Întrebarea electorală de 800 de milioane de euro. CAS redusă sau salarii mai mari la bugetari?

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat ieri că salariile celor 1,2 milioane de bugetari ar putea reveni la nivelul de dinainte de tăierea de 25% aplicată în 2010, începând cu luna iunie. Calculele arată că pentru o astfel de măsură bugetul de stat ar trebui suplimentat cu 800 de milioane de euro.

Niciunul dintre cei doi oficiali nu a prezentat sumele necesare pentru ca aceste două măsuri să poată fi aplicate.

Potrivit unui calcul al ZF, având în vedere o valoare a cheltuielilor cu salariile bugetarilor de 39,7 mld. lei estimată pentru anul acesta, rezultă că statul are nevoie de o suplimentare a bugetului cu 3,5 mld. lei (800 mil. euro) pentru cele şapte luni în care s-ar aplica creşterea salarială. Având în vedere că o parte din salariile bugetarilor au fost recuperate anul trecut, când s-a aplicat o creştere salarială de 15% la valoarea salariilor reduse cu 25%, rezultă că pentru revenirea salariilor la nivelul de dinainte de tăiere ar fi nevoie de o majorare de 15%.

"Ambele declaraţii sunt politice, nu reprezintă decizii care se vor şi materializa. Există o lege a responsabilităţii fiscale care impune limite în ceea ce priveşte creşterea salariilor bugetare: prima este legată de faptul că nu se pot majora salarii cu 6 luni înainte de alegeri, iar cealaltă este reprezentată de faptul că plafonul de salarii nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, la rectificările bugetare", a spus Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

În plus, un raport al grupului bancar austriac Raiffeisen arată că adoptarea unor măsuri populiste de către Gu­vern, precum creşterea pensiilor şi salariilor din sectorul public, ar pune în pericol acordurile preventive ale Ro­mâniei cu FMI şi CE şi ar duce la pierderea încrederii investitorilor privaţi.

Paradoxal, tot preşedintele Băsescu a spus în discursul de ieri că deşi în luna ianuarie România a avut un excedent faţă de veniturile planificate în buget, în luna februarie s-a înregistrat un minus de două ori mai mare decât excedentul din ianuarie şi probabil că şi în martie va fi un minus la veniturile de la bugetul de stat, din cauza ninsorilor.

Cei mai afectaţi de tăierile salariale au fost însă profesorii, care au înregistrat în ianuarie o scădere a salariilor de 23% faţă de 2010, în timp ce funcţionarii din admi­nistraţie au salarii mai mici cu 15% faţă de 2010, iar în sănătate salariile au scăzut cu 14,6% faţă de 2010.

Discuţiile despre majorările salariale ale bugetarilor şi despre reducerea de taxe vin în contextul în care în ultimul trimestru al anului trecut economia s-a contractat cu 0,2% faţă de trimestrul anterior, iar în primele trei luni ale acestui an este aşteptată din nou o scădere a PIB şi reintrarea în recesiune.

"Mediul în care activăm este mai costrângător faţă de cel în care s-a proiectat bugetul pe 2012, pentru prognozele macro au fost revizuite, iar veniturile bugetare se vor diminua", a spus Ionuţ Dumitru, care este şi economist-şef al Raiffeisen Bank.

Impactul bugetar al celor două măsuri - majorarea salariilor bugetare şi scăderea CAS - este cu atât mai greu de calculat, având în vedere că bugetul pe 2012 a fost construit pe o estimare de creştere econo­mică de 1,8 -2,3% anul acesta, iar noua prognoză de creştere agreată cu FMI şi Comisia Europeană a fost tăiată la 1,5 -2%.

Majorarea salariilor prin creşterea directă sau reducerea contribuţiilor de asi­gurări sociale poate fi benefică, întrucât va susţine consumul, componenta cu cea mai slabă revenire anul trecut, însă numai în con­diţiile în care Guvernul va găsi resursele fi­nan­ciare necesare, crede consilierul guver­natorului Băncii Naţionale Lucian Croitoru.

"Economia a crescut în 2011 cu mai mult de 2%, ceea ce a dus la constituirea unui spaţiu fiscal, dar rămâne la părerea că apa­ratul bugetar nu a fost suficient restructurat şi îşi menţine estimarea că surplusul de personal s-a situat la 400-500 de mii de salariaţi, din care au fost disponibilizaţi mai puţin de jumătate", a spus Croitoru, citat de Mediafax.

În opinia lui Varujan Vosganian, fost ministru al finanţelor în guvernul Tări­ceanu (2007 - 2008), capacitatea economiei de a genera venituri bugetare este limitată, având în vedere că deşi în 2011 PIB-ul real a depăşit cu 30 mld. lei PIB-ul prognozat, veniturile bugetare nu au crescut, coborând la aproape 31% din PIB.

"Fiecare din cei doi trebuie să vină să spună care este impactul bugetar al acestor măsuri şi dacă soluţia este creşterea veniturilor la buget sau tăierea altor cheltuieli. Până atunci, rămân declaraţii de presă care nu au fundament economic. De la premier, mă aşteptam la mai mult. De la preşedinte nu, pentru că asta nu e treaba lui, ci a Guvernului", a spus el. El a reamintit de faptul că creşterea economică pe anul 2012 a fost revizuită în minus, ceea ce, dacă devine realitate, obligă la tăierea a cel puţin un miliard de lei din cheltuielile bugetare. Situaţia bugetului pe primele două luni nu este încurajatoare: dacă în luna ianuarie am avut excedent datorită faptului că noua lege bugetară nu intrase în aplicare, în luna februarie deficitul este relativ mare pentru această perioadă. Vosganian a mai precizat, de asemenea, că este posibil ca cheltuielile cu dobânzile să fie mai mari decât cele prevăzute şi, de asemenea, condiţiile internaţionale nu ne avantajează.

Competitivitatea şi productivitatea: cum le câştigăm?

Preşedintele a susţinut în discursul său fluviu (80 de minute) că înainte de a intra în zona euro România trebuie să aibă drept cuvânt de ordine "economia competitivă şi creşterea de productivitate."

Adevărul este că lipsa competitivităţii este una dintre marile probleme ale României.

Diferenţa de productivitate a României faţă de media Uniunii Europene se menţine la cote fabuloase, a spus-o chiar fostul prim-ministru Emil Boc în urmă cu ceva mai bine de o lună: România înregistrează, este adevărat, a patra cea mai mică datorie publică din PIB la nivelul UE, cu 61% sub media europeană, dar şi o productivitate cu 57% mai mică decât media UE.

De ce? Pentru că atuurile pe care le-a avut sau le are România nu sunt valorificate. Pentru că atragerea de fonduri de la UE este la pământ - în jur de 6% din fondurile struc­turale pentru 2007-2013, de 20 mld. euro. Pentru că investiţiile în cercetare-dezvoltare au fost neglijate în anii din urmă. Pentru că statul nu a fost modernizat, iar infrastructura este la pământ.

Învestiţiile străine s-au prăbuşit în criză şi nu au fost sprijinite de investiţiile statului, care a cheltuit banii pe orice numai pe proiecte cere să aducă plusvaloare nu. Statul nu este capabil să stângă banii care îi sunt datoraţi şi deci nu are bani pentru investiţii, cu atât mai mult pentru învăţământ sau cercetare.

Acum preşedintele vorbeşte (pentru a câta oară?) de respectarea criteriilor Tra­tatului de la Maastricht (în mare aceleaşi reguli ca şi cele dint Tratatul de guvernanţă fiscală; deficit structural de 0,5% din PIB, deficit bugetar de 3% din PIB şi datorie publică de 60% din PIB) ca şansă de a fi mai bine ancoraţi în zona euro.

"Dincolo de aceste criterii obligatorii viaţa ne-a arătat că un stat care nu are o economie performantă, o economie com­petitivă nu rezistă în zona euro", spune şeful statului.

Povara companiilor de stat

Ce mai spune preşedintele: "Marii traspor­tatori, fie că vorbim de Transgaz, unităţile de căi ferate, marii producători de energie Romgaz, Hidro­electrica, hidrocentralele, toate trebuie să devină competitive din punctul de vedere al producţiei."

Dar lipsa de competitivitate a companiilor de stat este o problemă extrem de veche. Aceste companii produc pierderi de zeci de milioane de euro şi apasă asupra bugetului, iar guvernele care s-au succedat nu i-au dat de capăt problemei.

Introducerea managementului privat la aceste companii întârzie şi nici vânzarea unor pachete minoritare pe bursă care să aducă resurse pentru modernizare nu este un lucru de la sine înţeles. În aceeaşi vreme ministerele de linie au cheltuit miliarde de euro, dar aceste investiţii nu se văd în autostrăzi, în gropi de gunoi ecologice, în canalizări mai bune.

Preşedintele vrea să se afirme în Europa ca un lider puternic al unei ţări puternice. El a susţinut că în calitate de şef de stat nu i-a plăcut niciodată faptul că a aflat de la "o capitală sau de la a doua capitală" ce va fi la consiliu, arătând că de aceea România va fi un susţinător tot mai puternic al Comisiei Europene.

"În calitate de şef de stat, nu mi-a plăcut niciodată faptul că aflam de la o capitală sau de la a doua capitală ce vom face la consiliul ur­mă­tor. Şi nu numai mie nu mi-a plăcut, multor şefi de stat sau de guvern nu le-a plăcut. De aceea, vreau să ştiţi că România va fi un susţinător tot mai puternic al Comisiei Europene şi nu al unui stat contributor sau al altuia."

Ceea ce spune preşedintele este de fapt un adevăr care pleacă tocmai de la starea ţării. În Europa în discuţie sunt luate ţările puternice. De ani de zile toţi şefii de stat şi de guvern de la Bucureşti au susţinut că România, ca a şaptea ţară din UE ca teritoriu şi populaţie, trebuie să aibă aceeaşi pondere când vine vorba despre puterea de decizie. Dar România se zbate abia să intre în Schengen. A jucat alături de Germania când a fost vorba despre Tratatul de guvernanţă fiscală. Dar nu a reuşit să convingă Olanda să nu se mai opună aderării noastre la Schengen şi nici Comisia Europeană să ridice monitorizarea pe justiţie. A vorbi despre susţinere pentru Comisia Europeană poate fi un punct de vedere într-o situaţie în care Executivului de la Bruxelles i se contestă legitimitatea de către unele ţări din UE. Dar nu este relevant pentru situaţia internă şi nu se ştie cât de relevant pentru poziţia României în Europa, în situaţia în care oricum, în ultimul an, lucrurile s-au rezolvat la nivel intergu­vernamental - chiar şi Tratatul fiscal este un document interguvernamental şi nu unul al comunităţii europene.

Dependenţa energetică

Preşedintele a mai susţinut, fără să intre în detalii, că se manifestă interese pentru ca România să devină dependentă energetic, iar pentru a preveni acest lucru trebuie să crească producţia plecând de la reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, gazele din Marea Neagră şi gazele de şist.

"În opinia mea, în momentul de faţă, sunt foarte multe interese, nu spun ale politicului sau ale Guvernului, Doamne fereşte, dar se manifestă interese ca Ro­mâ­nia să devină tot mai dependentă energetic. Eu vă cer să priviţi cu maximă responsa­bilitate nevoia României de a-şi creşte consistent capacitatea de a produce energie atât nucleară, energie din Marea Neagră, cât şi energie din gaze de şist, dacă într-adevăr avem resurse".

Totodată, el a arătat că prin resursa consistentă de gaze din Marea Neagră România poate să îşi asigure cel puţin necesarul său "şi probabil şi al câtorva vecini", dar cu o condiţie, cea a liberalizării preţului la gaze pentru industrie, nu pentru populaţie.

Comisia Europeană a atenţionat luna trecută România, Estonia, Olanda, Bulgaria, Spania, Slovacia, Cipru şi Luxemburg că acţionează prea lent pentru liberalizarea pieţei energiei şi a avertizat că aceste ţări ar putea fi amendate de Curtea Europeană de Justiţie dacă nu implementează reformele cerute de UE.

România şi Estonia sunt printre ţările din UE cu cel mai redus grad de dependenţă de importurile de energie, mai mare doar decât cel al Danemarcei. Din 2007 până în 2009, România şi-a redus gradul de dependenţă de la 31,5% la 20,3%. Media în UE este de aproape 54%.

Comisia Europeană consideră că pri­vatizarea reţelelor de distribuţie va întări independenţa şi puterile autorităţilor naţionale de reglementare şi va îmbunătăţi "funcţio­nalitatea pieţelor de retail în beneficiul con­sumatorilor", iar aici Băsescu este purtătorul de cuvânt al Comisiei. Doar că liberalizarea presupune majorarea preţului, iar România a cerut FMI amânarea cu câţiva ani a liberalizării preţului la energie şi gaze, tocmai pentru a proteja populaţia.

Redeschiderea mineritului şi locurile de muncă

Guvernul se pregăteşte să aloce bani pentru închiderea unor mine de pe Valea Jiului şi a obţinut acordul Comisiei Europene pentru acordarea de ajutoare de stat în acest caz. Preşedintele a susţinut însă ieri în Parlament ca Legislativul să acorde atenţie creării de locuri de muncă, el susţinând în acest context "redeschiderea" mineritului, care a devenit rentabil, precizând însă că el nu discută condiţiile comerciale.

"Redeschideţi mineritul care a devenit rentabil."

Preşedintele a explicat că nu este rolul său să discute condiţiile comerciale, respectiv dacă România are bani pentru aceasta sau dacă trebuie investiţii străine.

Preşedintele a fost acuzat în mai multe rânduri că susţine public proiectul Roşia Montană şi nu ar trebui să facă acest lucru, adică nu ar trebui să susţină o afacere privată, poziţia asa fiind aceea de mediator între puterile statului. Şeful statului s-a apărat afirmând că susţine doar locurile de muncă. Ieri a reluat subiectul.

"Nu vom fi capabili să susţinem sistemul de pensii dacă rămânem cu 6 milioane de pensionari şi 4 milioane şi jumătate de oameni care au locuri de muncă."

Dar în ultimi ani din economie au dispărut în jur 600.000 de locuri de muncă. Pe lângă faptul că a început să-şi facă curat în propria ogradă, Guvernul a susţinut prea puţin mediul privat astfel încât acesta să poată absorbi disponibilizările din sistemul public.

Preşedintele a mai făcut un apel pentru dirijarea banilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii în mediul rural "pentru a le da o şansă" tinerilor. Dar în anii de criză mii de companii au ieşit de pe piaţă sau au intrat în insolvenţă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels