Politică

Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban: Noi coordonăm pe verticală, responsabilitatea controlului fondurilor europene este la autorităţile de management

Declaraţie şoc a lui Orban, pus în faţa eşecului AMPOSDRU:Nu sunt ministrul fondurilor europene

Leonard Orban: Eu am ştiut în momentul în care va fi desemnat un ministru pe această zonă că lui i se vor transfera succesele şi insuccesele în atragerea fondurilor, deşi responsabilităţile sale sunt limitate

Autor: Iulian Anghel

22.02.2012, 00:07 6494

Instalat în fruntea nou-creatului Minister al Afacerilor Europene cu scopul declarat de a atrage mai mulţi bani europeni, Leonard Orban subliniază, la cinci luni de atunci, limitele mandatului său: "Nu sunt ministrul fondurilor europene", iar ministerul nu are "un rol suplimentar de control."

Cu o rată de absorbţie submediocră, acum în jur de 6% din totalul celor aproape 20 mld. euro puse la dispoziţia României de UE, cu fondurile pe Programul Operaţional Regional sistate, Orban (51 de ani) avea să-şi fixeze ca ţintă la venirea în Guvern atragerea de către România în 2012 a 20% din fondurile structurale, venind mai apoi cu precizări şi mai ambiţioase: absorbţia a 3,5 mld. euro fonduri structurale şi a 2,5 mil. euro fonduri pentru agricultură. Tinta rămâne, spune Orban, dar precizează din capul locului: un ministru nu se poate substitui pe partea de implementare a programelor cu fonduri nerambursabile autorităţilor de management.

"Ceea ce se întâmplă pe partea atragerii fondurilor UE este o muncă de echipă."

Şi adaugă: "Mecanismul de coordonare este soft." Ce este important în această frază aparent banală? Că Ministerul Afacerilor Europene nu poate intra peste ministerele care coordonează programele operaţionale şi că "centralizarea" deciziei cum se întâmplă în Polonia, de pildă, nu este posibilă, chiar dacă avem acum un Minister al Afacerilor Europene.

De ce?

Ministerul Afacerilor Europene a fost creat în urmă cu cinci luni, într-o situaţie extrem de complicată. Fondurile pe Programul Opera­ţional Regional (POR) care implicau proiecte pentru care era necesară procedură de achiziţie publică erau blocate. Transmiterea către Bruxelles a facturilor spre decontare era oprită. Situaţia absorbţiei celor aproape 20 mld. euro fonduri structurale era la limita de jos, în jur de 3-4%. Criza economică se simţea acut, iar România era lipsită de un instrument esenţial în finanţarea investiţiilor: fondurile UE.

Când a venit în guvern, Orban a spus: ţinta în 2012 este să ajungem la o rată de absorbţie de la 3-4% la una de 20% din fondurile UE, salt care ar însemna absorbţia a cel puţin 3 mld. euro fonduri structurale. Dar cum să-ţi iei un astfel de angajament când nu ai instrumentele de control? Când există coordonare, e ade­vărat, dar ea este "soft"?

Ministrul spune că centralizarea nu a fost posibilă pentru că ar fi presupus ca autorităţile de management al celor şapte programe ope­raţionale care trebuie să medieze intrarea în economie a acelor 20 mld. euro fonduri struc­turale trebuia reacreditate de Comisia Euro­peană. Acreditarea acestor autorităţi a fost un proces dificil - de pildă autoritatea pe Progra­mul Operaţional Sectorial Transporturi, care are în gestiune 4,5 mld. euro a fost acreditată abia în august 2009, adică la peste doi ani şi jumătate de la integrarea României în UE.

Ei bine, spune Orban, reacreditarea ar fi însemnat blocarea finanţărilor europene până la finalizarea procesului, ceea ce România

nu-şi putea permite. O eventuală decizie în sensul de mai sus poate fi luată doar pentru exercţiul financiar viitor 2014-2020 şi va fi luată probabil spre finalul acestui an.

Şi atunci ce face Ministerul Afacerilor Europene?

"Noi propunem măsuri de tip orizontal, adică reguli pentru toată lumea. În martie vom elabora, de pildă, o hotărâre de guvern privind acordarea şi retragerea prefinanţărilor. Am luat decizia ca să fie procesate să fie procesate cererile de rambursare de la beneficiari în 45 de zile întrucât în trecut acest lucru putea dura uneori şi un an. Am reglementat compa­tibilităţile şi conflictul de interese, măsuri care trebuia luate de mult. Dar nu avem rol de supracontrol. Eu am ştiut în momentul în care va fi desemnat un ministru pe această zonă că lui i se vor transfera succesele şi insuccesele în atragerea fondurilor, deşi responsabilităţile sale sunt limitate."

POSDRU, programul în care salariile înghit şi 70% din alocările unui proiect

Dacă lucrurile stau aşa, cine răspunde de pildă, în cazul Programului Operaţional Secto­rial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) care tocmai a fost întrerupt de la finanţare de Comisia Europeană?

Orban vobeşte despre "o greşeală flagrantă a conducerii Ministerului Muncii". Atunci de vină este ministrul muncii! Orban evită să acuze un fost coleg de cabinet: "Nici măcar ministrul muncii (nu este vinovat - n.n.) pentru că POSDRU are un director general (directorul vinovat a fost înlocuit deja - n.n.), ori cei de la POSDRU au asigurat că totul este sub control. Tu ca ministru nu ai cum să ur­măreşti totul, de aceea există o ierarhie."

Practic, conducerea POSDRU nu a luat în seamă recomandările Autorităţii române de audit care ceruse în 2011 corecţii financiare pe programe gestionate aiurea în 2010. Drept urmare, Comisia Europeană, a întrerupt (nu suspendat) plăţile pe POSDRU, întrerupere care se speră să nu fie de lungă durată.

Ce mai trebuie încă schimbat în acest pro­ces al atragerii fondurilor, un proces esenţial pentru România întrucât banii europeni sunt în aceste vremuri în care finanţarea devine din ce în ce mai scumpă, un mijloc de susţinere a investiţiilor?

"Trebuie pusă ordine în sistem", spune Orban: de la clarificarea criteriilor de eligibilitate până la modul în care sunt făcute ghidurile solicitantului. De la simplificarea procedurilor până la reguli standardizate pentru Mediu şi Transporturi. De la conti­nuarea transparentizării gestionării fondurilor până la concentrarea pe proiectele mari.

"Mare problemă este că trecutul nu-l putem corecta."

Cum adică? Ei bine, afirmă ministrul, odată ce un contract a fost semnat, el a fost semnat în anumite condiţii şi nu poţi reveni retroactiv, poţi corecta ce va fi de aici încolo. El dă exemplul celebrului de acum POSDRU. În acest program ponderea salariilor în proiecte ajunge şi la 70-80% din valoarea proiectului, ceea ce nu poate fi acceptat. Sau: s-a ajuns ca cei care erau subiecţii recalificărilor prin POSDRU să fie plătiţi pentru a rămâne în traning şi astfel un proiect să continue, ceea ce, iarăşi, este de neadmis.

Relaţia dificilă cu autorităţile locale

Relaţia cu autorităţile locale rămâne şi ea dificilă. Chestiunea suspendării POR în vara trecută este relevantă. Programul a fost oprit de la finanţare după ce în discuţie au fost puse mai multe proiecte ale autorităţilor judeţene care implicau procedura de achiziţie publică.

"Dacă ne uităm la rata redusă de absorbţie, una dintre probleme este capaci­tatea redusă, la nivel local, de a implementa proiecte." De pildă, susţine ministrul, în mana­gementul apelor (în gestiunea Ministerului Mediului) există 38 de proiecte prioritare (în general un proiect pe judeţ). În 10 dintre aceste cazuri, nivelul de implementare este bun, între 37% şi 70%. În celelalte cazuri el este de la zero la 5%.

"Cum se poate în zece cazuri, iar în celelalte nu? Explicaţia vine din capacitatea de la nivel local de a implementa aceste proiecte."

La acestea se pot adăuga şi neînţelegerile, chiar de ordin politic. De pildă, adaugă Orban, pe managementul deşeurilor au fost situaţii în care nu s-a putut realiza o groapă de gunoi pentru că autorităţile locale nu s-au înţeles unde să o amplaseze, sau au mutat-o de "n" ori de colo-colo. Dar dacă aceste gropi nu sunt făcute cu banii UE ele vor fi făcute cu banii României pentru că Bucureştiul s-a angajat în faţa Comisiei să-şi pună la punct manage­mentul deşeurilor.

Nu poţi creşte economia fără fondurile UE

Chestiunea fondurilor trebuie însă rezolvată pentru că marea problemă este cea a nevoii de a avea creştere economică într-o situaţie tulbure pentru întreaga Europă. De aceea, ţinta pentru 2012 de a atrage de la UE 6 mld. euro rămâne în picioare chiar dacă este foarte ambiţioasă, spune Orban. Trebuie avut în vedere, de asemenea, şi pericolul dezan­gajării unor fonduri, adică al retragerii unei părţi a lor în cazul în care banii nu sunt cheltuiţi. În 2012 România trebuie să cheltuiască 1,42 mld. euro (a atras în cinci ani de la aderare doar 1 mld. euro) fonduri structurale, pentru a evita procedura dezangajării fondurilor. Dacă va atrage în acest an doar 1,42 mld. euro, atunci presiunea se mută pe 2013, când trebuie cheltuite 6 mld. euro pentru ca o parte a fondurilor să nu fie retrase. Nu este vorba aici de o sumă globală, ci de atragere pe toate segmentele finanţate. Altfel spus, nu eviţi retrageri de fonduri dacă cheltuieşti global 6 mld. euro în 2013, dar pe unele programe atragi foarte puţin: pe acele programe neperformante banii pot fi retraşi.

Pentru viitor este posibil ca o parte a fondurilor de coeziune să scadă, iar bătălia pentru exerciţiul financiar 2014-2020 va fi dură. Contributorii neţi cer reducerea contribuţiilor la UE, ceea ce ar conduce la diminuarea fondurilor alocate unei ţări ca România.

"Aşteptările nu sunt foarte ridicate. Dar România va primi în continuare fonduri de coeziune pentru a se dezvolta."

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO