Politică

Cum să poată face Guvernul ceva pentru companiile private când el însuşi este un rătăcit prin ceaţă?

Cum să poată face Guvernul ceva pentru companiile...

Autor: Iulian Anghel

24.03.2013, 16:41 1212

Da, este încă neclar ce vrea să facă guvernarea (…) Cred că şi cei din sistemul bugetar sunt interesaţi ca domeniul privat să meargă bine, pentru că în fond salarizarea lor, finanţarea instituţiilor publice, bugetare, la care lucrează depinde de bugetul de stat alimentat până la urmă de acest sector". Declaraţia îi aparţine liderului PNL Crin Antonescu (făcută la emisiunea “După 20 de ani” de la PROTV). La aproape un an de la căderea Guvernului Ungureanu, după ani de zile în care liderii USL s-au pregătit pentru preluarea puterii, constatăm că, de fapt, nu prea ştim (ştiu) ce vrem (vor). Dar, înainte de a prelua puterea, susţineau că ştiu exact de este de făcut.

“Statul nu poate interveni pentru companiile private”. Aşa susţinea recent premierul Victor Ponta uitându-se la situaţia “absolut revoltătoare” cum o numeşte el de la Mechel unde încă 1.200 de oameni au fost trimişi în ultima vreme acasă, iar foştii salariaţi au protestat zile întregi faţă de neplata salariilor compensatorii.

Pentru mediul de afaceri, venirea la putere a USL ar fi trebuit să aducă un suflu nou – pentru că aşa au promis liderii Uniunii în campania electorală. Dar nimic concret, la peste 10 luni de la instalarea la putere a USL, despre un sistem fiscal mai simplu care să încurajeze afacerile şi să conducă la noi angajări sau despre o adevărată restructurare a aparatului de stat. Pentru ca, una peste alta, premierul să vină să spună că nu poate face nimic în privinţa companiilor „100% private” (chiar dacă a spus-o într-un context mai îngust al situaţiei sociale de la Mechel), iar liderul politic cel mai bine plasat pentru a ajunge şef al statului să susţină că actul guvernării este în ceaţă.

Dacă statul nu se poate amesteca în afacerile private nici în situaţii “revoltătoare” ce face, în schimb, cu propriile-i companii?

O lectură în paralel a situaţiilor cu cei mai mari contribuabili la bugetul de stat şi cu cei mai mari datornici la acelaşi buget - în 2012 - oferă un răspuns complet: în top 10 datornici la buget de află 7 companii de stat (în frunte cu CNH şi CFR), iar în top 10 cei mai mari contribuabili, doar două entităţi româneşti (BNR şi Romgaz). Cei mai mari 10 contribuabili au adus statului venituri de 6,7 mld. euro, în 2012, iar cei mai mari 10 datornici “lipsuri” de 3,3 mld. euro – cât întreg deficitul bugetului de pensii pe un an. Adică ce aduc companiile private înghit companiile de stat. Iar premierul se plânge de pe margine: “Am cerut Ministerului Economiei şi Ministerului Justiţiei să vedem dacă putem găsi soluţii juridice - care să preîntâmpine situaţia absolut revoltătoare de la Mechel, unde statul nu are nicio posibilitate să intervină direct, dar unde o companie privată trebuie să fie obligată într-un fel sau altul sau să existe o responsabilitate chiar penală pentru conducătorii unei societăţi private care nu respectă nişte obligaţii".

În momentul în care se pregăteau să guverneze, partidele din USL au promis că vor avea o politică blândă faţă de mediul de afaceri – o promisiune raţională prin prisma realităţii că, dacă afacerile merg bine, bugetul consolidat câştigă mai mult, iar statul îşi poate realiza proiectele sociale. De asemenea, proiectul salubrizării companiilor de stat – prin introducerea managementului privat în baza ordonanţei de urgenţă 109/2011 privind guvernanţa corporatistă - ar fi urmat să continue în ritm accelerat.

Sunt peste 10 luni de la instalarea guvernului Ponta şi ambele promisiuni majore bat pasul pe loc. Nu sunt reglementări fiscale şi prietenoase noi pentru mediul de afaceri, nu sunt progrese de substanţă în instalarea managementului privat în companiile de stat, astfel încât ele, dacă nu revin imediat pe profit, măcar să nu mai producă pierderi uriaşe bugetului. Dimpotrivă. Managementul privat în companiile de stat devine din ce în ce mai evident o afacere de partid. Statul a cheltuit peste 1 milion de euro în procesul de recrutare a managerilor privaţi, dar firmele de recrutare se plâng că oamenii politici fac presiuni pentru a-şi impune proprii oameni. De altminteri chiar premierul a oferit un exemplu când, în septembrie anul trecut, şi-a instalat un apropiat - Traian Hălălai - în fruntea Eximbank, bancă de stat. Banca nu este pe lista firmelor care trebuie să instaleze un management privat în baza ordonanţei 109, dar ce poţi spune despre companiile în fruntea cărora au ajuns “manageri privaţi de partid”?

La Salrom, - Societatea Naţională a Sării – CIO-ul profesionist este este Aurel Bucur, membru PSD, impus la finele anului trecut la un ordin al ministerului de resort.

Şeful PSD Constanţa, Lucian Băluţ, a ajuns CIO-ul Administraţiei Porturilor Maritime – el este profesor universitar, dar nu are nici cea mai mică experienţă în management.

Un consilier local, Daniel Georgescu, a ajuns în vara trecută, directorul general al companiei Administraţia Canalelor Navigabile, la propunerea PSD Constanţa.

Taromul companie la care a fost instalat un management profesionist nu a scăpat cu una cu două, iar ministrul de resort de la acea vreme – spre finele anului trecut - Ovidiu Silaghi (PNL) şi-a impus omul în consiliul de administraţie, pe Valentin Macec care îi era şi consilier.

Compania Enegetică Oltenia beneficiază şi ea de un management privat prin rebotezarea lui Laurenţiu Ciurel, fost vicepreşedinte PSD Gorj, din director în CIO.

La Electrica Distribuţie Muntenia Nord se “recruteaz㔠de zor, dar, nu de mult, Darius Dumitru Meşca (PSD Ploieşti) a fost instalal director general.

Statul a cheltuit cu recrutarea “managementului privat” la Hidroelectrica 200.000 de euro, dar compania a intrat în insolvenţă în 2012, iar banii nu au fost recuperaţi.

“Enigma” care se numeşte Poşta Română, nu s-a aflat pe vreo o listă a companiilor care ar fi trebuit să introducă management profesionist, deşi ar fi trebuit să fie, potrivit ordonanţei 109. Aşa că Ion Smeeianu (de la PSD Brăila, instalat de actuala putere), continuă în funcţia de director general şi au mai fost aduşi Alexandru Petrescu (PSD Diaspora) în poziţia de director executiv de strategie şi dezvoltare şi Daniela Popa – apropiată ministrului Dan Nica - în cea de director executiv de exploatare.

Încă se recrutează pentru Transgaz, Romgaz, Transelectrica sau Complexul Energetic Hunedoara şi atunci se va vedea câţi “manageri de partid” vor fi chemaţi să pună pe picioare companiile de stat – pentru că din tot ceea ce s-a fâcut până acum în doar trei poziţii de CIO la stat – la Tarom, CFR şi Loteria Română - au fost instalaţi oameni asupra cărora nu planează suspiciuni că ar fi fost impuşi la presiune politică.

Cum restructurezi sectorul de stat cu oameni de partid? Dacă există pe această zonă atâtea presiuni şi neputinţe cum poţi spera ca Guvernul să-şi arunce ochii şi spre companiile private, cele care aduc şi cei mai mulţi bani la buget?

Şi preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta au vorbit în ultimele zile despre aderarea la zona euro şi de convergenţa reală ca factor determinant al succesului în zona euro - nu putem întra în euro cu o economie necompetitivă, cu companii de stat nerestructurate. Dar cum faci o economie competitivă în ansamblu când nici măcar pe zona companiilor de stat măsurile nu se văd, iar promisiunile din cammpaniea electorală pentru mediul de afaceri au fost uitate?

„Nu e clar ce vrea să facă acest guvern, deocamdată nu văd niciun impact pozitiv asupra economiei al guvernării actuale, nu văd nimic concret.”, afirma recent Violeta Ciurel, directorul general al Axa România parte a uneia dintre cele mai mari companii de asigurări din Europa – a cărei declaraţie a provocat explozia de sinceritate a lui Crin Antonescu.

Dacă îl întrebi pe economistul Aurelian Dochia, el va fi ceva mai indulgent şi va spune cum a mai făcut-o că rezultatele guvernării nu sunt palpabile pentru că a luat mult timp împărţirea posturilor în administraţie, guvern, zeci şi sute de autorităţi guvernamentale.

Dar tocmai aici este problema: guvernarea este ocupată nu cu economia, ci cu împărţiri de posturi la centru şi în companiile de stat unde sunt puse la bătaie toate pilele, pentru că nimănui nu-i strică 2.000 de euro net pe lună cât este indemnizaţia unui membru în Consiliul de administraţie al Tarom sau aiurea. Sau 10.000 de euro, dacă pila este puternică şi ajungi chiar CIO într-o companie de stat.

“Da, este încă neclar ce vrea să facă guvernarea”, spune Antonescu. Este neclar ce vrea să facă pentru alţii. Pentru că, pentru sine, se mişcă cu mult talent.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO