Statul român poate obţine anul acesta 1 mld. euro din privatizări şi listări pe bursă ale companiilor de stat, dar dacă aceşti bani nu vor fi evidenţiaţi distinct într-un cont al statului şi cheltuiţi doar pe proiecte de infrastructură sau care să contribuie la relansarea economiei, privatizările sunt degeaba.
După model norvegian sau nu, banii nu mai trebuie să meargă în salarii şi pensii şi nu este admisibil ca ei să finanţeze deficitul bugetar, susţin experţii şi oamenii de afaceri. Cu aceştia trebuie creat fie un fond de intervenţie sau de relansare economică sau unul de investiţii, dar, oricum s-ar numi el, nu mai trebuie să fie administrat exclusiv de stat sau să fie la mâna decidenţilor politici. Banii trebuie folosiţi pentru dezvoltare şi investiţii, în proiecte care să creeze valoare adăugată.
Iată proiecte care ar putea fi finanţate dintr-un astfel de fond, arată Ionel Blănculescu, expert fiscal: reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sau hidrocentrala de la Tarniţa-Lăpuşteşti, "un proiect care va deveni foarte profitabil dacă va găsi finanţare".
"Banii trebuie investiţi în proiecte care să aducă valoare adăugată economiei, care să crească PIB-ul, să nu mai păţim cum am păţit cu investiţia Nokia", spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), în vreme ce Vladimir Sterescu, Senior Vice President Customer Support şi Country Manager al furnizorului de servicii de call-center Computer Generated Solutions (CGS), spune că ar investi în sistemul de învăţământ românesc, din ce în ce mai slab în ultimii ani.
În ultima lună statul a obţinut din privatizarea Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, 200,8 mil. euro şi din listarea a 15% din Transelectrica peste 37 mil. euro.
Roman Copper Corp., firma controlată de canadienii de la Bayfront Capital Partners care a câştigat licitaţia de vânzare pentru Cupru Min, nu a vărsat încă banii, dar cei din listarea Transelectrica sunt şi, în viitorul apropiat, urmează şi alte listări - Transgaz (15%), Romgaz (15%), Hidroelectrica (10%) sau Nuclearelectrica (10%).
În jur de un miliard de euro ar putea fi obţinuţi, astfel, anul acesta din privatizări, pe bursă sau nu.
La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul economiei Lucian Bode afirmase că doreşte ca banii obţinuţi din privatizări şi din listarea pachetelor de acţiuni ale Transgaz şi Romgaz să ajungă într-un fond de dezvoltare, nu în consum, iar premierul a venit marţi seară cu precizări suplimentare.
Ungureanu, care săptămâna viitoare va împlini două luni de la instalarea la Palatul Victoria, susţine că actualul guvern intenţionează să înfiinţeze din nou un fond, după "model norvegian" de data aceasta, alimentat cu sume obţinute de stat din redevenţe, privatizări şi listări la bursă, fond care să fie gestionat atât de Executiv, dar şi de investitori privaţi şi economişti, astfel încât să nu mai poată fi folosit discreţionar în scopuri electorale.
"Fondul norvegian" de care vorbeşte premierul nu foloseşte însă banii pentru finanţarea de proiecte naţionale. Fondul suveran norvegian, alimentat din veniturile statului din petrol şi gaze - cel mai mare fond suveran din lume, creat în 1990, cu active de aproximativ 400 mld. euro - îşi plasează banii în acţiuni ale companiilor (aproximativ 60%), obligaţiuni şi proprietăţi imobiliare. Fondul este destinat generaţiilor următoare, atunci când ţara nu va mai avea resurse naturale substanţiale.
Dar îşi permite România aşa ceva sau banii trebuie să intre în proiecte concrete care să-şi arate rapid potenţialul şi să contribuie la relansarea şi consolidarea economică?
Ionel Blănculescu, fost ministru al controlului în Cabinetul Năstase şi preşedinte al firmei "Consultanţă şi investigaţii financiare", este de părere că ideea premierului Ungureanu este de apreciat, adăugând că el am propus încă din 2009 un proiect care prevedea utilizarea banilor pe care îi obţine statul din privatizări sub forma unui fond de intervenţie şi relansare economică, după modelul aplicat în Franţa de preşedintele Nicolas Sarkozy.
Fondul trebuie administrat privat
Blănculescu este secretarul Consiliului consultativ pentru mediul de afaceri format din 26 de şefi de corporaţii, bancheri şi antreprenori cunoscuţi care de marţi, de când a fost lansat, ar urma să-l sfătuiască pe premier în privinţa măsurilor economice pe care trebuie să le ia guvernul său.
"Dacă s-ar crea un astfel de fond, ar trebui ca arhitectura lui să aibă aspectul unui fond de investiţii care să aibă norme şi standarde de rentabilitate şi profitabilitate asemănătoare unui fond privat. Astfel, după recuperarea investiţiei şi după ce va scoate profit, statul ar putea vinde participaţiile respective cu câştiguri substanţiale, având în vedere exemplul fondurilor private de investiţii care obţineau, la exit, o valoare de 8-10 ori mai mare decât investiţiile iniţiale", spune Blănculescu, care a dat exemplul fondului de investiţii Advent, care a investit în sectorul medical privat local.
Ovidiu Wencz, directorul general al farmaciilor Dona: Dacă în alte domenii suntem cu mult rămaşi în urmă, în infrastructură mai putem recupera, nu se poate să ajungem în secolul XXI şi să nu avem autostrăzi. Facilitarea comunicării prin fibră optică şi proiectele mari de infrastructură sunt domeniile în care ar trebui să meargă aceşti bani. Însă proiectele să aibă administratori privaţi, nu politruci
În opinia sa, condiţia de bază pentru funcţionarea acestui fond este ca acesta să nu fie folosit pentru plata salariilor şi a pensiilor, cum s-a făcut cu banii din privatizarea BCR (când banii au fost folosiţi pentru refinanţarea deficitului bugetar). Totuşi, noul fond creat ar trebui administrat de privat, pentru că statul "a demonstrat deja cum ştie să administreze".
"Eu aş investi aceşti bani în proiecte care vor aduce valoare adăugată economiei, cum ar fi construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, bineînţeles, alături de alţi investitori. Un alt exemplu de investiţie este proiectul de construcţie a hidrocentralei de la Tarniţa-Lăpuşteşti (Cluj), un proiect care va deveni foarte profitabil dacă va găsi finanţare. În plus, participarea statului la risc ar putea crea foarte multe avantaje pentru atragerea de noi investitori. Acest fond poate face minuni, ar putea debloca foarte multe proiecte", mai spune Blănculescu. El a adăugat că, vizavi de exemplul Norvegiei, poate ar fi bine ca România să nu investească banii în acţiuni, pentru că piaţa este plină de turbulenţe.
Apucă fondul să se nască înainte ca banii să fie mâncaţi?
"Ideea premierului este corectă, însă întrebarea este dacă apucă acest fond să se nască înainte de a se mânca banii, cum s-a întâmplat în trecut. Fondul nu se creează la o zi de când s-a făcut declaraţia, iar odată ce banii intră azi la buget, este posibil ca ei să se cheltuie până la înfiinţarea fondului", explică Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El a mai spus că AOAR a propus în nenumărate rânduri crearea unui astfel de fond, nu neapărat format din banii din privatizări, ci chiar din parteneriate publice-private (în care statul să pună 10% şi privatul 90%). Astfel, printr-un fond de acest tip, statul ar putea emite titluri de stat/obligaţiuni numai pentru cetăţenii români, care să le ofere o sustenabilitate mai mare decât depozitele de la bănci.
"Banii trebuie investiţi în proiecte care să aducă valoare adăugată economiei, care să crească PIB-ul, să nu păţim cum am păţit cu investiţia Nokia. Spre exemplu, putem să să analizăm mai bine ce se întâmplă cu ajutoarele de stat, poate ar fi bine să se ducă la aceşti campioni în business premiaţi de Ziarul Financiar", a mai spus Pârvan.
Şi învăţământul tot o investiţie se cheamă
Însă nu doar investiţiile în proiecte de infrastructură sau energie sunt cele care ar trebui susţinute de stat din banii proveniţi din privatizări.
"Aş investi foarte mult în zona de învăţământ, pentru că aici mă doare cel mai tare pe mine, ca angajator. Tinerii sunt din ce în ce mai slab pregătiţi, ştiu din ce în ce mai puţine limbi străine şi le lipseşte educaţia de bază. Sunt oameni care la 21 - 23 de ani nu vor să lucreze, nu au ambiţie, nu vor să înveţe, a devenit o regulă să-şi dorească doar un salariu şi să lucreze cât mai puţin posibil. În trecut nu se întâmpla aşa ceva", spune Vladimir Sterescu, senior vice president customer support şi country manager al furnizorului de servicii de call-center Computer Generated Solutions (CGS), care are peste 2.500 de angajaţi în Bucureşti, Braşov şi Sibiu. El spune că ar investi în sistemul de învăţământ, păstrând foarte mult din sistemul vechi (evident, cu o actualizare a materiilor studiate), ar plăti mult mai bine profesorii astfel încât aceştia să se mândrească din nou de meseria pe care o au şi ar forma noi profesori.
"În sistemul în care am învăţat eu profesorii îşi duceau generaţiile de elevi şi studenţi până la capăt. Acum se întâmplă ca, în acelaşi an, la aceeaşi materie, să se schimbe câte 3-4 profesori. Şi armata de oameni cu iniţiativă aflată în subordinea premierului trebuie plătită mai bine, pentru că ei iau decizii esenţiale. Cum atragi oameni foarte competenţi, care să ajute la reformarea unei ţări, cu un salariu de 3.000 de lei pe lună?", mai spune Sterescu.
Ovidiu Wencz, directorul general al farmaciilor Dona, o reţea cu un rulaj de 170 mil. euro în 2011, spune că banii din privatizări ar trebui investiţi în infrastructură, însă fondul să nu fie administrat de structuri politice.
"Dacă în alte domenii suntem cu mult rămaşi în urmă, în infrastructură mai putem recupera, nu se poate să ajungem în secolul XXI şi să nu avem autostrăzi. Facilitarea comunicării prin fibră optică şi proiectele mari de infrastructură sunt domeniile în care ar trebui să meargă aceşti bani. Însă proiectele să aibă administratori privaţi, nu politruci", a spus Wencz.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
