Era masurilor reparatorii, de marire a pensiilor si salariilor, s-a terminat. De acum inainte, trebuie fapte. Iar riscul major este cel al unui Executiv care sa nu inteleaga ca 70% in Parlament este in fapt un mandat pentru o revolutie in functionarea statului si in gestiunea economiei. Intrebarea este daca Acordul cu FMI si CE, timpul "scurt" al politicii - nici n-ai luat o decizie, ca se asteapta deja rezultatele - mai permit, in Romania, macar ideea unui stat strateg, care sa fixeze orientari stabile pe termen lung.
Raspunsul este ca fara disciplina si planificare, fara identitate, guvernarea risca o erodare accelerata , pentru ca asteptarile sunt pe cat de mari, pe atat de difuze, ceea ce se traduce in apetenta redusa pentru reforme structurale. Recenta reducere a TVA de la 24% la 9% ar trebui sa fie simbolul asumat al sfarsitului lunii de miere, al deplasarii atentiei guvernarii din Romania catre „strategie” si „coerenta”, preluand unii din termenii-cheie folositi de presedintele francez in interviul despre starea natiunii din 14 iulie. Masura nr. 69 din oferta electorala USL - reducerea TVA la alimente, trimite catre restul celor 134 angajamente - printre care constructia a opt spitale regionale sau realizarea autostrazii Bucuresti - Chisinau - care se cer puse pe axa tematica si temporala a guvernarii, etapizate si explicate punct cu punct din prisma „macro-povestii” despre Romania pe care o propune acest Guvern.
Obsesia pentru cele 135 angajamente ar insemna pentru USL definirea terenului de joc, stabilirea indicatorilor de succes ai guvernarii si recuperarea ofensivei pierdute odata cu esecul reformei constitutionale si al regionalizarii. Nu este usor, maririle de taxe si ezitarile (CFR Marfa, de exemplu) deja sapa la temelia increderii. Doar exercitiul revenirii la real si la problemele de zi zi ale cetateanului este singura solutie in fata pericolului ratarii unei sanse istorice de transformare a Romaniei si al perpetuarii unui sistem impotriva caruia au votat peste 60% dintre romani.
In vremea pietelor si natiunilor la fel de temperamentale, guvernarea, in Romania, SUA sau Franta, presupune acelasi efort de pedagogie, de persistenta si perseverenta in comunicare, dar si de planificare a reformelor (metoda transparenta si participativa de luare a deciziilor, etapizare si punctare a fiecarui gest), toate pentru a arata ca guvernul munceste, ca recunoaste ce a promis si ca nu pierde din vedere tintele mari. Pentru a asuma ridicarea mizei si concentrarea pe problemele structurale ale tarii, Guvernul Ponta poate privi pentru inspiratie catre ce fac administratiile Hollande si Obama.
La sfarsitului primului an de guvernare, presedintia franceza a lansat un website special pentru a comunica stadiul indeplinirii celor 60 angajamente asumate in timpul campaniei electorale. La acest moment, sapte promisiuni au fost indeplinite, 52 sunt in lucru si una a fost doar anuntata. Este doar una dintre initiativele Presedintelui care, confruntat cu o scadere puternica in sondaje, cere sa fie judecat pentru ceea ce a promis. Francois Hollande revine de fiecare data la temele sale strategice, fie in aparitii publice, in interviuri televizate sau in celebrele conferinte de presa de la fiecare sase luni, care tin cateva ore si care implica sute de jurnalisti. Tot in Franta, schimbarea metodei de guvernare, prin largi consultari publice periodice si prin utilizarea comisiilor de experti, vine sa sprijine sau sa reaseze actiunea Guvernului. Este cazul Marii Conferinte Sociale, desfasurate anual, acolo unde ministrii discuta cu sindicatele, cu patronatele, cu administratiile locale teme esentiale precum reforma sistemul de pensii si de protectie sociala sau perspectivele Europei sociale.
Este si cazul Pactului National pentru Crestere, Competitivitate si Locuri de Munca, propus ca urmare a raportului intocmit de fostul sef al EADS, Louis Gallois, care presupune, printre altele, un fond de 20 miliarde de euro pentru imbunatatirea competitivitatii companiilor franceze. Sunt toate reforme sau masuri foarte complicate, in care efortul de pedagogie, de comunicare si de planificare strategica permite pentru guvernare construirea unei identitati si definirea agendei publice.
In 24 iulie, Presedintele Obama a revenit la Knox College, unde inca din 2005 vorbea despre un plan pentru clasa de mijloc - altfel atat de marginala in discursul si politicile din Romania. Modul in care presedintele american isi puncteaza reusitele, isi stabileste tintele si defineste situatia politica este un exemplu pentru cum poate fi impusa o agenda pentru guvernare. In timpul campaniei din 2012, Obama a vorbit la nesfarsit despre reforma sectorului de sanatate, bail-out-ul industriei auto, necesitatea unor taxe mai mari pentru cei 1% si importanta luptei impotriva inegalitatii sau schimbarilor climatice.
In lansarea noii ofensive, tot clasa de mijloc si tot aceleasi teme sunt in centrul preocuparilor presedintelui: locurile de munca (prin reducerea taxelor pentru angajatori; prin investitii in tehnologie si in infrastructura, formare profesionala, prin majorarea salariului minin); sprijinul pentru achizitia unei case; educatia ca instrument pentru consolidarea clasei de mijloc; oportunitati pentru cei care se lupta cu saracia pentru a face pasul catre clasa de mijloc; servicii de sanatate la un pret decent; o pensie sigura. Incapatanarea de a vorbi continuu despre propriile teme, persistenta de a alege ce este important in dauna a ce este comod, orientarea catre termenul lung, toate acestea sunt reteta nu doar a succesului electoral, ci si a revenirii economice a Americii.
Revenind la Romania, este paradoxal cum ofensiva intelectuala a guvernarii este pastrata la Presedintie, prin suita de comisii si rapoarte realizate dupa 2005. Ar fi timpul ca Guvernul sa preia initiativa, sa foloseasca personalitati din tara sau din strainatate pentru a conduce largi consultari si analize care sa descrie marile provocari si optiuni pentru Romania, totul in perfecta coerenta cu programul politic al USL. Acordul de parteneriat cu UE 2014 – 2020 ar putea reprezenta un prim exercitiu de schimbare de metoda, ritm si amplitudine in managementul guvernarii.
Acest text este o pledoarie pentru un punct de inflexiune in managementul guvernarii din Romania, pentru curaj in asumarea deciziilor - unele poate controversate, dar atat de necesare in educatie, in sanatate, in companiile de stat, in administratie, pentru renuntarea de catre Guvern la razboaie marunte - precum cel al coabitarii si pentru revenirea continua, cu incapatanare, la cele 135 angajamente din oferta electorala. Caci, asa cum spunea un fost minstru de externe francez, cresterea economica nu se decreteaza, ea surade celor curajosi.
Costin Ciobanu este consultant in comunicare si politici publice, masterand al Universitatii Paris 1 Panthéon-Sorbonne
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
