de judecată, singurele în măsură să se pronunţe asupra calificării juridice sau a temeiniciei imputaţiei.
Plenul reunit al Senatului şi Camerei Deputaţilor adopta, în iulie, în sesiune extraordinară, proiectul de modificare a Statutului deputaţilor şi senatorilor, pus în acord cu decizia Curţii Constituţionale. Legea, în forma adoptată în iulie, era promulgată, câteva zile mai târziu, de preşedintele Traian Băsescu.
Conflicte juridice de natură constituţională
Curtea Constituţională a primit în 2013 sesizări şi cu privire la conflicte juridice de natură constituţională între autorităţile statului.
În 17 aprilie, Curtea Constituţională era sesizată să soluţioneze un conflict de natură constituţională între autoritatea judecătoarească şi puterea executivă, în cazul modificării de către Guvern a procedurii de numire a judecătorului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Consiliul Superior al Magistraturii reclama la Curtea Constituţională că, prin schimbarea de către Guvern a mecanismului de numire a judecătorului român la CEDO, prin ordonanţă de urgenţă, s-a adus atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, "în condiţiile în care a fost vidată de substanţă o atribuţie fundamentală a Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei".
Guvernul adoptase, la sfârşitul lunii martie, o ordonanţă de urgenţă care reglementa, prin modificarea unei alte ordonanţe, procedura de selectare a judecătorului care va lucra din partea României la CEDO. Noua ordonanţă stabilea înfiinţarea unei comisii interinstituţionale care să gestioneze procesul de selecţie, fiind formată din ministrul Justiţiei, ministrul Afacerilor Externe, agentul guvernamental pentru CEDO din cadrul MAE, directorul Direcţiei Afaceri Europene din MJ, un membru al CSM, un judecător al ICCJ, Avocatul Poporului, un cadru didactic universitar de competenţă recunoscută.
Executivul justifica urgenţa actului normativ prin faptul că, la 16 decembrie, înceta mandatul actualului judecător din partea României, iar Secretariatul General al Consiliului Europei a solicitat României să prezinte candidaţii până la 26 iulie 2013.
La jumătatea lunii aprilie, premierul îi solicita Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională pentru a clarifica cine anume are atribuţia propunerii judecătorului României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv o comisie guvernamentală sau Consiliul Superior al Magistraturii.
Curtea Constituţională hotăra, în 9 mai, cu majoritate de voturi, că Guvernul propune candidaţii la funcţia de judecător la CEDO din partea României, respingând cererea CSM privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a ales-o, în 2 octombrie, pe Iulia Motoc pentru funcţia de judecător la CEDO, dintre cele trei propuneri înainte de România. Motoc l-a înlocuit pe judecătorul Corneliu Bîrsan, al cărui mandat la CEDO a încetat la 16 decembrie.
La sfârşitul lunii octombrie, CSM sesiza din nou Curtea Constituţională în cazul unui conflict juridic de natură constituţională, de această dată pentru refuzului Senatului de a decide demiterea din funcţie a lui Daniel Akos Mora, în urma unei hotărâri definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind incompatibilitea acestuia.
Membrii Comisiei juridice din Senat stabileau, în 16 octombrie, în unanimitate, că solicitarea Agenţiei Naţionale de Integritate adresată Senatului privind constatarea demiterii de drept din calitatea de senator a lui Daniel Mora (PNL) nu este de competenţa acestei Camere, întrucât fapta nu este din mandatul de senator, ci din perioada în care a fost consilier judeţean de Mureş.
În 13 noiembrie, judecătorii constituţionali constatau existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între ICCJ şi Senat, prin omisiunea forului legislativ de a finaliza procedura parlamentară cu privire la cazul senatorului Daniel Mora. CC stabilea că Senatul trebuie să decidă în legătură cu mandatul parlamentarului.
Judecătorii Curţii Constituţionale arătau, în motivarea deciziei, că procedura parlamentară a fost blocată la nivelul conducerii Senatului. "Neasumarea competenţei în a decide în acest caz şi refuzul autorităţii legiuitoare - Senatul de a îndeplini o obligaţie constituţională, legală şi regulamentară generează conflictul juridic de natură constituţională", notau judecătorii constituţionali.
Curtea Constituţională mai arăta că Parlamentul trebuie să opereze o modificare a legii privind integritatea, înainte de a lua o decizie asupra încetării sau menţinerii mandatului acestuia, pentru a clarifica ambiguităţile legii. Judecătorii constituţionali semnalau faptul că în Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, prevederile legale sunt de natură a crea o confuzie asupra aplicării interdicţiilor de a mai ocupa funcţii publice.
Astfel, CC susţinea că articolul 25, alineatul 2 a generat o interpretare divergentă faţă de cazurile în care se aplică prevederea legală în cazul constatării unei incompatibilităţi. "Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului", prevede textul invocat de CC.
Judecătorii mai sesizau faptul că din partea Comisiei juridice a Senatului a existat o interpretare "literal-gramaticală" potrivit căreia termenul "aceeaşi" instituit de legiuitor nu poate fi interpretat ca fiind sinonim cu "toate", legiuitorul evidenţiind tocmai identitatea funcţiei eligibile respective, anume prin folosirea sintagmei "nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie". Această interpretare se bazează pe diferenţa între funcţia de consilier judeţean şi cea de senator, astfel încât constatarea incompatibilităţii în funcţia de consilier judeţean ar genera interdicţia persoanei de a mai ocupa doar funcţia de consilier judeţean, nu şi pe cea de senator.
Pe de altă parte, CC prezenta interpretarea "sistematică-istorică", realizată de ICCJ, conform căreia, "odată constatată definitiv existenţa unei stări de incompatibilitate, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcţie de natura celei care a generat starea de incompatibilitate". Această interpretare are la bază argumentaţia potrivit căreia atât funcţia de consilier judeţean, cât şi cea de senator ar fi considerate "funcţii eligibile".
Decizia Curţii Constituţionale urmează să fie pusă în aplicare în 2014, Senatul fiind obligat să decidă asupra mandatului lui Daniel Mora.
Revocarea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, declarată neconstituţională
În 26 februarie, Cristi Vasilică Danileţ, judecător la Tribunalul Cluj, şi Alina Ghica, judecător la Curtea de Apel Bucureşti, au fost revocaţi din Consiliul Superior al Magistraturii, ca urmare a voturilor exprimate în acest sens în adunările generale ale judecătorilor.
Cei doi magistraţi au contestat deciziile în instanţă, solicitând anularea hotărârilor de revocare din CSM. Dosarul în care Cristi Danileţ a contestat hotărârea CSM din februarie s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul acestuia Curtea Constituţională constatând, în 4 aprilie, că a fost revocat neconstituţional.
Judecătorii constituţionali arătau atunci că membrii aleşi ai CSM îşi exercită atribuţiile constituţionale în baza unui mandat reprezentativ, şi nu a unui mandat imperativ. Mai mult, ei menţionau că, în activitatea individuală, membrul Consiliului trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, iar adunările generale ale instanţelor reprezentate de membrul ales al CSM nu pot pretinde acestuia îndeplinirea altor atribuţii decât cele stabilite prin lege.
După aproximativ trei luni de la revocarea din funcţie, Cristi Danileţ şi Alina Ghica reveneau în CSM.
Contestaţii la Curtea Constituţională din 2013 care vor fi luate în discuţie anul viitor
Judecătorii constituţionali au de soluţionat în 2014 aproape 400 de sesizări primite în acest an. Printre cele mai importante sesizări care vor fi analizate în 2014 se numără cele formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi PDL, privind modificările aduse Codului Penal, aprobate în 10 decembrie de Camera Deputaţilor. Acestea vor fi luate în discuţie de judecătorii Curţii Constituţionale în 15 ianuarie.
Decizia de sesizare a Curţii Constituţionale a fost luată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. "Efectul dispoziţiilor art. I pct. 5 şi ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011) constă, în principal, în restrângerea sferei de aplicare a tuturor normelor de incriminare care prevăd, ca subiect activ, persoana care are calitatea de «funcţionar public» sau «funcţionar» în sensul art. 147 din Codul penal sau calitatea de «funcţionar public» în accepţiunea art. 175 din noul Cod penal, excluzând incidenţa acestei categorii de norme de incriminare în cazul persoanelor exceptate de la dispoziţiile art. 147 din Codul penal şi art. 175 din noul Cod penal", arăta ICCJ.
PDL a depus la Curtea Constituţională două sesizări în legătură cu modificările adoptate în 10 decembrie de Camera Deputaţilor la Codul Penal, una vizând definirea funcţionarului public şi cealaltă referindu-se la conflictul de interese.
O altă sesizare ce urmează să fie dezbătută în 2014 este cea formulată de PDL în cazul proiectului legii descentralizării, adoptat în noiembrie prin asumarea răspunderii de către Guvern. Curtea ar fi trebuit să ia în discuţie în 11 decembrie sesizarea PDL, dar a decis să amâne cauza până pe 10 ianuarie 2014.
Potrivit unor surse oficiale, judecătorii constituţionali au primit în cazul acestei sesizări 4.000 de pagini de documente. Sesizarea a fost semnată de 70 de deputaţi democrat-liberali. "Sesizarea către Curtea Constituţională a României arată că, în opinia semnatarilor, legea privind descentralizarea unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale încalcă dispoziţiile constituţionale din articolul 1 (aliniate 1, 3, 4 şi 5), articolul 61 (aliniat 1), articolul 102 (aliniat 1), articolele 120-122, articolul 114 şi 136", potrivit PDL.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
