Guvernul Ponta II, care va fi anunţat în curând, se va confrunta în anii următori cu rambursarea celor mai mari sume din împrumutul record de 19 mld. euro contractat de România de la finanţatorii externi, credit avizat în 2009 de guvernarea PDL-PSD.
În total, în cei patru ani de guvernare pe care îi începe acum guvernul Ponta are de rambursat 13 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că pe fiecare din cei 26 de miniştri ai noului guvern stă o "povară" de 500 de milioane de euro. Din cei 13 miliarde euro care trebuie daţi înapoi la FMI şi Comisia Europeană în perioada 2013-2016, 9,4 miliarde euro trebuie rambursaţi de BNR, din rezerva valutară şi restul de 3,6 miliarde de euro de la bugetul de stat.
Probabil că în 2009 puţini miniştri şi parlamentari ai PSD s-au gândit atunci când au aprobat cel mai mare împrumut din istoria României, cât jumătate din bugetul ţării şi reprezentând 9% din PIB, că va veni ziua când va trebui să-l ramburseze. În primul guvern Boc, Victor Ponta a fost ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul.
Rambursarea împrumutului contractat de la FMI (13,5 miliarde de euro - principal şi dobânzi) se încheie în 2016, cele mai mari sume - reprezentând aproximativ 5 miliarde de euro/an - trebuind date înapoi în 2013 şi 2014.
Rambursarea împrumuturilor externe va creşte substanţial în următorii ani serviciul datoriei pentru guvern şi banca centrală, România fiind nevoită să dea înapoi atât finanţatorilor externi, cât şi investitorilor în bonduri circa 13 mld. euro, doar în 2013 şi 2014.
Cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI se rambursează din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, astfel că nu ar trebui să existe constrângeri legate de rambursare, dar slăbeşte poziţia valutară a României. Până acum rezervele valutare s-au menţinut peste 30 mld. euro şi ar fi de preferat să rămână la un nivel ridicat, având în vedere incertitudinile pieţelor financiare externe.
Dacă România nu reuşeşte să atragă mai multe fonduri europene şi noi resurse de pe pieţele externe private, rezervele valutare pot scădea rapid.
"O primă consecinţă a calendarului destul de încărcat de rambursări către FMI ar putea fi variaţia mai amplă a leului în următorii ani. Astfel, este posibil ca în 2013 leul să se tranzacţioneze în intervalul 4,4-4,7 în raport cu euro, chiar dacă mediul politic intern va fi unul mai stabil în comparaţie cu 2012. În lipsa unei îmbunătăţiri rapide a absorbţiei fondurilor europene, am putea asista la o reducere a rezervei valutare a BNR", a comentat Florian Sinca, analist la BCR.
În timp ce Ministerul Finanţelor va trebui să ramburseze către FMI atât în 2013, cât şi în 2014, aproximativ un miliard de euro pe an, BNR va da înapoi 3,9 mld. euro anul viitor şi 3,7 mld. euro în 2014, fără a lua în calcul şi dobânzile. Suma de 5 mld. euro împrumutată de la Comisia Europeană trebuie restituită de Finanţe începând cu anul 2015, prima tranşă fiind de 1,5 mld. euro.
Anul viitor ajung la scadenţă bonduri denominate în euro emise pe piaţa locală în sumă de 1,8 mld. euro, iar în 2014 ajung la maturitate titluri de 0,9 mld. euro.
Un eşec în creşterea absorbţiei de fonduri europene şi stimularea intrărilor de capitaluri străine private poate avea ca efect imposibilitatea finanţării deficitului bugetar, presiuni pentru deprecierea leului şi chiar recesiune, după cum a anticipat Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi preşedintele Consiliului fiscal.
Rambursarea împrumuturilor se face în tranşe, dar Finanţele se confruntă deja cu o datorie publică în creştere rapidă de la o lună la alta. Necesarul de finanţare al României a fost şi rămâne ridicat, fiind estimat la circa 70 miliard de lei (circa 16 miliard de euro).
Trezoreria are un buffer de lichidităţi care acoperă cheltuielile pe 4 luni, nivelul fiind estimat la circa 4 mld. euro. Dar, dacă autorităţile române nu vor reuşi să atragă mai multe fonduri UE, iar investiţiile străine vor continua să se prăbuşească, situaţia s-ar putea complica în următorii ani.
Anul viitor va fi mare şi nevoia de lei a Trezoreriei, în condiţiile în care ajung la scadenţă titluri pe termen scurt sau mediu prin care statul s-a împrumutat până acum. Distribuţia nevoilor de finanţare este neuniformă, existând luni cu vârfuri de peste 6 mld. lei, dar şi luni în care sumele care ajung la scadenţă sunt sub 2 mld. lei. Ministerul Finanţelor anticipează că serviciul datoriei publice va urca anul viitor la 74,3 mld. lei şi la 77,8 mld. lei în 2014, cea mai mare parte a sumelor reprezentând rate de rambursat.
Cheltuielile cu dobânzile au urcat mult în ultimii ani, iar Ministerul Finanţelor încearcă să controleze aceste costuri, având în vedere necesitatea încadrării în ţintele de deficit agreate cu FMI.
Redobândirea încrederii investitorilor internaţionali este o prioritate, fie că vorbim despre investitori în obligaţiuni în lei emise de guvernul României sau despre investitori pe termen lung în industrie, agricultură sau servicii, consideră analistul BCR.
Ministerul de Finanţe ar putea emite mai multe obligaţiuni în euro sau dolari pe pieţele internationale, care pe lângă avantajul consolidării rezervei valutare prezintă şi avantajul scadenţelor mai lungi faţă de cele uzuale pe piaţa internă, în opinia lui Sinca.
Pe parcursul acestui an, România a avut de rambursat FMI aproximativ 1,9 mld. euro. Din aceştia, Ministerul Finanţelor a trebuit să dea înapoi 121 mil. euro la FMI, iar BNR trebuie să plătească circa 1,4 mld. euro, diferenţa reprezentând dobânzi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
