Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (XXXVI). Bulevardele/ de Dr. Alexandru Popescu

Lascăr Catargiu

"Îmi place să hoinăresc pe marile bulevarde"

…ne încredinţează, într-una din şansonetele sale de succes, Ives Montand. (Verbul francez a intrat pentru o vreme, cu acelaşi înţeles, şi în jargonul românesc: "a flana").

Dar oare bulevardele bucureştene, apărute mai târziu decât cele ale marilor capitale europene, de la care a fost împrumutată această denumire, au jucat acelaşi rol în istoria şi viaţa locuitorilor Capitalei? Au putut ele concura locurile de promenadă ale Bucureştilor care erau "Şoseaua" şi Calea Victoriei? Dacă nu au putut prelua un asemenea rol, în tot cazul, au devenit unul din spaţiile cele mai interesante ale Capitalei, oglindind evoluţia urbanistică şi arhitecturală a oraşului şi concretizând trecerea de la stilul rezidenţial, urmaş al celui specific caselor boiereşti, la cel modern.

Un "bulevard-mamă"

…poate fi considerată artera care pornea de la "Capul Podului", actuala Piaţă a Victoriei, mergând până la aşezământul care i-a dat numele, "Bulevardul Colţei".

De-a lungul său, s-au născut cele trei bulevarde care formează una din axele importante ale Capitalei: "Lascăr Catargiu" şi actualele bulevarde "Magheru" şi "Bălcescu", şi făcând astfel legătura între trei din marile pieţe ale oraşului: "Victoriei", "Romană" şi "Universităţii", iar, mai departe, "Unirii".

O zonă aristocratică

Astfel poate fi considerat Bulevardul Lascăr Catargiu, după numele unuia din reprezentanţii unei vechi familii boiereşti, politician de nuanţă conservatoare, fost Prim Ministru, care a jucat un rol de seamă şi în istoria modernă a ţării, contribuind la trecerea României prin momente importante, legate de Unire, domniile lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. Artera a fost deschisă în 1894 de unul din cei mai importanţi edili ai Capitalei, Nicolae Filipescu. Majoritatea imobilelor de pe această arteră au fost construite de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, valorificând tradiţiile stilului aşa-numitor "case rezidenţiale", într-o manieră solidă, cu o arhitectură remarcabilă. Faptul că ele au aparţinut unora din cele mai importante personalităţi ale perioadei a făcut ca acest bulevard să poată fi considerat un bulevard istoric, dar şi…

Un "muzeu al arhitecturii româneşti"

Într-adevăr, familiile multora din proprietarii construcţiilor de pe această arteră au dat oameni politici, de finanţe, dar şi de cultură. Doar câteva nume: Arion, Dobrotici, Cămărăşescu, Urseanu, dar şi Coandă, Lipatti.

În ceea ce priveşte arhitectura acestor case, ea a asimilat influenţe din cele mai diverse, de la stilul neobizantin la cel neobrâncovenesc, fiind proiectate de unii din cei mai importanţi specialişti ai vremii, Duiliu Marcu, Grigore Cerchez, I. D. Berindei, Petre Antonescu, putând fi considerate ca aparţinând unui "muzeu al arhitecturii româneşti".

"Lăcaş de artă"

În acelaşi timp, unele din aceste construcţii au fost o prezenţă importantă şi în istoria ştiinţei şi artei româneşti. Un exemplu reprezentativ este desigur cel al "Casei Coandă", dar şi al "Casei amiral Vasile Urseanu", construită în 1910, devenită pinacotecă, iar apoi observator astronomic şi muzeu. Îmi aduc aminte cu emoţie cum cei generaţia mea, dar şi din altele, au putut admira aici pentru prima oară, "bolta înstelată". De aceea, inscripţia aflată pe clădire se justifică întru totul: "După o viaţă de muncă şi credinţă au dăruit acest locaş ca să fie adăpost de artă şi prilej de înălţare sufletească".

O casă "bântuită de muzică şi de muzicieni"

Desigur, tot un locaş de artă poate fi considerată şi Casa Lipatti", familie căreia i-a aparţinut unul din cei mai mari muzicieni români, Dinu, dispărut din păcate prematur, ca şi unui important diplomat, Valentin. De fapt, "mica istorie" a acestei case este semnificativă pentru felul în care era aplicată în perioada interbelică legislaţia urbanistică. Într-adevăr, părintele celor doi a intenţionat să construiască pe această arteră un bloc cu 14 etaje (!), dar Primăria nu i-a permis aceasta, dat fiind că proiectul nu se încadra în peisajul arterei, dominat de imobile de 1-2 etaje, cu un anumit stil arhitectonic. I s-a cerut proprietarului să refacă planurile, astfel încât acestea "să respecte strict înălţimea prevăzută pentru Bulevardul Lascăr Catargiu". Mă întreb: oare câţi edili de astăzi ai Capitalei ar avea "curajul" să aplice atât de strict legislaţia în acest domeniu?

În această situaţie, s-a hotărât construirea imobilului care a devenit "Casa Lipatti" într-un stil eclectic, baroc, dar care îşi are farmecul său, mai ales că aici aveau loc concertele lui Dinu Lipatti, fiind, cum scrie unul din urmaşii familiei, "bântuită de muzică şi de muzicieni".

Dar, de fapt, nici această arteră a oraşului nu a fost ocolită de procesul de modernizare în perioada interbelică, probă în acest sens fiind "Blocul Minerva" cu trei nivele, dar care se încadrează destul de bine peisajului Bulevardului.

"Sic tranzit"

Bineînţeles că, atunci când au preluat puterea, ca şi în cazul altor străzi ale Bucureştilor, comuniştii au hotărât că vechile lor denumiri nu mai "cadrează" cu tradiţiile democraţiei româneşti. Desigur că şi numele lui Lascăr Caragi, reprezentant al "reacţiunii" nu mai putea rămâne, astfel încât această arteră a fost rebotezată cu numele Anei Ipătescu, "eroină" a revoluţei de la 1848. Din fericire, după 1989, s-a revenit la vechiul nume, deşi se pare că unii nostalgici de sorginte mai nouă regretă această hotărâre. În tot cazul, nu poate fi decât apreciată reconstituirea statuii lui Lascăr Catargi pe bulevardul care îi poartă, în mod meritat, numele.

Dar nici astăzi probleme cu care se confruntă Bulevardul Lascăr Catargiu nu au încetat, căci, aşa cum scrie autoarea unui Ghid al oraşului, Silvia Colfescu, multe din clădirile arterei în plin centru al Bucureştilor "au încă un stil vetust, în urma lipsei de îngrijire de care au avut parte în ultimii 50 de ani".

Într-adevăr, aşa cum am încercat şi noi să surprindem în ilustraţiile care însoţesc acest episod, sunt destule exemple de alăturări forţate între case de patrimoniu şi "blocuri din oţel şi sticlă" sau chiar ruine. Să fie şi aceasta o ilustrare a dictonului latin "Sic tranzit gloria…"?

Fotografiile de actualitate aparţin autorului

FOTO:

1. Bulevardul Colţei la 1906, din care a fost deschis Bulevardul Lascăr Catargi

1. ...şi o perspectivă actuală a acestuia

2. Casa dr. Dobrovici

3. Casa Coandă, poate viitor muzeu

4. Casa ing. Vasilescu, sediul actual al Aeroclubului Român

5. Casa amiral Urseanu - Observatorul astronomic

6. Casa Lipatti

7. Semn al adevăratei modernizari: Blocul Minerva

8. O alăturare ciudată

9. Un pericol de prăbuşire de care nu se ţine seama